SPIRIT ŞI LOGOS,ÎN POEZIA EMINESCIANĂ

| PRIMA PAGINA | INAPOI

 

 

SPIRIT ŞI LOGOS,ÎN POEZIA EMINESCIANĂ

 

prof. dr. BOTEZ ADRIAN

 

 

Soţiei mele, Elena     

 

 

Motto: “Cei ce gândesc astfel (având reticenţe asupra cultului lui Eminescu) fac o îndoită eroare.
Întâi că nu iau seama la exemplele altor literaturi şi mai vechi şi mai aşezate decât a noastră, unde cultul marilor creatori naţionali, ba chiar universali, nu cunoaşte răgaz şi unde se poate vorbi de întregi biblioteci închinate nu numai marilor genii, dar şi încă celor de al doilea raft. Şi greşesc, după aceea, pentru că nu sunt încă pătrunşi de vastitatea operei eminesciene şi de culmile la care s-a ridicat în atât de scurta lui viaţă cel mai desăvârşit dintre creatorii noştri”.

(Perpessicius, Cultul lui Eminecu, în vol. Eminesciana, Junimea, Iaşi, 1983, p. 574

 

                 Notă

Trimiterile la versul eminescian s-au făcut către ediţia Petru Creţia (M. Eminescu - Poezie şi proză, Cartea Românească, Buc. 1978) ca fiind nu cea mai erudită şi completă, ci cea mai operaţională. Au fost consultate şi ediţiile Perpessicius şi D. Murăraşu.