ESEU

| PRIMA PAGINA | INAPOI

RUGURI

-ROMÂNIA SUB ASEDIU -


CONCLUZII

NECESITATEA REPERULUI MORAL-SOCIAL STABIL : DIVINITATEA


Chiar dacă legea progresului continuu s-a dovedit, în mare parte, falsă  -  căutarea sinceră de soluţii sociale de viaţă, ambiţia viguroasă  de a depăşi limitele ignoranţei şi a veni în întâmpinarea Creatorului Divin, Marele Plănuitor al destinului uman cosmic  -  este o garanţie că, undeva, cândva, omenirea , în chip real, va produce restauraţia valorilor eterne, iar această garanţie, care nu poate fi oferită decât prin forţe şi sacrificii dezinteresate, generoase, sublime, eroice  -  nu poate fi dăruită decât de tineri. De categoria psiho-spirituală a “tinerilor”. De generaţia de tineri responsabilizaţi, conştienţi de răspunderea lor în faţa istoriei terestre, ca oameni întruchipând Profilul Istoric al Omului, Idealul (dorinţă şi voinţă de exprimare şi împlinire, material-spirituală) Omului Terestru.
         “Supremul Bine”, cum îl numeau cei din triada înţelepţilor antici: Socrate, Platon, Aristotel.
Forţele spirituale tinere :
a-dacă vor fi educate în direcţia generozităţii spirituale, a orizontului spiritual deschis şi liber spre “sus”  -  iar nu al  unui pozitivism meschin şi fosilizat în automatismele de “animal de pradă”, strict orizontalizat(sub zodia “economicului”);
b- dacă vor fi convinse să accepte cunoaşterea şi aprofundarea Legii-Normă( în semnificaţiile ei adânci, vitale) şi a sistemului general de funcţiune socială    -
în mod sigur, vor găsi soluţii nu numai noi, ci şi mai  fiabile şi viabile, multiple şi cu grad de soluţionare mai înalt. Se vor angaja într-o autentică spirală a reformei sociale şi morale ( nu în simulacre “reformiste”)  -  aşa cum s-a întâmplat în toate  momentele critice ale istoriei omenirii : tinerii minoriţi au deblocat Biserica Occidentală, scoţând-o din criza de credibilitate , care a produs, pe cale de consecinţă, tirania religioasă a sistemului inchizitorial ;  tinerii artişti , savanţi şi exploratori  -  au deblocat Evul Mediu ( care alunecase în manierism factice) - spre Renaştere(vizionarul rus Nikolai Berdiev, din secolul           XX , profetizează, , pentru vremile imediat “viitoare”, Un Nou Ev Mediu  -  re-spiritualizat, din nou extatic şi re-armonizator, re-semantizator al istoriei  -  prin redarea dimensiunii divine, către socialul uman1 ); tinerii masoni ai veacului 18 au deblocat sistemul social feudal ( încrâncenat în forme golite de divin, în absolutismul despotic, cu pretenţii de drept divin, arogant şi distructiv de avânturi creative), spre democraţie (care, la începutul ei, părea reală…)  -  şi tot tinerii au achiesat primii şi la idealurile anului (est şi central-european) 1989, doar că, peste tot în Centrul şi Estul Europei, a existat o capcană, gen “Piaţa Universităţii”-Bucureşti  -  revelată mai degrabă sau mai târziu, cu amărăciune. Forţele tinere nu trebuie măcinate, pervertite şi exasperate  -  ci folosite în mod loial, vizionar, curat  -  determinate, printr-o educaţie prealabilă, de înaltă şi susţinută ţinută spirituală, să se “înjuge” singure, cu entuziasmul specific vârstei, la operaţia denumită “ameliorare socială”. Numai aşa se pot ele purifica şi lumina, constant, întru  Idealul Umanităţii  -   fără a se înţepeni în starea psiho-spirituală,  numită “bătrâneţe”, ci păstrând, chiar în vârsta senectuţii, flexibilitatea şi generozitatea extremă, atât de vie, a stării spirituale de “tineret”. Căci, după cum credem a se vedea, nu există un real conflict al generaţiilor, decât atunci când cei vârstnici se încăpăţânează să semnifice “cei bătrâni”-îmbătrâniţi  -  şi să-şi aroge drepturi pe care nu le au, în virtutea unor “virtuţi”deloc onorabile: îşi apropriază , fără să şi merite, din punct de vedere medical, toate anchilozele psiho-spirituale posibile  -  lucru care duce, inexorabil, la atitudini egoiste şi tiranice. “Bătrâneţea” şi “Tinereţea” se dovedesc a fi, în cele din urmă, dar, de fapt,  în primul rând  -   categorii psiho-spirituale şi  grade  de atitudine volitivă( în cazul celor ce vor să arate şi să fie “bătrâni”, este şi complacerea de a arăta şi a fi astfel  -  iar despre “tinerii” cu prejudecata că ei trebuie să fie cu totul altceva[?] decât generaţia anterioară, iar dacă nu sunt, se autoblochează moral-spiritual, se poate spune, la fel, că se complac într-o atitudine categorisită, doar,  drept “tânără”  -  hyppies, rockers, rappers, punkers etc.  -  dar, în realitate, “îmbătrânită”prematur,  fără finalitatea , neliniştea creatoare şi forţa de a fi şi însemna tinereţe  autentică).”Le lipseşte educaţia”  -  spunem . Dar chiar li se dă educaţia adecvată, într-un mediu social adecvat, de către factori educaţionali adecvaţi(fie şi ca atitudine şi nivel spiritual) şi de bună-credinţă? O educaţie care să stimuleze în ei  generozitatea şi energiile constructive, specifice (în mod normal…) vârstei tinere?…
                                               *
          Tot “tânăr” , din categoria “generoşilor” cu spirit de autosacrificiu pentru cetate, a fost şi Pytagora, atunci când a gândit Legile morale şi politice2   -  pe care, la bătrâneţe(bătrâneţea strict biologică!) , le-a împărtăşit şi aplicat, cu mare succes, crotonienilor. Redăm, mai jos, câteva meditaţii pytagoreice asupra legilor şi atitudinii de cetăţean a omului , care trebuie să se dedice “tinereţii”(ca stare spirituală) cetăţii  -  meditaţii pe care, dacă va deveni conştient de misiunea sa mesianică, orice tânăr responsabil şi le va însuşi, cu siguranţă, ca fiind ale minţii şi sufletului său curat şi luminat de bunăvoinţă  -  şi va purcede la munca socială, lepădându-se de fobiile şi obsesiile sale vindicative, împotriva “bătrânilor” . Căci orice atitudine vindicativă se întoarce, cu mare suferinţă şi creând premizele sterilităţii vieţii  -  împotriva celui care crede că se răzbună pe alţii. Cel ce se răzbună, pe sine se loveşte cu nulitatea faptei  -  căci îşi concentrează forţele pe un sector extrem de limitat şi marginal al existenţei, şi nu mai poate ieşi dintr-însul, devenind prizonierul propriei răzbunări, deci pierzându-şi principala forţă a tinereţii: libertatea spirituală.
         a- “Această carte nu e destinată celor ce trec, ci generaţiilor care vor veni. Legiuitorului oamenilor  îi trebuie suflete neprihănite, minţi tinere care să se lase marcate de pecetea adevărului şi să-i păstreze urma.”
         b-“Această carte e rodul unei vieţi. Nu înseamnă prea mult viaţa unui om, când e vorba de o carte care va sluji drept pildă întregii omeniri.”
         c-“SESOSTRATOS  primi în Theba toată cinstea ce se dă învingătorilor, pentru că omorâse nişte oameni. PITAGORA  avu <<cinstea>> de a fi prigonit, pentru că dorise să reînnoiască speţa umană.” [Da, omul nou, spiritualizat, MIHAELIC, am zice azi, în era creştină -  nedepinzând exclusiv de ereditate,  omul pe care şi l-a dorit, mereu, Legislatorul sincer şi cinstit, “tânăr”,  al oricărei cetăţi umano-terestre…]
         d-“Legiuitorule! Nu îţi vinde legile poporului; dacă sunt bune, nici poporul cel mai bogat nu va avea cum să le cumpere.”
         e-“Legiuitorule! Pune-ţi toată viaţa şi înţelepciunea la bătaie, nu ca să transformi oamenii într-un popor, ci mai degrabă, poporul în oameni:”
         f-“Taie unghiile poporului, dar nu-i spăla capul cu propria-i urină; pedepseşte-l, fără să-l înjoseşti.”
Şi, aparent fără legătură cu preceptele enunţate mai sus, dorim a convinge tineretul şi“bătrânii” Cetăţii moderne, în egală măsură , asupra valabilităţii eterne a judecăţilor şi capacităţilor de idealitate şi pedagogie social-politică sublim-înaltă,  ale “vechilor” înţelepţi , buni să dea lecţii oricând, pentru oricine, locuitor în istorie -  şi cităm următoarele:  “Poporului care se plânge de sărăcie, dă-i pâine, şi nu libertate”… şi:”Rămâi sclav dacă nu preţuieşti mai mult decât stăpânii tăi. Poporule! Numai virtutea are dreptul să se răscoale.”3                                       
                                                        *
