ARTICOLE

| PRIMA PAGINA | INAPOI

 

Adrian BOTEZ

 

CAZUL DACIA...

 

ROMÂNIA DE AZI: PREGĂTIREA CEA TAINICĂ

(a Drumului spre ROMÂNIA SACRĂ, de ieri, de mâine...de PURURI!)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

EDITURA RAFET, 2011   

 

 

 


 

 

Recunoştinţă şi mulţumiri din adâncul inimii, celui care a propus şi făcut gestul nobil al sponsorizării integrale, a cărţii de faţă: editorului ei, domnul CONSTANTIN MARAFET!

 

 

 

 

 

Această carte se dedică soţiei mele, Elena – şi copiilor mei: Oana, Octavian, Elena

 

 

 


 

 

 

ARGUMENT

 

...Aşa-i este scris Omului, aşa-i este scris şi Neamului (ca mod de supra-fiinţare a Omului!): să parcurgă un drum circular, de la Originea-Paradis, înapoi la Originea – Paradis...- trebuind să treacă, însă (pentru a-I dovedi Lui Dumnezeu că s-a oţelit, că a devenit conştient de dumnezeirea fiinţei/fiinţării sale, că-L iubeşte pe Dumnezeu-Creatorul său nu „la poruncă”, şi nici „prin predestinare funcţională”, precum „Cele Nouă Trepte ale Scării Dumnezeieşti” - ci cu toată fervoarea Duhului său Viu!), prin infernul istoriei. Şi, apoi, după Suferinţa Infernului Istoriei, VA ÎNVIA, „a treia zi”, după Sfintele Scripturi ale Noului Legământ, asemeni şi dimpreună cu HRISTOSUL, FIUL OMULUI - Lumina Lumii, Calea, Adevărul şi Viaţa! (...Contează, fireşte, şi CĂLĂUZA/CONDUCĂTORUL, care te scapă, în toată această Cale de Întoarcere la Dumnezeul-Paradis, de toate capcanele perverse, ale Labirintului Iadului...!!! CĂLĂUZA va fi HRISTOS, fireşte – DIRECT, sau prin TRIMIS!).

 

În cazul Neamului Românesc, exprimat prin poporul românesc de azi: pornim din Paradisul Daciei...şi ne vom întoarce, fără greş, tot în Paradisul Daciei... – cu o condiţie: să îndurăm infernul cel mai adânc...politicianismul iresponsabil şi rapace, impostura, crima şi neruşinarea şi sfidarea de paţachine şi „madame” de bordel... – atitudini satanice, traduse, în vorba epocii noastre şi a României istorice contemporane: ”pedelismul-globalismul”! Infernul necesar – ...şi, dacă vom dovedi tăria de Duh de a-l înfrânge pe Duşman, vom binemerita, de la Dumnezeu, să ne hodinim, apoi... - şi să ne stingem arşiţa rănilor, în Rai...printre sfinţi, martiri şi îngeri...!

 

...Pentru a ajunge la ROMÂNIA CEA DE PURURI, la România transistorică/anistorică (Dacia Thrakilor/Frumoşilor/Îngerilor de ieri, care-s aceiaşi cu cei din Dacia Thrakilor de mâine!) – trebuie să ducem crâncen război cu ...istoricele năvăliri ale demonilor, adunaţi şi-nfuriaţi şi disperaţi, din toate colţurile lumii, nu doar ale României! Şi acest război este atât de năprasnic AICI, şi nu în altă parte, pentru că demonii ştiu că AICI s-a hotărât, din veac, terenul apocatastazei/luptei finale, dintre forţele Lui Dumnezeu şi cele ale Beznei...aici sunt, dintotdeauna pentru totdeauna (pentru marii vizionari, care ştiu să privească şi să descopere, să primească, întru smerenie, Revelaţia!), AKES SAMENOS=GRĂDINILE MAGICE=GRĂDINA MAICII DOMNULUI...!!!

...Dar trebuie multe şi mult să îndurăm, mai cu seamă grele lovituri întru Duh - până ne-om limpezi şi oţeli Duhul de Lumină, din nou înspre Rai...!

***

...M-am dus să-mi destind nervii şi să-mi întăresc Duhul (torturat de un an întreg de necazuri, năpaste şi nedrepte şi drăceşti hărţuiri…), în Munţii Bucovinei, în "matricea" mea - şi am dat, şi acolo, nu doar de puhoaie de ape distrugătoare  - ci, mai grav (profund şi persistent grav!), de urâte trădări de glie şi de Duh: răzeşii lui Ştefan cel Mare au devenit nişte cerşetori cu pensiuni, după ce şi-au vândut (pe nimica toată!!!) păgânilor (de toate soiurile: sectanţi olandezi, suedezi, nemţi etc. – dar şi mafioţilor noştri …”autohtoni”, înghiţi-i-ar pământul…!) ocina strămoşească, blazonul lor de Cavaleri ai Sfântului Voievod!!! Şi, acum, pe ocina răzeşească, peste Munţii Sfinţi, peste Pâraiele Sfinte şi Înlăcrimate – călăresc, sfidător precum steagul desfăşurat al Satanei (de parcă Dumnezeu a muncit să facă lumea asta numai şi numai pentru mafioţi şi pentru venetici de cei fără credinţă şi fără suflet!!!) - vilele mafioţilor şi casele de rugăciune (nişte şandramale oribile!) ale străinilor de Duhul Pământului!!! Şi asta, DREPT ÎN PRAG DE SIHĂSTRIE A VORONEŢULUI, de nu mai poate bietul şi sfinţitul sihastru, Părintele Cocan Cleopa, să-şi mai ţină slujbele pentru Mântuirea Neamului Românesc, din pricina urlătoarelor manele şi a mugetelor “rock”…! (pentru că, da, în casele de rugăciune, se pare că asta e muzica plăcută acelui Dumnezeu al lor, despre care eu nici nu voiesc a ştire, până nu devine el mai puţin…satanic şi ceva mai “silenţios” şi până ce nu-şi determină “discipolii” să fie, măcar, mai discreţi…).

 

…Pur şi simplu, mă trag spre groapă, aceste semne ale nemernicirii poporului meu, care îşi întoarce faţa de la Dumnezeu, de la Sfinţii Voievozi şi Martiri, de la propriul Duh şi Suflet...

 

…Dar cine să lupte, contra acestei situaţii de prăduire a ţării şi de involuţie a Duhului de Neam? Străinii?

Păi, nu ştiu străini europeni (şi, mai ales, vecini!) care să ne iubească, deşi numai pace am adus şi numai bine am făcut, în toată istoria Europei – Europă care ar fi fost TOTAL islamică, de-ar fi fluturat steagul Profetului pe Marea Moschee de la Lisabona! - … dacă n-ar fi existat JERTFA Sfinţilor şi Tarilor şi Responsabililor cu Creştinătatea, Voievozi ai noştri medievali, dimpreună cu armiile lor de arhangheli, cu norodul lor într-armat – TOŢI, dispăruţi, ca luaţi de un farmec rău, din manualele tineretului nostru – acum, o turmă …“turmentată”, complet rătăcită/debusolată, care a pierdut aproape complet Lumina de Călăuzire a Lui Dumnezeu…!!!

…Nu: NOI trebuie să luptăm! Munţii, apele, pădurile - fireşte, vor lupta, dar întru legea lor – legea lor de munţi, de ape, de păduri… - dar NOI AVEM LEGEA NOASTRĂ DE OAMENI, DATĂ DE DUMNEZEU! - deci, întru această lege trebuie să luptăm! Să nu acceptăm ticăloşia, trădarea, impostura etc. - dar nici pe ticăloşi, trădători, impostori etc.!

…Însă când noi, ăştia, “bătrânii”, care, încă, ne mai ştim împotrivi diavolilor şi încă avem arme de Duh, “ace pentru cojocul lor” - ne vom culca, osteniţi, în pământ… - oare vom avea parte de Urmaşi Luptători, vom avea, oare, discipoli, pentru continuarea Ştafetei Luptei pentru Existenţa Purificată a Neamului Românesc? Nu ştiu…nu simt această potenţială preluare de ştafetă  – …pentru că pipăi nişte “muşchi sufleteşti” prea slabi, prea lipsiţi de vlaga Credinţei şi Ştiinţei, la urmaşii noştri…

...Ştiţi bine cum zice românul nostru vechi: "Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă şi-n traistă!" Dumnezeu ne-a dăruit Grădina Maicii Domnului (nu “Land of Choice”, nu “Explore the Carpatihan Garden”, NU!) – şi noi ce am făcut din ea? Am prăduit-o şi-am pângărit-o şi am maimuţărit-o – am ferfenitzit-o de tot, că nici nu se mai cunoaşte Mâna Lui Dumnezeu, în ea!

...Munţii şi câmpurile, pământul ăsta - după câte rele şi neascultări dumnezeieşti am făcut, după câte distrugeri ale Facerii Sfintelor Mânuri ale Lui Dumnezeu - ...cred că ar fi mai logic şi perfect îndreptăţiţi să ne scufunde pâ-â-â-â-ână în cel mai mare adânc al iadului!!!