Tineretul trebuie , credem noi, să-şi re-însuşească această mentalitate a autosacrificiului, în slujba Legilor Binefăcătoare Cetăţii, prin care legi, energiile omenirii sunt eliberate spre sinele ei adevărat: Dumnezeu.  Căci păcatul care a “îmbătrânit” variatele sisteme de guvernare, diversele variante de sisteme sociale  -  păcatul comun al tuturor sistemelor sociale, gândite şi puse în practică, în ultimele două secole (care secole se identifică şi cu o lentă, dar neîntreruptă diminuare a gradului de implicare a generaţiei tinere în treburile Cetăţii)  -  este ignorarea unui reper moral-spiritual stabil, în opera de construcţie socială.  Iar un  reper autentic stabil nu poate fi decât divinitatea.
Arhimede cerea un punct de sprijin în spaţiu, pentru a putea răsturna pământul-universul. Noi (care avem de gând nu să răsturnăm, ci să construim) trebuie să găsim un punct de sprijin înăuntrul nostru, pentru a ne încumeta la reformarea mentalului, în vederea exprimării lui într-o lume ameliorată, atât material, cât , mai ales, moral-spiritual. Căci numai materialismul dialectic marxist (şi, pe urmele lui, liberalismul “consumist”…) stăruieşte în a acorda prioritate material-economicului, în raport cu Spiritul. Atunci când tinerii vor înţelege acest comandament moral(concentrarea către spirit, aducerea acestuia în emergenţa istoriei  şi evaluarea-“exploatarea” acestuia în plan ontologic) al tuturor generaţiilor tinere  -  evident că vor părăsi zona cenuşie a non-implicării sociale şi pe cea neagră a infracţionalităţii (de confruntare violentă şi sterilă, distructivă şi autodistructivă, cu societatea  -  societate care ar trebui să fie şi a lor, sau: în primul rând, a lor) şi vor face multe pentru a lua în stăpânire, materială, mentală şi morală  -  societatea. Societatea, pe care, acum, o privesc cu neîncredere şi rezervă prea mare, ca pe un element străin de existenţa lor, ba chiar o resping, deseori. Dar rezerva excesivă nu se transfigurează în dorinţa de a propune soluţii alternative, existenţiale. Ieşirea din rezervă, din naufragierea în provizoratul derizoriu şi simpla supravieţuire  -  trebuie propovăduită , demonstrându-i-se necesitatea imperativă, în mod insistent şi foarte concret, printr-o educaţie care să re-aşeze acest tineret între limitele sănătăţii moral-spirituale. Prea mult “spleen” şi “malaise” strică: una-i o “vacanţă” spirituală scurtă şi, poate , necesară (o “aventură”, o “fantezie” inofensivă), şi alta e prelungirea, parcă la nesfârşit, a stării(complăcute) de boală social-spirituală. Dăunează tuturor, această “boală lungă, moarte sigură”.
          Şi societatea, ca şi Dumnezeu, are nevoie de “credincioşii” ei. De un cult, prin care Cetatea să nu fie lăsată în paragină, abandonată haosului, neantului. Unde se vor refugia, tinerii”bolnavi”, prin complacere, în cazul când vor constata, prea târziu, după ce-au dat de pământ cu Legea şi Cetatea  -  că boala nu e bună? Nu vor avea unde să “cadă”.
         Re-învăţaţi cu Legea, deci cu funcţionarea socială normală  -  ei vor veni cu soluţii ameliorative, pentru toţi. Căci nimeni nu e atât de nebun încât să afirme că nu vrea să fie mai bine, că s-ar fi epuizat variantele binelui . Tinerii , re-conştientizaţi, re-responsabilizaţi social, prin înţelegerea rostului Legii (ceea ce grecii numeau Logos-Ordine, iar creştinismul numeşte Poruncile lui Dumnezeu, Ordinea Divină) vor re-deveni port-stindardul evoluţiei umanităţii terestre.
          E drept că istoria arată că tineretul, mai mereu, este aruncat , cu insistenţă , în potenţialitate, după momentele strălucitoare, de eroism social  -  în răstimpul perioadelor de stabilizare şi aşezare socială (explozia tânără nu este propice aşezării-stabilizării unor stări sociale, proaspăt dobândite)  -  dar, mereu,  la fel de insistent, superb încăpăţânat, acelaşi tineret, sau imediat următorul  -  se repede, inexorabil, fără greş, în fruntea forţelor nu de destabilizare, ci de restabilizare socială pe un palier mereu, constant  -  superior calitativ-spiritual. Către definitiva ŞTIINŢĂ -  acel “bine suprem” al anticilor înţelepţi  -  “bine suprem” pe care Orbul Vizionar, HOMER, l-a numit “CHIPUL ŞI ASEMĂNAREA DIVINULUI”. 4 Iar creştinismul îl numeşte “chipul şi asemănarea cu Dumnezeu  -  Restaurarea Stării Paradisiace.”
***

COMUNISMUL LIBERAL, CANCERUL U.E. ŞI DE LA CINE A ÎNVĂŢAT BĂSESCU…FILOSOFIE

Nu e pentru prima oară când remarc că, de fapt, comunismul agresiv n-a fost inventat de epoca modernă, ci doar perfecţionat, după  Revoluţia Franceză din 1789, de către “maeştrii” iluminato-liberalo-burghezi. Totdeauna, de când e lumea-lume, mai ales de când, vorba  lui Rousseau, s-a trezit unul să înconjoare o bucată de pământ cu sârmă/sfoară şi să proclame: “Asta e a mea! Feri, că dau cu parul” – şmecherii, numiţi eleganto-savant: “conducători/cârmuitori/diriguitori de popoare”, au avut tendinţa cinică de a transforma neamuri dăruite de Dumnezeu, blânde şi la locul lor, cu foarte diverse ocupaţii şi gânduri… – în gloate stupide şi nivelate pe creier, pe care să le manipuleze/cârmească/diriguiască într-o singură direcţie: “stupiditatea orientată politic”, adică prostirea cu rost şi folos… – atât de necesară unei “guvernări” (a se citi, “pre limba” cronicarului: “beliri a şapte piei de pre om”!!!) liniştito-confortabile…şi foarte rentabile, pentru o mână de şmenari obraznici (dar, precum se ştie, “obraznicul mănâncă praznicul”!). Conta extrem de puţin dacă aceşti şmecheri aveau în fruntea lor regi, împăraţi, preşedinţi… (excepţie au făcut doar voievozii Răsăritului Sud-European, mai cu seamă ai celui valah… - care şi-au scuipat, ţărăneşte-ciobăneşte, în palme, şi s-au apucat, din pragul gospodăriei/mocşei/moşiei de Neam, de hăcuit oştirile fără număr ale musulmanilor lacom-năvălitori… -  devenind ei, voievozii, poate fără să vrea, dar poate luminaţi fiind de însuşi Hristos… - însă asta-i treaba lui Dumnezeu, nu a noastră… - autentici “aleşi ai Domnului”, AUTENTICI ŞI BUNI PĂSTORI DE NEAM CU MISIUNE SFÂNTĂ!!!…misiunea de a-l apăra/păstra, în inimile europenilor, pe Hristos Mântuitorul/Luminătorul Întregii Lumi!!!) …treaba lor tot “şmenăreală” şi “fraiereală de mase prostite” se chema. Iar propaganda, că se făcea peste gard, din uliţă, prin pristavi năimiţi cu ziua… - sau prin televiziune…, tot metodă de obţinere a oribil de monotone/”comuniste”/orbite/paralizate la creier “gloate”, din onorabile şi vii “neamuri”, era…Poate să fi fost oarece diferenţe la subtilitatea “procesului în desfăşurare”…dar rezultatul final tot tâmpirea “globală” a fost şi rămâne…: masiva tâmpire sclavagistă, masiva tâmpire feudală, masiva tâmpire burghezo-îmborţoşată de bani şi ipocrizie/minciuni, masiva tâmpire comunisto-bolşevico-stalinistă (ipocrizie/minciună tot pentru sporirea “burţii” de bani, fireşte!). Sărmanul Hristos-Dumnezeu a cam fost lăsat pe-afară, prin frigul uitării/părăsirii, în toate aşa-zisele “orânduiri ale politichiei” şmenarilor omenirii…Nimic, dar ABSOLUT NIMIC, din sfintele învăţături ale blândului nazarinean, n-a fost aplicat de omenirea condusă de aceşti şmenari politici…ci doar criminal distorsionată a fost învăţătura hristică, spre folosul păcălicilor…că se numeau ei “cruciaţi”, sau “descoperitori de lumi”, sau “bush-mani”/neo-cruciaţi…Doar crimă şi hoţie, (ATENT ŞI DIN VREME) PLANIFICATE!!!
Aşa că nu mă mir deloc de manevrele epocii aşa-zis “liberale” actuale, de a păcăli şi nenoroci, în Europa de azi, “masele” atâtor neamuri vii şi având o istorie cu mult duh şi personalitate (…Voiesc, dumnealor aşa-zis „liberalii”, a le lua până şi Duhul din piept…: imnul, steagul, moneda…suveranitatea!!!…pe Dumnezeu-Hristos/afirmarea civilizaţiei creştine!!!…şi ce le mai rămâne Neamurilor, măi, hămesiţilor şi neistoviţilor în lăcomie?!). Atâta doar că stau şi mă gândesc cât le va merge, acestor păcălici… – căci îmi vine greu să cred că o mână de oameni, oricât de brezi vor fi fiind ei, pot transforma în gelatină, pentru vecie(!!!), minţile elementelor unor entităţi divine, cum sunt Neamurile VII ale Pământului…
Evident, primul meu gând se îndreaptă spre Marea Şmenăreală Contemporană, numită “Uniunea Europeană” – UE…