...Şi, apoi, Dumnezeu să-şi plămădească altfel de "capodopere ale Zilei a Şasea"...infinit mai luminoase şi mai ascultătoare, decât astea de-acum, care, chipurile, suntem/am fi...  - noi! Ptiu! ...

***

...Părintele Iustin Pârvu (de la Mânăstirea Petru Vodă/Neamţ), ca şi Părintele Arsenie Papacioc (de la Mânăstirea Techirghiol), mă mângâie, prin zisa lor, precum că Hristos va întoarce acest popor spre Hristos, înapoi! - adică spre faţa lui trans-istorică, de Neam-al-Lui Dumnezeu...Eu încerc să fac eforturi uriaşe de Duh, să cred, să trudesc a căpăta viziuni despre acele binecuvântate, viitoare vremuri ale re-luminării Neamului.

Încerc. Dar greu îmi mai este să şi reuşesc...

...Ungurii cei obraznici, care ne “pălesc” şi ne scuipă în obraz, chiar la noi în odaie…Uniunea Europeană, care ne jefuieşte, prin…”komisari!”, ca pe vremea Sovietelor!!! Băncile Zarafilor Lumii, care ne pun popreală până şi pe răsuflare…! …TOATE “PLĂGILE EGIPTENE”!!!

…Dar (pentru unii va fi părând, poate, paradoxal…) parcă mai aproape-spurcătoare şi mai respingător-duhnitoare decât toate “plăgile egiptene” este, pentru noi, TRĂDAREA DINĂUNTRU… - pe care o asociez, aparent ciudat, cu acceptarea cretină a tembelismului manelelor: MANEAUA MAHALALEI a înlocuit, aiuritor, cea mai Frumoasă şi Sănătoasă, Luminoasă şi Viguroasă, Dumnezeiască -  cea mai profund semnificativă Muzică Populară din lume: cea ROMÂNEASCĂ!

De ce ţi-ai trădat, române, sufletul şi Duhul?! Au, oare, mahalagiii şi ţiganii “de drept comun”(nu cei cinstiţi şi cu obiceiuri frumoase şi pitoreşti, vitaliste!), cu mult mai multă personalitate, forţă de convingere, forţă de impunere a “gustului” - decât românii cei “curaţi şi de treabă” - strănepoţii celui mai vechi şi sfânt şi numeros neam european şi din lume  - TRACII?!

Dacă este aşa - înseamnă că poporul nostru a degenerat, în fibra sa, cumplit! Să nădăjduim că nu şi definitiv...şi nu ireversibil...!!! Să ne rugăm Lui Dumnezeu - SĂ NU FIE CEVA DEFINITIV ŞI IREVERSIBIL!

…Pentru că, mai mult decât Cuvântul - MUZICA ascunde "SEISMOGRAFUL DE DUH” al unui popor: pentru că MUZICA vine din cele mai adânci fântâni ale fiinţei umane...unde încă n-a apucat să se facă "de Cuvânt"...ci a rămas, încă, la stadiul de Lacrimă...Or, cât de soioasă şi de "asfaltată" lacrimă şi total vlăguitoare de duh! - este...MANEAUA! Şi nu aparţine, nicicum şi de niciunde, Arheului Românesc, de Lumină!!! Ci zonei de înmlăştinare şi cedare morală totală, zonei dăbălăzat-infracţionale!

Nu avem nicio scuză, în această privinţă! ...Cum nu au nici cei care au văzut trădarea, cu ochii şi inima lor, şi au acceptat-o, chiar cu bucurie dementă, neghioabă - parcă drogaţi, parcă posedaţi de diavol!!!

Suntem TRĂDĂTORI DE DUH DUMNEZEIESC… - deci, făptuim cel mai greu păcat: păcatul contra Sfântului Duh…!

 

Doamne,-ajută acest popor, să se întoarcă la Duhul lui de Neam, ales de Dumnezeu! Şi, Doamne, cu Nesfârşită Mila Ta, ajută-ne să întrevedem, şi noi, Mântuirea întru Neam - spălarea poporului în Lumina Sfântă a Neamului Transistoric, CEL DE PURURI!!!

…Doamne Iisuse Hristoase, trimite, acestui Neam iubit de Tine, CĂLĂUZĂ PE MĂSURA GREUTĂŢII DRUMULUI-SĂU-DE-POPOR-ÎNFUNDAT-ÎN-ISTORIE, înapoi către Raiul Părăsit, şi-n care poporul, redevenit Sfânt Neam  -  se va întoarce, nu târzie vreme, transfigurat şi spăşit!

                                                                           AUTORUL

 

 

 

 

 

 

 

1-CAZUL DACIA. „ROMÂNIA MARE” – O

AUTENTICĂ TEMĂ DE MEDITAŢIE

-sau :

SĂ-I LĂSĂM PE

PĂPUŞARI SĂ CREADĂ CĂ NE-AU „DUS DE NAS”!!! -

 

 

PRELIMINARII

 

...În aceste zile de o meschinărie şi ipocrizie şi porniri spre trădare cumplite, când „puterea politică <<de la guvernare>>” crede că ne-a păcălit, pe de-o parte (prin scandaloasa minciună obstinată şi neruşinată, prin frivolitate şi iresponsabilitate, care frizează demenţa ... şi ne azvârle tot mai adânc în mlaştina Haosului Dirijat!) -  iar „opoziţia politică parlamentară” (...de fapt, totdeauna şi în orice ţară de pe Terra acestor ani ai lui Kali Yuga, economicul transcende politicul, şi toate „mâinile” şi „culorile” se „înfrăţesc”, la modul chiar „transnaţional”, când e vorba de trădare şi de jaf şi de aneantizare naţională!) crede acelaşi lucru, că ne păcăleşte, prin încrederea pe care „ar trebui” s-o avem în ei, ca „alternativă” (după mintea lor de cretini aroganţi, care chiar cred că Neamul ăsta Românesc a atins ultimele trepte de degenerescenţă..., îl cred o turmă de sifilitici, de paralizaţi la minte, mancurtizaţi, acceptând orice „imagine rulată” de diferitele posturi TV – posturi care se prefac a fi concurente, când, de fapt, sunt finanţate, din străinătate, cu aceiaşi bani muradari şi însângeraţi, în speranţa fie a unui război civil, fie, mai curând, a unei anestezii/amnezii generale şi a unei „colaborări generalizate” la Giganticul Măcel Globalizat!!!!) – în aceste zile, SĂ ÎNCERCĂM SĂ NE RECULEGEM. Şi reculegerea aceasta s-o facem cuminte şi întru Dumnezeul Neamului Românilor, încercând, cu efort mare de Duh, să aflăm, prin „scufundare” în abisurile de lumină şi întuneric divin ale istoriei: să aflăm CINE SUNTEM, care TREBUIE, cu adevărat, să fie „ţintele” / scopurile noastre de acţiune naţională, spirituală şi materială, care să fie mijloacele de aflare a Adevărului Unic şi care să fie uneltele de ajungere la aceste scopuri. Fireşte, să aflăm şi cu ce argumente să ne înarmăm, pentru a fi bine-direcţionaţi, neclintiţi şi neînvinşi în lupta noastră...!!!

***

I- “TOT BALCANUL A FOST ROMÂNESC!”

 

...Începutul „expediţiei” spirituale şi a exerciţiului de luciditate/responsabilitate îl vom face folosind, pentru început, un interviu cu un mare şi autentic cărturar şi luptător aromâno-timocean, CRISTEA SANDU TIMOC – pentru că venerabila vârstă a domniei sale (94 de ani), precum şi întreg parcursul de luptă spiritual-naţionalistă al domniei sale - nu-l pot face suspicionabil de „partis-pris”-uri, „partizanate” meschine, ori controversabil, din punct de vedere  moral. Cel mult, amendabil în anumite puncte ale raţionamentului său personal, dar, în niciun caz, în eşafodajul argumentativ şi faptic, în „focul” durerii, exprimat în vizionarismul său naţionalist vaticinar (de unde purced şi soluţiile sale disperate, dar absolut sincere, în dorinţă!) şi al bunelor sale intenţii.

Micile sale erori de logică nu sunt, în niciun caz, rezultatul relei-credinţe şi al „intereselor personale şi ascunse” (precum în cazul „politicienilor” tip „ridiche”, ai „răzorului” nostru naţional, gata să-şi vândă sufletul, neamul şi Grădina Sfântă, pentru orice soi de nouă şi avantajoasă...”răsădire” politico-economică!), ci apar din pricina unor exasperări şi imagini distorsionate ale realităţii imediate: ÎN NICIUN CAZ, UN CĂRTURAR AUTENTIC (cum şi este dl CRISTEA SANDU TIMOC!) NU SE POATE ÎNŞELA, ÎN LEGĂTURĂ CU DATE VITALE ALE ISTORIEI TRECUTE ŞI, ÎN PARTE, TRĂITE!!!

 

...De la domnia sa (care este o istorie vie şi însângerată, precum un apostol răstignit pe o nouă Golgotă!) este necesar să re-învăţăm că singurul lucru pentru care merită să trăim, suferim şi murim este PATRIA! Iar noi, din păcate, nu ştim CARE NE ESTE PATRIA, DECI PENTRU CE ANUME TREBUIE SĂ LUPTĂM, CU PREŢUL TRUDEI ŞI  VIEŢII NOASTRE (...şi nici nu găsim dascăli de bună-credinţă şi ei înşişi preocupaţi de cercetare acribioasă, FĂRĂ FRICĂ ORI BLOCĂRI MENTALE CAUZATE DE OPORTUNISME/EGOISME!...şi extrem de puţin de dispuşi, deci, pentru Martiriul Adevărului!!!).

 

Nu ştim că, de fapt, scopul existenţei / luptei  noastre terestre se numeşte Fiinţa Noastră Românească Arheică sau „ROMÂNIA MARE (...dar nu aceea indicată, „din gură şi ziar”,  de pletoricul demagog Corneliu Vadim Tudor! – ci ROMÂNIA ARHEICĂ, dimpreună cu NEAMUL ROMÂNESC METAFIZIC/TRANSISTORIC! – din care facem parte, dar habar n-avem de asta! -  şi ne şi înverşunăm în negarea propriei noastre Fiinţe/Fiinţări!!!) – iar mijlocele de luptă pentru redobândirea Identităţii Noastre Arheice nu sunt NICICUM cele „democratice” (de fapt, luciferico-masonice!), ci cele ale Duhului Umano-Divin: TREZIREA (chiar prin cele mai cumplite „şocuri” metafizice şi, deci, CU TOTUL ANTI-DEMOCRATICE...!!! ) A CONŞTIINŢEI EULUI NOSTRU UMANO-DIVIN, CARE VA DETERMINA TREZIREA SUPRA-EULUI DUMNEZEIESC - ...altfel, nimeni dintre noi nu are dreptul să se „dea”/pretindă „creştin”, şi, încă, „creştin ORTODOX”!!! Deci, NICI OM ÎNTREG/ÎMPLINIT/”ISPRĂVIT”!!!

 

...Iată ce declară dl CRISTEA SANDU TIMOC, în interviul din revista online Dacia Aureliană – din care începem să aflăm nu doar identitatea noastră de neam, ci şi drepturile noastre de Neam Divin! – drepturi care, fiind cunoscute de către vecinii noştri din geografie şi istorie, devin tot atâtea motive de a ne urî, deşi noi nu emitem nicio pretenţie, de niciun fel (...din păcate, sunt semne  tot mai clare că noi începem să renunţăm până şi la elementarul drept de  A EXISTA, întru vizibilul fizic, moral şi magnific-demn... – ceea ce devine o vină imensă în faţa Lui Dumnezeu, care ne-a născut AICI pentru O MISIUNE TERESTRĂ, ACEEA DE „CANDELĂ A NEAMURILOR” LUMII AFLATE ÎNTRU APUNERE SPIRITUALĂ, CE NU-ŞI VOR MAI AFLA, CÂT DE CURÂND, DUHUL ŞI ROSTUL (AUTENTIC ŞI SPECIFIC!!!) PE TERRA!!!):

 

„ (...)Noi şi noi dovezi, documente, pagini de istorie şi cercetări etno-lingvistice vin să confirme, fără nici o urmă de îndoială, că întreaga Peninsulă Balcanică a fost cândva o „mare românească", un imens teritoriu traco-dac latinizat (s.n.). Invazia slavă din secolele al VII-lea şi al VIII-lea a găsit aici un popor numeros, unitar, vorbind o limbă romanică; un popor de păstori, comercianţi, meşteşugari, prelucrători de metale şi constructori bogaţi, o „ţară a bogaţilor", cum spunea cu invidie, dar şi cu admiraţie, cunoscutul ultranaţionalist sârb Vojislav Şeşeli.(…).

(…)Ne oprim din nou în Timoc, parte a Daciei Aureliene, unde se vorbeşte, după cum se ştie, aceeaşi limbă ca la Calafat sau ca la Timişoara, adică daco-româna. Împărţit între sârbi şi bulgari, acest teritoriu, numit şi „Valahia Mică", are în spate o istorie bimilenară. Dacă, la jumătatea secolului al XX-lea, proiectul creării unei confederaţii bulgaro-sârbe nu a fost transpus în practică, în schimb, până în ziua de astăzi, cele două ţări seamănă ca două picături de apă atunci când e vorba de proiectele criminale de deznaţionalizare îndreptate împotriva românilor sud-dunăreni (…).

(…)- Dacă ar fi să descrieţi Peninsula Balcanică din timpurile străvechi, de la extinderea Imperiului Roman în Balcani, începând cu anul 143 î.Chr., cu ce aţi începe?

- Tot Balcanul a fost românesc! Tot! De la Marea Egee, din Munţii Pindului, de la Adriatica, din Dalmaţia, de la Marea Neagră şi până la Dunăre, a fost un singur popor: poporul român(s.n.). Singurul popor existent în marginea de sud a acestui teritoriu, în epoca formării românilor ca neam latin, au fost grecii, însă ei ocupau zonele de lângă mări şi mai puţin câmpiile şi aproape deloc munţii. Pentru cel puţin şapte secole după Hristos, adevărata Românie Mare a fost Peninsula Balcanică...(…) Timpurile se schimbă, năvălesc slavii în secolul al VII-lea, peste încă şapte sute de ani vin turcii (1453), apoi, în părţile de apus, coboară austriecii, iar poporul român din Balcan se împrăştie, se împuţinează, în unele zone chiar dispare, cum ar fi Muntenegru şi Bosnia-Herţegovina. Pe lângă aromânii din Macedonia şi Pind, din Albania şi Bulgaria, rămân să reziste compact, până în ziua de azi, daco-românii din Timoc (200 de localităţi în Serbia, 100 în Bulgaria - 30 în jurul Vidinului plus 70 de-a lungul Dunării, pâna la mare). Ei au avut parte de domnia a cel puţin cinci voievozi români, începând cu Basarab I Întemeietorul, în secolul al XIV-lea, până la Matei Basarab, în secolul al XVI-lea. Aceşti domnitori au construit mai multe mănăstiri şi biserici româneşti în sudul Dunării, decât în nord, deoarece românii stăpâneau acel ţinut din timpuri străvechi, Dunărea nefiind niciodată, până la 1918, graniţă între fraţi. Dacă ne gândim la marele Basarab I, el a ridicat o mănăstire la Cladova, pe râul Şaina (azi în ruine), una la Mânăstiriţa (tot în ruine) şi una la Vradna (care există şi acum, fiind ocupată de călugăriţe sârboaice)(…).

(…)Toţi, şi grecul, şi bulgarul, şi albanezul, şi sârbul vor să ne zdrobească capul, văzând cât suntem de moi, cât de mult îndurăm... O naţie adormită. Apoi, ar mai fi şi alte motive. Spre exemplu, grecii. Cum să nu ne urască? Gândiţi-vă că, pâna la Cuza, 1/6 din averile mănăstireşti de la nord de Dunăre erau în mâna grecilor. Prin secularizarea averilor mănăstireşti, grecii au pierdut totul. Pe de altă parte, ei urăsc bogăţia şi vrednicia aromânilor, părtinirea de care s-au bucurat aceştia din partea turcilor, în timp ce pe dânşii i-au oropsit din greu; urăsc inteligenţa, mărinimia, spiritul liberal al multor intelectuali şi magnaţi aromâni. Vorbind de sârbi, ei ne urăsc pentru că le-am luat Banatul în 1918. Socotesc că au fost stăpâni acolo şi au pierdut din pricina vicisitudinilor istorice care pe români i-ar fi favorizat (însuşi generalul Berthelot le-a alungat armata din Timişoara). Ne mai urăsc şi pentru bogăţia păstorilor aşa-zişi vlahi, pentru că noi am deţinut cele mai bune pământuri (doar eram băştinaşi, ce-ar fi dorit?), pentru că suntem diferiţi, suntem latini, aparţinem unei mari familii de popoare vest-europene. În fine, bulgarii ne urăsc pentru acelaşi lucru, dar şi pentru că le-am luat Dobrogea. Ar fi dorit-o toată, până la Constanţa, nu doar cele două judeţe. S-au bătut mult pentru asta(…).

***

II - EXISTĂ O CONJURAŢIE ÎMPOTRIVA CUVÂNTULUI „ROMÂN"!!!

(…)Există o conjuraţie împotriva cuvântului „român", atât la Sofia, cât şi la Belgrad sau Atena. Neromânii doresc uitarea acestui cuvânt, au dezvoltat politici de stat care urmăsesc acest cuvânt ca pe un... terorist, ca pe un... stigmat al diavolului (s.n.). Ei ar dori ca românii balcanici să nu mai aibă nici o legătură cu ţara de la nordul Dunării, să se ţină drept o naţie nouă, cu o limbă diferită, astfel că ajutorul şi interesul României pentru fiii ei din sud să nu mai aibă obiect.

„Dacă sârbii nu dau drepturi minorităţii române din Timoc, România trebuie să blocheze aderarea lor la UE" (n.n.: iată una dintre naivităţile cărturarului timocean, izvorâtă din exasperare şi lipsa perspectivei istorice, care l-a animat până în acest punct al interviului).

(…)- Au făcut oare tot ce era normal să facă politicienii României de după 1989, pentru a-i ajuta să supravieţuiască pe daco-românii din Timoc şi pe aromânii din restul zonei balcanice?