Iată ce spun Christopher Booker şi Richard North (în lucrarea lor comună Uniunea Europeană sau Marea Amăgire – istoria secretă a construcţiei europene, Antet, Buc., 2006), în legătură cu unul dintre cei doi  masoni-naşi, amândoi nişte taraţi şi frustraţi, plini de “zăcătură de ură” contra omenirii, ca nişte broaşte râioase gigantice…fraţi-masoni care au ocupat poziţii superioare în Liga Naţiunilor  (“fratele” englez Arthur Salter, stimulatorul “euro-schizofreniei” Angliei,  şi “fratele” francez  Jean Monnet, cel ce ura “statul-naţiune” şi “democraţia”…) şi au  “gândit” planul a ceea ce se va  numi (şi chiar se numeşte!) UNIUNEA EUROPEANĂ: “Problema era că viziunea unei lumi perfect planificate, creată de tehnocraţi eficienţi, putuse părea atrăgăgtoare atrăgătoare – în teorie. În practică, însă, până la urmă a devenit clar că acea viziune nu avea nicio legătură cu realitatea omenească. Nicio latură a ei nu funcţiona aşa cum se intenţionase, pentru că rigiditatea sa tehnocratică nu era valabilă decât pe hârtie şi în capetele oamenilor. Odată ce s-au investit resurse gigantice pentru a transpune în realitate viziunea abstractă, curând a devenit clar că visul nu dusese decât la un coşmar.(n.mea: coşmar-coşmar, dar al naibii de profitabil coşmar, prin exploatarea, fără scrupule, a fraieriţilor, fraieriţi-mai-vechi- intraţilor sau mai fraieriţi-mai-nou-intraţilor în UE, cei intraţi în genunchi, precum valahii României!!!… - câtă vreme fraieriţii încă dorm duşi, călare pe …coşmar…!!!). Pentru Monnet, echivalentul dorinţei lui Le Corbusier de a demola oraşele vechi ale trecutului era ura lui faţă de statul-naţiune. Visul său strălucitor era acel guvern supranaţional al viitorului, condus de tehnocraţi, înălţându-se mai presus de toate complicaţiile naţionalismului şi ale democraţiei (s.mea). La fel ca în cazul lui Le Corbusier, posibilitatea neaşteptată ca acest vis să se împlinească a fost creată de al Doilea Război Mondial (n.mea: sunt absolut convins că cel de-al Doilea Război Mondial a avut cu totul alţi vinovaţi şi cu totul altfel de ţinte, decât cei/cele declaraţi/declarate şi condamnate oficial, din moment ce TOCMAI FINANŢATORII/BANCHERII/PROFITORII DIRECŢI AI RĂZBOIULUI NU AU COMPĂRUT ÎN FAŢA TRIBUNALULUI DE LA NŰRENBERG!!!). Şi, tot la fel ca visul lui Le Corbusier, şi cel al lui Monnet a devenit în cele din urmă o sursă de inspiraţie pentru o întreagă generaţie nouă de tehnocraţi şi funcţionari publici, susţinuţi de elitele politice ale Europei de Vest, pentru care <<proiectul>> oferea şansa de a juca un rol central în cea mai mare aventură politică a epocii lor.”
Vă daţi seama, oare, că tot acest “construct”, căruia, de 18 ani, i se face reclamă, în România, ca la pasta de dinţi Blend-a-med (…dar, dacă “cumpărătorii” se dovedesc refractari la “consum”, sunt mânaţi ca vitele la abator, ÎN INTERIORUL CONSTRUCTULUI CELUI DEMENT!!! - prin toate mijloacele de constrângere imaginabile şi non-imaginabile…)ESTE RODUL MINŢII UNOR NEBUNI ŞI MANIACI???!!! Şi, ca somnambulii, noi acceptăm şi urmăm acest “proiect”, în toată amploarea lui SINUCIGAŞĂ!!! – îl urmăm cu…entuziasm: entuziasm “somnambulesc”, fireşte!!!…hipnotizaţi propagandistic, fireşte!!!…dar, tot atât de “firesc”, pentru ura anti-democratică a nebunilor iniţiatori: NEÎNTREBAŢI DEMOCRATIC, PRIN REFERENDUM!!! – …referendum care ar fi fost absolut necesar, din moment ce consecinţele “proiectului” angajau/angajează destinele UNOR NEAMURI, MULTE ŞI ÎNTREGI!!!…căci  toate ponoasele le trag NEAMURILE, tot aşa cum toate foloasele le trag şmenarii politico-economici, de obicei nişte trădători de…orice/oricine, fără niciun fel de scrupule!!! …de cei cu “ubi bene, ibi patria”…iar “patria” lor sunt BANII!
Iată cum îşi încheie excursul lor meditativ, asupra “constructului” UE, cei  doi politologi/autori englezi:”Tot ceea ce era rău la blocurile-turn ale lui Le Corbusier a devenit evident când  în ele a trebuit să locuiască oameni adevăraţi, care au descoperit că sfidau realităţile şi nevoile omeneşti. La fel s-a întâmplat şi cu blocurile-turn create de tehnocraţii lui Monnet. Statul-naţiune şi democraţia erau prea fundamentale pentru necesităţile umane, ca să poată fi eliminate pur şi simplu, prin dictat tehnocratic. La fel ca în cazul oamenilor care s-au deşteptat în faţa lipsei inumane de suflet a visului utopic al lui Le Corbusier, jinduind după toată căldura, vitalitatea şi realitatea omenească ale vechilor oraşe pe care le pierduseră, acelaşi lucru se întâmplă cu tot ceea ce a nimicit visul utopic al dlui Monnet. Numai când oamenii au descoperit că şi-au pierdut democraţia şi puterea propriilor lor ţări de a se guverna singure, au început să aprecieze într-un fel nou cât de preţioase erau valorile care le-au fost luate fără ştirea lor.