- Doar vag şi doar din întâmplare. O excepţie face preşedintele Băsescu (iată o a doua naivitate, izvorâtă din aceleaşi cause, asupra cărora avertizam mai sus; de data asta, a se observa, urmărind curgerea textului, că dl Cristea Sandu Timoc păstrează, în frază şi-n ton rezerve mari şi tragice!!!), mai ales în ultimii ani, când s-a arătat interesat de românii din jurul României. Numai în ultimele luni dânsul i-a trimis pe primul-ministru Boc la Sofia şi pe ministrul de Externe Baconschi la Bor (recent). Preşedintele s-a dus la Cladova şi bine a făcut, deşi autorităţile sârbe l-au ignorat. Urât din partea lor, mai ales că el caută să-i bage în Europa. A fost, de curând, şi în Macedonia. Declaraţiile au fost frumoase, încurajările sunt puternice, promisiunile sârbilor şi bulgarilor par ferme, dar, imediat după încheierea protocolului unei vizite, teroarea anti-românească reîncepe. Aceşti oameni nu au onoare. Bulgarii au scăpat de constrângerile UE, de dinainte de aderare, ne-au păcălit pe toţi, de la Bucureşti, la Bruxelles. Dar sârbii nu mai trebuie lăsaţi să-şi bată joc; dacă nu dau drepturi minorităţii române din Timoc, România trebuie să blocheze aderarea lor la UE. O mare şansă, pierdută, a avut fostul preşedinte Iliescu. În anii războiului din Bosnia, peste 1.000 de cisterne de motorină au tranzitat România din Rusia spre Belgrad şi spre front. Atunci să fi spus d-l Iliescu: până aici, tovarăşi! Trec cisternele cu o condiţie: recunoaşteţi statutul juridic al românilor timoceni, acordaţi-le dreptul la limba română, la şcoli, la biserici! (n.n.: îl durea în “bumbărează” pe “dl Iliescu” de “salvarea Neamului”…când el avea ordine foarte precise, de la Oculta Mondială, care l-a “montat” la noi, să distrugă fibra morală şi de rezistenţă a Neamului Românesc, Neam de Imperialitatea Sacră! – …Ion Iliescu era anunţat ca fiind “succesorul lui Ceauşescu” [Ceauşescu fiind un NAŢIONALIST, deci o “struţo-cămilă, un paradox periculos, în lumea masonică, get-beget şi UNIVERSAL-INTERNAŢIONALIST-COMUNISTĂ, numită fals “liberalo-comunistă”, de la Washington şi până la Moscova! – de la biroul lui Regan şi până la biroul lui “Gorby”/Gorbaciov!] -  încă din 1974, prin oficina Masoneriei Albastre, de la New York-Washington - Europa Liberă!!!). Să-i fi văzut pe fraţii sârbi cum se conformau... Altminteri, ei nu ştiu de prietenie, de înţelegeri mutuale, de bună vecinătate, nici măcar de reciprocitate (sârbii din România au toate drepturile posibile!).

- Ar putea guvernanţii de la Bucureşti să facă faţă cerinţelor românilor din jurul României, în condiţiile în care criza îngenunchează economia românească?

***

III - CRED CĂ SINGURII GUVERNANŢI CARE AR ÎNŢELEGE DRAMA NOASTRĂ AR FI AROMÂNII!!!

 

- Cred că singurii guvernanţi care ar înţelege drama noastră ar fi aromânii. Ei să vină la putere în Bucureşti, şi ne-ar fi mult mai bine!  (s.n. – n.n.: având în vedere situaţia istorică, dar, mai ales, cea “de facto”, a aromânilor, şi în epoca interbelică, atunci când au fost primii care l-au înconjurat, cu maximă încredere, pe Căpitan - …din păcate, nedovedindu-se tot atât de rafinaţi, în înţelegerea de Duh, pe cât erau de fideli şi de vii/vitalişti întru re-acţiune! – …dar şi în “anul de graţie” 2010, când sunt siliţi, în Grecia, Bulgaria, Serbia etc. să-şi apere, viaţa lor şi a familiei, cu toporul în mână, ÎN FIECE NOAPTE DATĂ DE DUMNEZEU! – când grecii, bulgarii, sârbii etc., ieşiţi de la crâşmă, vor “să bea sânge de valah blestemat”… -   nu  ne îndoim că soluţia propusă de C.S.T. este, FOARTE SERIOS,  de luat în seamă!!!… - singura rezervă fiind că “orice pădure are uscăturile ei”, şi că un Ion Caramitru şi-a trădat, deja, Neamul, la fel şi un Costică Canacheu…, dar şi, în diaspora, un Vasile Barba [1] etc.) . Bunînţeles, n-am auzit să fi fost tăiate fondurile pentru minorităţile din ţară. În urmă cu patru ani, ştiu sigur că minoritatea sârbească din România (adică 25.000 de suflete) primea de la stat, pentru proiecte culturale, biserici, asociaţii etc., peste 200.000 de euro pe lună! Azi, poate or primi pe jumătate, dar tot primesc. Atunci, cum să se taie puţinele fonduri pentru românii minoritari din jurul ţării? Dacă, totuşi, au fost tăiate, e o lipsă de cultură politică din partea politicienilor români. Dai tu atâţia bani unui grupuleţ de sârbi (croaţilor le dau alţi bani, bulgarilor alţi bani, ruşilor alţi bani), şi românilor timoceni nu le dai măcar zece mii de euro!? Nouă, aici, la ASTRA, dacă ne-ar da două mii de euro pe an, nu pe lună!, şi tot ar fi bine, tot am mai face ceva treabă, o revistă, un site pe Internet, un buletin, un transport de abecedare. Am impresia că, în instinctul majorităţii românilor, sentimentul naţional a adormit de tot. Mai dăinuie puţin în Transilvania şi în Banat, dar în rest îi mort. şi mai e ceva: cred că politicienilor români le e frică de românii din sudul Dunării, de românii de pe pământul lui Decebal şi Traian. Ei nu-i cunsoc pe timoceni. Timocenii încă n-au fost sârbizaţi, încă n-au fost bulgarizaţi. Că-i urăsc sârbii şi bulgarii e una. Dar politicienii români nu-şi dau seama că sârbii şi bulgarii vor ca şi românii să-i urască! Asta ar fi bucuria lor cea mare...(s.n.)

Vedeţi că Petre Ţuţea avea perfectă dreptate, când caracteriza cele două ramuri, cea de la Nord de Istru (noi…) şi pe cea de la Sud de Istru (aromânii/macedo-românii prigoniţi, deci oţeliţi ŞI VII!!!)?!  Mă întreba Marin Preda cum era cu macedo-românii şi i-am zis : domnule Preda, macedo-românii nu sunt români, sunt super-români, români absoluţi. Atât de năpăstuiţi şi goniţi, au instinct naţional de fiară bătută.Iar eu şi dumneata, pe lângă ei, avem forţa domestică de raţe.Macaim. Am stat cu macedo-români în temniţă. Ii băteau până îi omorau, dar ei nu declarau nimic. Au o bărbăţie perfectă.”

 

***

 

IV – ÎNCEPUTUL AVENTURII: CINE SUNTEM ŞI CUM NE NUMIM?!

 

…Noi, românii, nu numai că nu purtăm “stigmatul diavolului”, ci, precum am precizat mai sus, noi, românii, suntem aleşi, de Dumnezeu, pentru CEA MAI ÎNALTĂ MISIUNE SPIRITUALĂ TERESTRĂ: de A FI CANDELA DE DUH, de la care vor aprinde, în viitor, “lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat”, celelalte neamuri, aflate, acum, aproape de cel mai jos punct al  Kali Yuga. Acest lucru l-au ştiut şi mărturisit, cel mai clar, doi iniţiaţi întru Epoca Mihaelică/A DUHULUI (epocile arhanghelice sunt de câte  250 de ani, ultima Epocă Mihaelică Terestră numărându-şi anii de la 1871) : MIHAI EMINESCU şi CORNELIU ZELEA CODREANU. Dar, se pare că iniţierea în tainele acestei EPOCI MIHAELICE/A DUHULUI (oricât de mulţi ar fi contestatarii!) aparţine şi lui RUDOLF STEINER (1861-1925) şi unui Mare Duh Vizionar al Asiei (între 1906, când intră pe calea sadhu-ului -  şi până în 1920-1922, când ajunge în Europa, America, Australia şi, din nou, în Europa – inclusiv la Bucureşti!) -  “preaonoratul” indian sikh (convertit la creştinism) SUNDAR SINGH (1889-1929) - apostolul cu picioarele sângerânde.”

 

…Deci, s-o pornim în “expediţia” către Identitatea şi Misiunea noastră terestră, ca Neam Metafizic.

 

Cine suntem noi, cum ne numim? Cei ce cred că răspunsul la această întrebare se află din manuale/tratate şi în mod facil, se înşală, din păcate, amarnic…!!!

 

…Cei pe care am fost învăţaţi, din şcoală, să-i numim “cronicarii români/moldoveni” (Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce – precum şi masonul “prinţ printre filosofi şi filosof printre prinţi”, membru al Academiei din Berlin şi membru al Lojei Germane Illuminati… - ceea ce nu-l scoate dintr-o discuţie extrem de interesantă despre “trădare şi patriotism”…DIMITRIE CANTEMIR!)  - sunt, primii trei, extrem de timoraţi de “succesul de scenă” al Apusului romano-catolic şi, deci, cuprinşi de o teamă care nu este deloc străină de patriotism: “să nu ne pierdem” de Europa! Deci, noi, toţi, “de la Râm ne tragem”…!!! Trebuie să  fim în pas cu Apusul European! Şi, pentru asta, soluţia este insistenţa absurdă şi profund perdantă pe “originea noastră latină”, nu cumva să ne pierdem de…”surorile noastre latine”, ba chiar, vorba lui Farfuridi:”pentru ca să dăm exemplul chiar surorilor noastre de ginte latine, însă!!!”

 

Mai mult, chiar: bietul boier Miron Costin, fie-i ţărâna uşoară,  a avut şi întreţinut relaţii foarte strânse cu Biserica Romano-Catolică! Păi, dacă este „romano-” ...  -   asta înseamnă că ...e „de la Râm”...”bădica Traian”...”neamuri”, care va să zică... -  nu?!

 

…Al patrulea (Dimitrie Cantemir) aparţinea mai mult Apusului (deci, zonei “latine”…masonice!), decât Răsăritului Ortodox…Se “sincronizase” perfect, la modul “lovinescian” -  avant la lettre”…

 

…Nu cumva recunoaşteţi această teamă, indusă, insidioso-persuasiv şi perseverant- diabolic, şi azi…sub numele, mai clar şi gomos, de “apartenenţa/nonapartenenţa la… Uniunea Europeană”?! Observaţi, vă rog, că până şi atât de inimosul cărturar aromân timocean, CRISTEA SANDU TIMOC, atunci când vrea să afle soluţia de aducere la raţiune a sârbilor intoleranţi şi extrem de egoişti/non-creştini (ne referim, fireşte, la politicienii lor…care nu se deosebesc de ai noştri decât printr-un naţionalism negativist, degenerat, distructiv, profund xenofob!), cu privire la minoritatea aromână, să născocească (naiv…) cea mai mare pedeapsă/cel mai eficient şantaj, pentru sârbii cei nedrepţi, propune preşedinţilor României post-decembriste să  “pună pe tapet” …”chestia” cu “intrarea în Uniunea Europeană”: „Dacă sârbii nu dau drepturi minorităţii române din Timoc, România trebuie să blocheze aderarea lor la UE"…!!!

 

 

 

…Şcolii Ardelene, formată din “dezertori” de la Ortodoxie (având centrul Greco-Catolic la Blaj…), ce să-i mai cerem?! Nimic! E drept că gândurile “corifeilor” nu erau deloc lipsite de bună-credinţă (convingerea lor era că, prin afirmarea, frenetică, a “latinităţii absolute” a românilor, vor căpăta respectul călăilor şi împilatorilor…S-au înşelat amarnic…).

***

V- „LIMBA ROMÂNEASCĂ E MAMA LIMBII CEII LĂTINEŞTI”…!!!

 

Şi, totuşi, printre “corifeii” Şcolii Ardelene (şi “campioni” ai “luptei cu hârtiile”…) - există unul cu o intuiţie extraordinară: “PETRU  MAIOR a fost primul care şi-a dat seama că, deşi limba română şi limba latină clasică sunt limbi înrudite -  totuşi, limba română nu e fiica limbii latine şi, prin urmare, ideile lui Samuel Micu trebuiesc corectate. În Disertaţie pentru începutul limbii româneşti, tipărită în acelaşi volum cu Istoria ceii pentru începutul românilor în Dacia (pp. 302-323) el afirmă categoric că limba românească e lătinească (p. 302), dar că …<<măcar că ne-am deprins a zice că limba românească e fiică limbei lătineşti, adecă ceii corecte, totuşi, de vom vrea a vorbi oblu, limba românească e MAMA LIMBII CEII LĂTINEŞTI>>. (…) <<Limba românească>> (n.n.: limba strămoşilor noştri) poate fi <<mamă limbei ceii lătineşti>> (n.n.: este vorba de limba latină clasică sau limba romană – lingua romana, cum o numeau Isidor din Sevilla şi Plinius), deoarece românii, urmaşi ai dacilor, sunt autohtoni în ţara lor, în timp ce romanii erau venetici în Italia şi, deci, au venit pe malul Tibrului (vechiul Rumon) cu limba strămoşilor lor, din patria de unde au plecat – strămoşi (n.n.: traco-daci!) care au continuat, desigur, să vorbească aceeaşi limbă” (cf. Paul Lazăr Tonciulescu, Ramania – Paradisul pierdut, Editura Obiectiv, Craiova, 1997).

***

VI- TRAGEDIE ARDELENEASCĂ ŞI MARTIRIU ÎNTRU ORTODOXIE

 

Deplângem tragedia ardelenească a finalului de secol al XVII-lea şi a  veacurilor XVIII-XIX, până la primul război mondial (“creat” de Masonerie, pentru a distruge ambele imperii religioase europene: cel Romano-Catolic, al Habsburgilor, precum şi cel Ortodox, al Ţarilor Rusiei…), dar şi “slăbiciunea de înger” şi trădarea de moralitate-spiritualitate neaoş românească şi de “lege strămoşească” (Ortodoxie!) a unora dintre ardeleni (fără să uităm a înălţa pios omagiu martirilor ardeleni pentru ORTODOXIE, DESTUI!!! – …începând cu acel Cuvios Mărturisitor SOFRONIE de la Mânăstirea Cioara/Hunedoara…dimpreună cu ieromonahul VISARION SARAI - dar continuând cu OPREA MICLĂUŞ, din Săliştea Sibiului, preoţii MOISE MĂCINIC, din Sibiel şi IOAN DIN GALEŞ, prăznuiţi în fiecare an la 21 octombrie, ierarhii ILIE IOREST şi SAVA BRANCOVICI, prăznuiţi la 24 aprilie, şi mulţi, mulţi alţi bărbaţi, femei şi copii…. - martirizaţi, de maghiari şi austrieci, pentru aceeaşi “lege strămoşească”/ORTODOXIA! [2] ) …şi trecem mai departe!

***

 

VI- ROMÂNII NU AU GENA LAŞITĂŢII  ÎNSCRISĂ ÎN “ADN”-ul LOR!!!

CEI MAI CUTEZĂTORI RĂZBOINICI AI TERREI – TRACO-DACII!!!

 

Nu există român de azi (sfertodoct…se înţelege, în condiţiile în care UE “dispune” ca Istoria Românilor să înceapă de la…1989!!!) care să nu exclame, din fundul bojocilor săi şi cu un dispreţ suveran: “Aşa am fost noi, românii ăştia,  totdeauna! Laşi, nemernici, găinari, căcăcioşi!”

…Ei, tinerilor şi mai puţin tinerilor, nu-i deloc aşa! Mai lunile trecute citam din dl BOGDAN MATECIUC, care evoca motivul războaielor dinastiei IMPERIAL-româneşti a Asăneştilor, cu “invincibilii bizantini”: O PALMĂ! – şi socoteam cam cât costa, la români, pe acele vremi (veacurile XII-XIII), “o palmă”…:

În jurul anului 1000, alături de bulgarii slavofoni, izvoarele bizantine, cele narative de la cancelaria imperială si de la cancelaria patriarhală îi mentionează la sud de Dunare pe aromâni, populatie romanică din regiune. În anul 1185, în Bizant domneste tânărul împărat Isaac II Anghelos. Dorind să-si pregătească cu mare fast nunta cu fiica regelui maghiar Bela II, el pune o dare nouă asupra supusilor săi. Darea îi afectează în primul rând pe cei ce au turme de oi si vite. Este tocmai cazul valahilor, a căror îndeletnicire principală este păstoritul. Aceste dări si felul abuziv în care sunt strânse produc o mare nemultumire printre valahii care locuiesc în muntele Hemus. Acestia trimit la împărat, care se afla la Kypsella în Tracia, o delegatie condusă de fratii Petru si Asan, fruntasi ai lor, pentru a-si prezenta plângerile. Cererile lor nu sunt luate în seamă, ba, mai mult, Asan este pălmuit de un demnitar bizantin, „pentru neobrăzare”(s.n.). În aceste conditii, ei se întorc la Târnovo, în biserica Sf. Dumitru unde, „în limba lor părintească”, după cum spune cronicarul Nicetas Choniates, cheamă poporul la răscoală împotriva bizantinilor. (…).Trei ani mai târziu, împăratul Isaac trece muntii Balcani, cu gândul să ocupe Târnovo, capitala Asănestilor, dar întimpinând o rezistentă îndârjită, se retrage. Pe drumul de întoarcere, armata sa (n.n.: a împăratului  Isaac al II-lea Anghelos, care permisese pălmuirea lui Asan!!!), cade într-o ambuscadă într-o trecătoare din munti si suferă pierderi grele. Împăratul însuşi scapă cu fuga, pierzându-şi coiful. Victoria întăreşte şi mai mult poziţia Asăneştilor, care rămân stăpâni pe teritoriul dintre Dunăre si Balcani (s.mea).(…). Împăratul Isaac trimite o nouă armată, de data aceasta sub conducerea sebastocratorului Ioan, cel care îl pălmuise pe Asan (s.n,). Acesta nu rămâne mult timp la comandă, fiind bănuit de complot, si este înlocuit cu Ioan Cantacuzino, cumnatul împăratului. Acesta nu are nici o experientă militară si, în urma unui atac pe timp de noapte, suferă o grea înfrângere din partea vlahilor.  (…) În timp ce Alexios se află în răsărit pentru a înăbusi răscoala pornită de un rebel din Cilicia, vlahii risipesc o altă armată bizantină în apropiere de orasul Seres.(…) După Petru, tronul este preluat de cel de-al treilea frate, Ionită cel Frumos (Caloian, 1197-1207), ce dovedeste remarcabile însusiri de militar si om politic. În urma mai multor victorii împotriva bizantinilor, întelegând că Bizantul nu-l va recunoaste niciodată ca „împărat”, Ionită apelează la Papa Inocentiu III, căruia îi cere recunoasterea ca Impărat al bulgarilor si vlahilor, precum si titlul de Patriarh pentru întâi-stătătorul bisericii sale.(…) Mai mult, cronica grecească a lui Nicetas mentionează în mai multe rânduri că Petru si Asan erau „vlahi” si că ei apartineau acelui neam de oameni „care locuiesc în muntele Hemus” si care „înainte se numeau Mysi, iar acum vlahi se cheamă”. Originea valahă a fratilor Asănesti este confirmată de numeroase izvoare contemporane.