Deveniseră victimele uneia dintre cele mai mari prefăcătorii colective ale sec. XX, care din acest punct de vedere merită să fie aliniată lângă visele de autoamăgire ale comunismului (n.mea: aşa că mai terminaţi, politologilor de doi bani, cu afirmaţia aberantă că blocurile/block-house-urile sunt “vina/iniţiativa lui Ceauşescu”: NU, monstruozitatea nivelantă/anihilantă de minţi/personalităţi/intimităţi/libertăţi a blocurior este pornită din viziunea “liberală” asupra unor megapuşcării/lagăre de muncă şi de mancurtizare, prin re-ideologizare, naţionale şi supranaţionale!!!…de supraveghere poliţienească, tip “Big Brother”, pentru concentrare, în vederea unei anihilări rapide a nemulţumiţilor, iar nu a nemulţumirilor/surselor de nemulţumire… – le-a născut dictatura tiranică a societăţii de consum şi de scopire a personalităţii Neamurilor, nu dictatura lui Ceauşescu…Le Corbusier nu era din Scorniceşti…). 
Mai curând, poate, iar nu mai târziu, fantezia marelui proiect european se va dărâma, biruită de realitate, distrusă de toate acele contradicţii pe care, în ambiţiile ei demente, n-a fost în stare să le prevadă şi pe care n-ar fi putut niciodată să le rezolve. Dar, la fel ca viziunea lui Le Corbusier şi pe o scară mult mai amplă, va lăsa în urma ei distrugeri cumplite: un putiu din care popoarele Europei vor avea nevoie de mulţi ani ca să se trezească iar la viaţă.”
ALIENAŢILOR DE DUMNEZEU, NEAMURILE SUNT ENTITĂŢI DIVINE!!! NEBUNILOR, LIBERTATEA ESTE STAREA DIVINĂ SPECIFICĂ  OMULUI, PRIN “LIBERUL ARBITRU”, CA STARE SPECIFIC UMANĂ, STABILITĂ DE ÎNSUŞI DUMNEZEU, ÎNCĂ DE LA CREAŢIA LUMII, ÎN STAREA PARADISIACĂ!!!
…E puţin probabil ca strigătul nostru de amintire şi avertizare să fie auzit de surzii Pământului…şmenarii anti-naţionali ai megatiraniei “globalizării”…aşa că să mai vedem, în contemporaneitatea imediată, ce se mai întâmplă…
…Se întâmplă bine…că dl Băsescu, preşedintele României, ia lecţii de filosofie a megapuşcăriilor/lumi, chiar de la sursă…adică de la şmenarii UE!!! Lumea de pe la noi râdea, când Băsescu, vorba lui Jaroslav Hašek, a “cacarisit-o” cu referendumul, din toamna lui 2007, pentru uninominalele …sale.  – şi a declarat că…va repeta referendumul, până-i va ieşi “pasienţa”!!!…Adică, rezultatul referendar, prin care năzuia să-şi formeze/instaleze un megapartid unic! Hmmm…Mulţi credeau că e o clovnerie de-a lui Băsescu…Nu, fraţilor, este adâncă şi foarte modernă/la modă, adică…filosofie europeană!!! Căci şi europenii au “cacarisit-o” aşijderi, cu Constituţia lor şmenărească…şi, deci, schimbă melodia “democratică, cu cea “tiranicească”…deh, fiecăruia, de fiecare dată, “după necesităţi”…vorba Programului Partidului Comunist Unic…(care “comunism” a fost clocit, ca soluţie temporară/de avarie, tot de…LIBERALII REVOLUŢIEI “ILUMINAŢILOR”!!!). Iată ce zice dna Anne-Marie Le Pourhiet (profesor de Drept public, la Universitatea din Rennes, autoare a unui Manual de Drept Constituţional, în Franţa), despre concluziile “summit”-ului de la Lisabona (concluzii trase joi, 13 decembrie 2007), concretizate într-un Tratat, pe post de surogat de Constituţie Europeană (după ce Franţa şi Olanda au respins-o pe cea “de drept” – ???!!! – dar şi după ce Irlanda şi Danemarca au fost silite să repete…referendumul, până a ieşit…a la Băsescu…) - informaţie primită de noi prin Réseau Voltaire, a dlui Thierry Meyssan: când jurnalista elveţiană Silvia Cattori îi atrage atenţia dnei Le Pourhiet că, la Reuniunea Comitetului Naţional pentru Referendum, de la Paris, ar fi pronunţat cuvinte surprinzătoare”( precum “înaltă trădare”, “lovitură de stat”), la adresa iniţiativei dlui Sarkozy, de a ratifica tratatul “modificativ”, pe cale parlamentară… - mă întreb dacă Dumnezeu l-a făcut pe Băsescu, după “matriţa Sarkozy”, sau invers…): “E vorba de un act foarte grav, care probează foarte bine că referirile neîncetate ale tratatelor europene la valorile democratice sunt o mare ipocrizie/”tartufferie”, pe care această Europă tehnocratică şi confiscatorie nu poate s-o realizeze decât contra voinţei popoarelor. Europa este con-substanţial anti-democratică, vrea să ne impună cu voia ori fără voia noastră. Noi nu suntem primul popor căruia i-a fost siluită voinţa, irlandezii şi danezii au fost, de asemenea, constrânşi să re-voteze, PÂNĂ AU ZIS, ŞI EI , DA!” (s.mea - n.mea:…vedeţi ce profesori meşteri/”maeştri” a avut dl Băsescu, întru perfecţionarea domniei sale întru ale… “tartufferiei”?).