Se pune întrebarea cum au reusit acesti vlahi, care nu constituiau o majoritate în acea regiune, să repurteze asemenea succese? Răspunsul constă în faptul că VLAHII ERAU ELITA CONDUCĂTOARE PESTE MOZAICUL DE NEAMURI DIN REGIUNE (s.n.). În plus, ei aveau deja o traditie în opozitia fată de autoritătile bizantine. De exemplu, în jurul anului 1000, ei sprijiniseră activ rezistenta împotriva împăratului Vasile al II-lea Macedoneanul. De asemenea, ei fusesera principalii animatori ai unei răscoale cu caracter etnic si social din zona specific românească, Larissa (Thesalia) în preajma anului 1066.(…)Spre dezamăgirea Papei, împărătia Asăneştilor nu devine un pilon al Romei în sud-estul Europei si nici nu se apropie de Imperiul Latin de Răsărit (s.n.), fondat de Balduin de Flandra, care cucerise Bizantul în cea de-a patra Cruciadă (1204) proclamându-se Impărat al Imperiului Latin de Răsărit. Ionită, dorind să stabilească legături cu noii stăpâni ai Bizantului, trimite o delegatie, cerând să fie recunoscut si de acestia. Latinii fac însă o greseală fatală, cerându-i regelui să nu li se mai adreseze ca unor egali, ci ca un vasal stăpânilor săi. Lui Ionită, ofensat, care porneste război (s.n.), i se alătură o serie de nobili greci, fosti ofiteri în armata lui Alexios III, izgoniti de latini. Ionită preia conducerea noii aliante, iar latinii ajung repede să înteleagă ce greseală au făcut. Vrând să înăbuse revolta lui Ionită, ei se decid să lovească punctul principal si asediază Adrianopolele. Bătălia care are loc în ziua de 5 aprilie 1205 se încheie însă cu un dezastru pentru latini, iar Balduin este prins si dus la Târnovo, unde moare în chinuri grozave, după cum povesteste cronicarul Nicetas “ – cf. Bogdan Mateciuc, Imperiul Româno-Bulgar al Asăneştilor - Scurtă istorie a imperiului clădit de trei frati vlahi (aromâni) la sud de Dunăre.

 

Acum, să ne întoarcem, dimpreună cu Adrian Bucurescu, în vremurile şi mai vechi, la aşa-zisa “ocupaţie romană”, şi să vedem cam cât i-a costat pe urmaşii lui Traian-Traculo operaţiune alchimică (a acestuia din urmă), făcută cu cele mai bune gânduri, dar cam…”în forţă” (precum intervenţiile poliţiei “moderne”, la “mineriade”…):

 

Toţi împăraţii de după Traianus au fost nevoiţi să regrete invazia asupra ţării de la Nord de Danubius. Imediat după moartea lui Traianus, dacii liberi, împreună cu iazigii metanaşti şi cu roxolanii, au atacat provincia romană. Hadrianus, succesorul lui Traianus, i-a învins pe iazigi, printr-un general de-al lui, şi i-a împăcat pe roxolani cu bani. Eutropius scrie că Hadrianus a vrut să părăsească Dacia, dar a fost oprit de prietenii lui cu argumentul că, astfel, „ar cădea mulţi cetăţeni romani în mâinile barbarilor”. In timpul urmaşului lui Hadrianus, Antoninus Pius, generalii romani i-au respins pe dacii liberi de două ori; în anii 143 şi 156-157. Pe vremea împăratului Marcus Aurelius romanii au fost nevoiţi să se lupte cu costobocii (dacii din Bucovina), care au atacat Dobrogea, ajungând până în oraşul grecesc Elateea, unde au fost învinşi. Aliaţii costobocilor au fost marcomanii, de la care războiul s-a numit marcomanic. Luptele s-au încheiat abia pe vremea lui Commodus, urmaşul lui Marcus Aurelius. În timpul domniei acestuia, s-au răsculat dacii din teritoriul cucerit, dar şi ei au fost învinşi. Pe vremea Iui Caracalla, a avut loc prima năvală a goţilor în Dacia Romană, aliaţi cu dacii liberi din Miazănoapte. Împăratul a venit în ţinuturile noastre şi a reuşit să învingă. În timpul împăratului Macrinus (217-218), scrie Cassius Dio, „dacii pustiau o parte a Daciei şi ameninţau să se lupte mai departe, după ce-şi luaseră îndărăt ostatecii pe care-i primise Caracalla sub cuvânt de alianţă”.

De pe la anul 230 încoace, atacurile nu au mai încetat. La leatul 235, romanii i-au învins pe dacii care atacaseră împreună cu sarmaţii. Peste doi ani, carpii (dacii din Moldova), laolaltă cu goţii, au prădat în Dobrogea. Cu mare greutate, romanii i-au învins. În anul 245, carpii au atacat din nou şi au fost învinşi iarăşi. În acelaşi an, goţii şi dacii liberi au pătruns încă o dată în imperiu. Atacurile s-au ţinut lanţ până la aşa-zisa „retragere aureliana”. Aceasta a însemnat independenţa Daciei, încununarea războaielor neîntrerupte pe care dacii liberi, aliaţi cu alţi „barbari” le-au purta împotriva „râmlenilor – cf. Adrian Bucurescu, Dacia secretă, Arhetip, Buc., 1997, pp. 230-231.

 

…Parcă nici nu există vreun răgaz, între luptele cele crâncene, iscate într-una! – şi duse pentru Sfânta Libertate…Aşa că, mult mai corect ar fi să analizăm cauzele INVOLUŢIEI (prin ani şi veacuri…) a spiritului nostru atât de războinic, că nici măcar militari profesionişti, precum erau romanii, nu mai făceau faţă…

NU AVEM ÎNSCRISĂ, ÎN ADN-UL NOSTRU, ÎN NICIUN CAZ, LAŞITATEA!!! Poate că suntem manipulaţi (la fel ca toate popoarele Terrei!), să devenim nişte “castraţi”, şi din punct de vedere al acţiunii/re-acţiunii, şi din punct de vedere al moralei…spiritualităţii…Pentru că, se ştie de mult: un neam care “scade/şovăie” moral-spiritual, se “nemerniceşte”, apoi se “nimicniceşte”, din toate punctele de vedere. Şi, atunci, ia să ne mai privim, o dată, pe faţa Pământului, duşmanii de moarte ai spiritualităţii creştine (de 2.000 de ani încoace, dar, mai cu seamă, în ultima mie de ani, de pe la 1054…din secolul al XV-lea, al apariţiei aberaţiilor protestante – …cât despre cele actuale/contemporane, ale neo-protestantismului, ne este şi silă să mai vorbim!) - ŞI, ATUNCI, VOM PRICEPE TOTUL!!!

***

 

VII- EMINESCU, NICOLAE DENSUŞIANU -  MEMENTO MORI” ; INIŢIEREA ÎNTRU TRACISM ŞI MISIUNE SPIRITUALĂ DE NEAM!!!

 

 

…Ni se ascunde, cu obstinaţie, adevărul faptic precum că Eminescu a fost foarte bun prieten şi a fost iniţiat întru TRACISM de NICOLAE DENSUŞIANU, cel despre care masonii şi Oculta ar vrea să credem că a fost “un exaltat, un nebun” (exact aceleaşi vorbe sunt vehiculate, şi azi, legate de eminentul gazetar politic MIHAI EMINESCU!) – autorul cărţii, supranumită şi “Biblia Românilor”: DACIA PREISTORICĂ. După iniţierea întru TRACISM, Eminescu îşi schimbă opiniile despre “sfinţenia” Blajului, cu 180 de grade… - la fel şi despre aşa-zisa noastră “origine latină”… – şi scrie Memento mori, în care are viziunea PARADISULUI DACIEI! Iată versurile-imprecaţii, prin care este condamnată lipsa de spiritualitate superioară a Romei celei trufaşe – condamnarea eminesciană, prin glasul lui Decebal,  se traduce, în vers, în avertismentul-prorocire a dispariţiei Romei din Planul Divin/MORŢII DUHULUI -  iar păcatele lăcomiei şi luciferismului latinilor se sugerează că-i vor apăsa şi pe aşa-zişii “urmaşi întru latinitate”: “Vai vouă, romani puternici!/Umbră, pulbere şi spuză/Din mărirea-vă s-alege! Limba va muri pe buză,/Vremi veni-vor când nepoţii n-or pricepe pe părinţi ­/Cât de naltă vi-i mărirea tot aşa de-adânc- căderea./Pic cu pic secând păharul cu a degradărei fiere,/Îmbăta-se-vor nebunii ­ despera-vor cei cuminţi.//Pe-a istoriei mari pânze, umbre-a sclavelor popoare/Prizărite, tremurânde trec ­ o lungă acuzare ­/Târând sufletul lor veşted pe-al corupţiei noroi./Voi nu i-aţi lăsat în voia sorţii lor. Cu putrezirea/Sufletului vostru propriu aţi împlut juna lor fire,/Soarta lor vă e pe suflet ­ ce-aţi făcut cu ele? Voi!//Nu vedeţi că în furtune vă blastamă oceane?/Prin a craterelor gure răzbunare strig vulcane,/Lava de evi grămădită o reped adânc în cer,/Prin a evului nori negri ­ de jeratic cruntă rugă/Către zei ­ ca neamul vostru cel căzut, ei să-l distrugă ­/Moartea voastră: firea-ntreagă şi popoarele o cer.

 

…Nimeni n-a sesizat, însă, până azi, că Nero, cel ce cântă “din frunte” (adică, din locul rezervat Pontifului/Conducătorului Suprem Spiritual!) cântul “de moarte” al Romei, dezvoltă, de fapt, prin Cântec/Orfism, un ritual de REGENERARE/ÎNVIERE, pe care-l va împlini TRaian-TRacul: VINDECAREA/MÂNTUIREA PRIN ÎNTOARCEREA LA ORIGINEA SACRĂ/MITICĂ, SPRIRITUAL-ONTOLOGICĂ! Pentru că Troia, despre care Nero cântă “cântul funerar” (de fapt, DESCÂNTECUL MÂNTUITOR!), este, în realitate, SPAŢIUL SACRU/ORIGINAR/MITIC AL ROMANILOR…, spre care trebuie să regreseze, întru Mântuire/Înviere întru Duh -  deci, întru ÎMPLINIREA MISIUNII LOR SPIRITUALE: ”Şi din frunte-i cântă Neron... cântul Troiei funerar.” Nu este vorba de răzbunare a crimei vechi a aheilor…, ci de REMEMORARE/RE-CREARE SACRAL-MITICĂ!!! De acolo, din TRoia TRacică [3] , a pornit Întemeietorul Romanilor, strămoşul “fiilor Lupului/Lupoaicei Tracice” – ENEAS!!!

***

 

VIII – ROMÂNIA – “VATRA VECHE A EUROPEI”…ŞI NU NUMAI!!!

…”Întrebarea pe care  ne-o punem astăzi este: ce limbă vorbeau geto- dacii (pelasgii = tracii)? Iar răspunsurile nu pot fi decât două, dintre care avem de ales unul: vorbeau o limbă diferită de cea a cuceritorilor şi,  în consecinţă, au fost nevoiţi să-şi însuşească latina după ocuparea a 14% din teritoriul Daciei de către legiunile împăratului Traian, în 106 d.H., ori limba populaţiei autohtone a Daciei era asemănătoare cu latina, astfel încât nu a fost necesară învăţarea altei limbi.

(…) Cercetătoarea americană Marija Gimbutas, profesoară la Universitatea din Los Angeles, California, spune: “România este vatra a ceea ce am numit <<vechea Europă>>, o entitate culturală cuprinsă între 6500-3500 î.d.H., axată pe o societate matriarhală, teocratică, paşnică, iubitoare şi creatoare de artă, care a precedat societăţile Indo-Europenizate patriarhale, de luptători, din epocile Bronzului şi Fierului” (cf. Napoleon Săvescu, Noi nu suntem urmaşii Romei!, Editura Intact, Bucureşti/România, 2002, p. 9)

Iar antropologul american Carleton Coon îi consideră pe caucazienii sosiţi în urmă cu 5.000 de ani, ca având aceeaşi origine cu cei ce au ocupat insulele Kurile şi Aleutine (devenind, nici mai mult, nici mai puţin decât primii descoperitori ai Americii!!!), bazinul fluviului Amur şi Manciuria. Alţii îi consideră pe aceşti AINU (carpato-dunăreni, cum le spun eu - o populatie albă, cu oameni bărboşi şi blonzi, urmaşii carpato-dunărenilor) ca fiind  cei care au migrat peste toată Asia, caucazienii care au sosit în Mongolia de azi şi, trecând peste strâmtoarea Behring, se răspândesc pe teritoriul celor două Americi, teorie susţinută de descoperirea, în 1958, pe coasta Ecuadorului, a unor vase asemănătoare cu cele AINU” – cf. Napoleon Săvescu, op. cit. – dar şi Cucerirea Americii de carpato-dunăreni, pe www.dacia.org.

***

IX - A NU VEDEA PĂDUREA DIN CAUZA COPACILOR…SAU: TRACIA NU ESTE A TRACILOR?!

 

…Din păcate, în lupta spirituală de recuperare a Adevărului Unic (care ne este ascuns cu perseverenţă şi diabolică premeditare!), unii “războinici” nu văd pădurea din cauza…copacilor!

 

Excelentul cărturar şi înfocat patriot CONSTANTIN OLARIU ARIMIN (şi-a luat pseudonimul de “Arimin” de la numele Imperiului Get/Arimin!), în lucrarea sa Imperiul get (preluat de pe www.ariminia.ro: “O informaţie indirectă a puterii geţilor din acea vreme este propunerea de căsătorie a fiicei împăratului Octavianus Augustus cu fiul acestui conducător al geţilor şi care avea ca scop politic să controleze un adversar puternic ce făcea Romei îngrijorări serioase. Suetoniu spune că tîrgul mariajului îl viza chiar pe Cotiso. Dar acest imperiu arimin format din geţi şi traci a fost ciopîrţit metodic de către romani timp de peste 100 de ani.), deşi  greşeşte spunând că romanii au cucerit “o treime din Dacia” (de fapt, au avut sub control doar 14%!!! din teritoriul Daciei!!!) – ştie, însă,  perfect:

 

1-că Traco-Geţii conduceau Regatul Amalilor, în estul Carpaţilor – “În al treilea popas la Marea Pontică devenind mai umani şi mai înţelepţi, cum am spus mai sus, şi popoarele fiindu-le împărţite pe familii, vizigoţii erau supuşi balţilor, iar ostrogoţii, de asemenea, erau în serviciul străluciţilor amali" (s.n.) - astfel, confirmând alegaţia lui Adrian Bucurescu, din păcate rămasă doar într-o pagină din ziarul Strict secret, al anilor 1991-1993, precum că “ducii daci erau recunoscuţi drept slăviţi conducători, de către goţi/dacii de Nord!” -

 

2-şi ştie la fel de bine despre identitatea nu doar etnonimică, ci şi de acţiune,  dintre geţi şi goţi, ştie despre împăraţiii DACI ai Romei, DE DUPĂ AŞA-ZISA “CUCERIRE TRAIANĂ A DACIEI” (ca şi Napoleon Săvescu, în celebra sa lucrare Noi nu suntem urmaşii Romei! , Editura Intact, Bucureşti/România, 2002 - domnia sa îi restrânge la vreo 7-8 – Regalian, Maximius Daia/Daza, Aureolus, Galeriu, Daia, Licinius, Constantin Chlorus, tatăl…tracului  CONSTANTIN CEL MARE…!!! -  când, numărându-i în cartea lui Ammianus Marcellinus, Res Gestae, ei se ridică la 32, şi dacă nu-l uităm pe Tracul TRAIAN, se fac…taman 33!!! – numărul de ani NECESARI ai întrupării dumnezeiesc-hristice, pentru “săvârşirea/împlinirea” Misiunii Golgotice!),

 

3-ba chiar ajunge la apoteoza ideatică, identificând geţii, tracii şi ilirii cu NEAMUL /Imperiul ARIMIN şi 

 

4-fiind în consens cu un foarte acribios şi harnic istoric italian, care-i identifică  pe Eroii Geţi, cu ASENII, din epopeile sanscrite (“Geţii care s-au distins în această luptă au fost numiţi AUSENI sau ASENI – EROI – pe care Zamolxe îi iubeşte cel mai mult şi autorul lor învăţat crede că "au plecat cu Odin în Scandinavia" – cf. istoricul italian Carlo Troya,  Fasti Getici o Gotici, appendice al Storia d’Italia del Medio Evo, în cinci volume în anii 1839-1841, o parte din acest text fiind preluat şi completat de către J. F. Neigebaur, care a publicat la Breslau, în anul 1859, o carte despre descrierea Moldovei şi a Valahiei),

 

…ei bine, jubilează absurd la năvalele geţilor/goţilor în Tracia! -…de parcă Tracia nu era TOT şi MEREU  - Patria lor!!!: “În anul 249, Ostrogotha, fiul lui Isarca, năvăleşte în Tracia unde face mare prăpăd” – sau: “În anul 258 geţii şi goţii năvălesc în Tracia şi Grecia pe care le devastează fără cruţare, apoi trec în Asia Mică, iernează acolo după care se întorc în anul următor plini ochi de pradă. La acea dată provincia Dacia nu mai este controlată de romani, fostul imperiu get de pe timpul lui boero Bisto fiind refăcut parţial dar cu o componentă etnică şi mai ales militară de neam germanic venită din Scandia care se adaugă la cea getică”.