Dar la noi (n.mea: adică, la francezii “păstoriţi” de Sarkozy…), cinismul este încă şi mai violent (n.mea: vedeţi? – deci, re-votaţi-l pe Băsescu, că-i mai bun ca Sarkozy!…), pentru că ni se refuză chiar dreptul de re-votare (n.mea: dl Băsescu este mai tenace şi mai…sadic: ar organiza referendumuri în fiecare zi, că doar nu-s pe banii lui!)  - impunându-ni-se o ratificare parlamentară.”
Mai departe, urmează un pasaj pe care îl redau doar pentru a ilustra paralizia cerebrală instalată chiar şi în creierele cele mai bune ale Europei contemporane…naivitatea “căii democratice a votului”, pentru înlăturarea trădătorilor, “INDISPENSABILITATEA” RĂULUI  (n.mea: tare blajini şi naivi v-a/ne-a mai făcut tratamentul din acest mega-ospiciu, numit Europa/Lumea Negustorilor de Azi…!!!):
Silvia Cattori: Dacă acest tratat va fi, în sfârşit, impus şi dacă, aşa cum dvs. afirmaţi, există şi se aplică metoda <<dublei lovituri de stat>> – dl Sarkozy, dar, în egală măsură, şefii de stat şi guverne ai tuturor celor 27 de state membre ale UE – nu vor trebui ei, mai devreme sau mai târziu, să se explice, în legătură cu <<trădarea>> făcută de ei?” – şi răspunsul dnei Anne-Marie Le Pourhiet: “Pentru ceea ce este Franţa, preşedinele Sarkozy va trebui să se explice pentru multe lucruri. Dar sancţiunea electorală nu poate să funcţioneze decât atunci când există un candidat alternativ credibil, ceea ce încă nu este cazul, la noi…”
Dar cine credeţi dvs., stimată doamnă Le Pourhiet, că îi aduce în situaţia de “non-alternativi”/ne-înlocuibili/inimitabili/indispensabili, pe alde Sarkozy, la dvs., ori pe alde Băsescu, la noi?! V-aţi gândit, oare, la acel tânăr genialoid, de care vorbeşte Jan van Helsing, în cartea sa despre Organizaţiile Secrete ale Omenirii… - şi care tânăr, jucându-se pe un computer de la NASA, pe la sfârşitul  anilor '70, a descoperit numele URMĂTORILOR (…”următori”, în raport cu data descoperirii numelor lor pe calculator!!!) 14 PREŞEDINŢI AI SUA?!…(Şi care nume, azi, se confirmă, deocamdată, “bob cu bob”…). N-ar fi deloc de prisos să faceţi efortul de a medita la acest aspect, fără niciun fel de “parti-pris”…
...Pentru noi, românii, „summit”-ul de la Lisabona ascunde încă şi mai mari semne de întrebare – prin propunerea de „independenţă şi suveranitate” pentru provincia Kossovo, se deschide Cutia Pandorei...iredentismul maghiar va fi, în mod sigur, copios re-alimentat...la fel, problemele  legate de aşa-zisa „Republică Moldova”...Dar să nu creadă statele celelalte din Europa că vor scăpa de un „HAOS ORGANIZAT”, foarte profitabil pentru Guvernul Mondial, cel pescuitor în ape tulburi...: Ţara Bascilor, Catalunia, Lombardia etc. etc. etc.
...Până atunci, eu încep să mă gândesc la altă imagine…dar, mereu, în relaţie cu subiectul care mă obsedează, acum: UE…E vorba de cazul, de acum doi ani, al unei doamne care şi-a operat o tumoră canceroasă mai mare şi mai grea decât propriul ei trup: TUMORA CANCEROASĂ AVEA CCA. 80 DE KG!!! ERA PARALELĂ CU TRUPUL/CORPUL RESPECTIVEI BOLNAVE!!!
Veţi spune: “Ai luat-o peste arătură!” Nu, deloc. U.E.-ul acesta seamănă, foarte bine, cu un proces cancerigen – atât în sensul medical, cât şi în sensul introdus în discuţie despre “şansa divină a regenerării umane” (nu ştiu cât de mulţi cunosc…”discuţia” cu pricina…) – discuţie deschisă şi purtată de Mircea Eliade, prin intermediul nuvelei sale Les Trois Grâces.
S-o luăm pe rând. Ce se zice că ar fi, “tehnic” vorbind”, CANCERUL? O creştere furibundă, dementă, a vitezei de înmulţire a celulelor propriului corp – COMPLET ÎNAFARA RITMULUI GENERAL/NATURAL/DUMNEZEIESC, al organismului - în anumite zone ale acestuia. Metastaza vine doar să confirme generalizarea-triumful NENATURALULUI-NON-DUMNEZEIESCULUI!!!… Păi, nu se întâmplă tot aşa şi cu UE-ul?! Printr-o decizie dementă, statele/NEAMURILE europene sunt silite “să-şi iasă din fire”, din firea lor natural-dumnezeiască – şi să se dezvolte după “comenzi”/decizii supranaţionale!!! - …naţiunea, prin intermediul componentei ei de adâncime, Neamul, fiind în contact cu divinitatea.  Şi, după tot ce se vede, niciun stat măcar, nici măcar statele fondatoare ale UE (Franţa-Anglia-Germania) nu sunt scutite de această evoluţie nenaturală-ucigaşă (de fapt, având în vedere “ctitorii”… - aţi văzut, mai sus, ce bună părere are dna din Franţa, Anne-Marie Le Pourhiet despre…”onestitatea” constructului european… - este o dezvoltare SINUCIGAŞĂ!!!).
Dacă impui unor state cu tradiţii de zeci de mii de ani – şi aici, mă refer direct la România! – “norme/standarde” europene aberante şi profund dăunătoare-distrugătoare a însuşi Duhului!!!, rişti:
a-fie crearea unui monstru, pe care, dacă îl scapi din laborator, s-ar putea să te coste viaţa ta de “medic” de experiment nazist, tip Mengele …şi a tuturor celor din balamucul-laborator! - …
b-fie respingerea/ignorarea, firească şi sănătoasă, a “constructului” celui aberant – adică, însănătoşirea organismului statal/naţional, peste voia şi visul dlui Mengele-(de)-UE…A se vedea, să zicem, cazul cel mai amuzant…acela al “cazanelor/alambicurilor pentru ţuică”, la care valahul n-o să renunţe decât odată cu viaţa!… - …dar, trăgând discuţia pe un teren înalt spiritual, extrem de neliniştitor pentru UE – valahii nu renunţă, nici în ruptul capului, la “cuiburile de ciori de prin păduri”!!! (cum s-a exprimat, condiţionant, un komisar european, care le voia, nici mai mult, nici mai puţin decât…STÂRPIREA!!!: “Veţi intra în UE doar după ce stricaţi cuiburile de ciori de prin păduri!”…)…vă mai amintiţi?! – adică, MONAHII ŞI MONAHISMUL ORTODOX-ROMÂNESC!!! Păi cum, nenorociţilor, noi am dăruit Europei monahismul, şi tot noi să-l stârpim?! Măi, păcălicilor…ia vedeţi-vă de treabă pe la alţii, mai proşti ca noi…!!!
…Ei, dar mai există şi “efectul Eliade”…REVERSUL UNGHIULUI DE PRIVIRE A IMAGINII!!! Mircea Eliade, în nuvela sa Les Trois Grâces, afirmă că, de fapt, cancerul ar fi fiind, paradoxal, însăşi DOVADA LEACULUI/ŞANSEI DUMNEZEIESC/DUMNEZEIEŞTI, dovada că Dumnezeu nu şi-a părăsit nicio clipă creatura preferată: Omul…Creaţia/CAPODOPERA Zilei a Şasea…De fapt, dincolo de aspectul monstruos/terifiant (proba LABIRINTULUI INFERNAL!!!), tumoarea canceroasă/neoplasmul este dovada primordială şi esenţială a faptului că Dumnezeu a înglobat/camuflat, în creaţia/creatura sa, ŞANSA REGENERĂRII, dincolo de aspectul/aparenţa degenerării:”(…)<<anamneză>>, <<trezire>> a instinctului teleologic, prezent în orice microorganism(…). Dumnezeu n-a putut distruge propria sa creaţie. Omul a rămas acelaşi, aşa cum erau Adam şi Eva în Paradis, înainte de păcat. (…)În corpul omenesc totul  s-a păstrat (…) deci s-a păstrat şi taina vieţii veşnice, cu care fusese dăruit Adam(…). Păcatul originar n-a putut distruge mecanismul regenerării, ci numai l-a modificat, în aşa fel încât să nu mai poată fi recunoscut. Mai mult, l-a camuflat în nişte procese fiziologice care, aparent, indică exact contrarul regenerării, l-a camuflat în anumite maladii şi mai ales în cea mai primejdioasă afecţiune organică: proliferarea celulelor, neoplasma”.
…Ce-aş mai râde de dracul, dacă Mircea Eliade ar avea dreptate! Dacă cea mai gravă şi siluitoare de Duh experienţă e umanităţii terestre – tentativa de UCIDERE A SENTIMENTULUI NAŢIONAL/DE NEAM!!! – adevărată metastază a Duhului Neamurilor Pământului… - ar marca tocmai începutul sfârşitului Domniei Satanei pe Pământ!!!…Şi ceva din afundul sufletului meu îmi spune că, un geniu naţionalist, precum Mircea Eliade - singurul mare cărturar interbelic care a preferat ostracizarea “eternă” (…cum cred fariseii zilelor noastre…) – lepădării de mistica Şcoală Legionară a Demnităţii şi Eroismului – NU POATE GREŞI! Pentru că, oricare geniu naţional intră în consubstanţialitate, prin Neamul Metafizic pe care-l conştientizează/apără, întru Duhul său, cu Însuşi Domnul-Dumnezeul Fiinţei Neamurilor Metafizice…
Deci, mă întreb: om fi ajuns, prin “constructul” UE şi “globalizare”, la CAPĂTUL CEL MAI DE JOS AL AXEI LUMII  (“Cei din urmă vor fi cei dintâi!” – avertizează, de 2000 de ani, Hristos-Dumnezeu!!!) – adică, la metastaza aparentă a corporalităţii noastre terestre?! Dacă DA, atunci ni se apropie izbăvirea definitivă şi triumfală, OAMENI BUNI/OAMENI AI BINELUI!!!
AMIN!

                                                                                                             prof. dr. Adrian Botez

***

1 -Nikolai Berdiaev, Un Nou Ev Mediu, Omniscop, Craiova, 1995  -  şi  Sensul istoriei, Polirom, Iaşi, 1996, p. 197: “Trebuie să aibă loc o anumită mutaţie lăuntrică, după care istoria universală nu se va mai înfăţişa în perspectiva fluxului distrugător al timpului, ci din perspectiva eternităţii, a istoriei celeste. Istoria universală se va întoarce în adâncime, ca un moment din veşnicul mister al Spiritului”.

2 Pytagora, Legile morale şi politice, Antet, Buc., 1999.

3 -Idem, p. 136 şi p. 91.

4 -Cf. Platon, Republica, în Opere, vol. V, ESE, Buc., 1986, p. 298, 501b:”Imaginea pe care ar obţine-o despre oameni, realizând prin amestec şi îmbinare de ocupaţii ceva care seamănă, într-adevăr, cu un adevărat bărbat şi având drept călăuză acel principiu existent în oameni, pe care Homer l-a numit <<chipul şi asemănarea divinului>>”.

 

***