 

Ce importanţă are că, temporar, romanii erau “stăpâni” ai teritoriilor trace?! Aceasta nu înstrăina, spiritual, un Pământ Sacru de …Cei Sacri/Sfinţi!!! Tracii tot traci rămâneau, fie că se numeau geţi sau daci sau goţi…iar Patria lor nu putea să fie “invadată”, ci…ELIBERATĂ!!!

 

Pentru că, altfel, păţim ceea ce se temea cărturarul CRISTEA SANDU TIMOC: bulgarii “şi-o vor lua în cap”, “capturând”, în mod nemernic, numele de “trac” -  pentru…EI! Or, ştim cu toţii cât de “traci” vor fi fiind sălbaticii bulgari (cam la fel de civilizaţi precum “nobilul neam al lui Attila”…!) – cu care fraţii români din dinastia Asăneştilor au făcut alinanţă ofensivă/militară de nevoie, iar nu de prea mare drag…!!! Şi zău că ne ajung obrăzniciile criminale maghiaro-secuieşti şi ucrainiene, ca să mai alimentăm şi aroganţa unui neam (foarte intens supravegheat de SUA şi UE…), despre a cărui inteligenţă Eminescu zicea că stă…în ceafă: “(…) bulgăroi cu ceafa groasă (…)” (cf. Mihai Eminescu, Scrisoarea III).

***

 

X – FALSIFICAREA ISTORIEI…ÎN OGLINZI

A-CONSTANTIN ŞI ELENA. ENIGMA DACILOR DE PE ARCUL LUI CONSTANTIN (OGLINZI…)

Cel mai mare imparat roman de origine dacica este Constantin, primul imparat crestin din istorie. S-a nascut la sud de Dunare, la Naissus, in Serbia de astazi, pe atunci provincia Moesia Superior. Tatal sau, imparatul Constantius Chlorus, era tot din Naissus. In anul 325, in vremea conciliului de la Niceea, la Naissus este atestat un episcop care isi spune “Dacus”. Prezenta dacilor la sudul Dunarii, atat inainte de cucerirea Daciei cat si dupa aceea, este incontestabila. Deci, Constantin era, mai exact, un moeso-dac. Desi nu stim in ce fel dacismul sau i-a influentat actiunile, stim sigur un lucru: el este cel care, la doar doua secole dupa cucerirea Daciei, spoliaza monumentele din splendidul for al lui Traian. Marea friza de piatra a lui Traian, masurand peste 30 de metri (dupa altii mult mai mult) si fiind a treia ca marime din intreaga antichitate, este sparta in bucati de Constantin. Patru bucati sunt incastrate in arcul sau de triumf de la Roma, dupa ce figura lui Traian este stearsa din reprezentarile reliefurilor. Mai mult, opt din grandioasele statui de daci, inalte de trei metri, care impodobeau forul lui Traian, sunt scoase de la locul lor si urcate pe Arcul imparatului Constantin. Ce logica sa aiba dislocarea unor statui colosale de daci si plasarea lor pe un monument al unui imparat roman, daca nu faptul ca acesta era nascut tot in tara dacilor? Cu siguranta, Constantin avea o mare pretuire pentru stramosii sai. Documentele ne spun chiar ca ar fi incercat sa aduca Dacia sub stapanirea sa si a refacut podul de peste Dunare. Totusi, cum de a fost posibila aceasta “profanare” a forului lui Traian? Specialistii spun ca era nevoie de material de constructie si ca, in acelasi timp, nu mai existau artisti talentati ca in vremurile anterioare, arta romana aflandu-se intr-un declin evident. E adevarat, pe langa piesele luate din forul lui Traian, pe Arcul lui Constantin exista si reliefuri atribuite de specialisti epocilor lui Hadrian si Marc Aureliu. Deci, Constantin ar fi luat ce i-a placut de pe monumentele predecesorilor sai. Iulian Apostatul ne povesteste ca, dupa ce a vazut pentru prima data forul lui Traian, Constantin a fost abatut timp de mai multe zile, spunand ca el nu va avea niciodata un for atat de grandios. Dar nu este suficienta aceasta explicatie. Oricat de mare ar fi fost lipsa de materiale si de artisti talentati, nici un imparat nu ar fi indraznit sa distruga monumentele unui predecesor, daca acesta era pretuit, memoria sa era onorata si facea parte din galeria sacra a parintilor Romei. Gestul atat de neobisnuit si de socant al plasarii celor opt statui de daci pe Arcul de triumf al lui Constantin isi gaseste in acest fel o explicatie. Statuile de pe arc simbolizeaza obarsia dacica, mandra si iubitoare de libertate, a imparatului. Din aceasta perspectiva, nu ar fi deloc absurd sa ne gandim ca scrierea de capatai a lui Traian despre cucerirea Daciei a disparut, ca si celelalte scrieri ce relateaza acest eveniment dramatic din istoria dacilor, din ordinul lui Constantin. Daca Galerius nu a contribuit la disparitia acestor scrieri, se poate sa o fi facut Constantin.

B- FALSIFICAREA ISTORIEI

(…)…Se impune o intrebare: de ce manualele de istorie nu pomenesc nimic despre rolul dacilor in istoria imperiului roman? A existat si continua sa existe o adevarata conspiratie in jurul acestui subiect. Istoricii nostri, dar si unii straini, in special maghiari, au facut tot posibilul pentru a “demonta” originea dacica a unor personaje ajunse pe tronul imparatiei romane. Despre mama lui Galeriu s-a spus ca era o barbara, ba roxolana, ba ilira, ba, in cazul cel mai bun, daca romanizata, desi sursele ne spun raspicat ca era daca de la nordul Dunarii, chiar daca avea nume latin. Despre informatiile pe care ni le da Lactantiu cu privire la Galeriu s-a spus ca nu merita sa fie luate de bune. Despre cele din “Historia Augusta”, care ne atesta originea dacica a lui Regalian, la fel, ca ar fi vorba de niste nascociri. De ce toate acestea? Din doua motive diferite, dar cu un unic scop. Unii istorici maghiari, in frunte cu A. Alfldi (1940), au vrut sa demonstreze ca, dupa abandonarea provinciei, in Dacia nu a mai ramas nici un dac si ca nu a existat nici un fel de continuitate de-a lungul mileniului “intunecat”, pana la venirea maghiarilor in Transilvania. Aparitia unor personaje istorice importante, de obarsie dacica, le incurca socotelile, si au recurs la contestarea surselor documentare, pentru a demonstra ca nu este vorba de daci autentici. Istoricii români, in schimb, au cautat sa demonstreze ca, dupa abandonarea Daciei, toata populatia ramasa in provincie era deja complet romanizata. Prin urmare, si imparatii de origine dacica trebuiau sa fie tot romani. La acea vreme, “nu trebuiau” sa mai existe decat romani, eventual proveniti din stramosi daci romanizati. Dar faptul ca scrierile la care ne-am referit insista asupra originii dacice a acestor imparati ne arata cu claritate ca ei nu erau daci integral si definitiv romanizati, ci originea lor etnica era foarte importanta” – cf. Adrian Bucurescu, Dacia secretă, Arhetip, Buc., 1997.

***

XI – DISPARIŢII MISTERIOASE ŞI EXTREM DE…”DISCIPLINATE”!!!

 

…Se ştie, azi, că mai toate documentele fundamentale ale acelei vremi, care marchează confruntarea, aparent doar militară, în realitate, O LUCRARE ALCHIMICĂ! – au fost distruse cu încrâncenare sau au dispărut misterios…şi extrem de suspect (prin “generalizarea” fenomenului de “aneantizare” a dovezilor despre sfinţenia dacilor/tracilor şi despre esenţa lucrării alchimice traianice…) – ceea ce-l conduce pe cunoscutul tracolog Adrian Bucurescu la concluzia că, de fapt, Originea şi Misiunea Neamului Nostru de LAHI/(V)LAHI=NEGRI-MISTICI – este Taina Supremă a Existenţei şi Evoluţiei Spirituale a Terrei: “Dion din Prusa a scris o carte intitulată Getica ori Istoria geţilor, astăzi pierdută. Din această operă s-a inspirat enciclopedistul Casiodor (490-575), de la curtea regelui Teodoric, din Italia, care a scris o mare istorie a goţilor, pierdută şi ea, iar mai târziu Iordanes. Nepotul lui Dion Chrysostomos, Dio Cassius Coceianus, născut la Niceea, în Bithynia, pe la anul 155, a scris şi el o Getica, azi de asemenea pierdută. Despre daci a scris şi împăratul Traianus o importantă lucrare ce se va fi numit Dacica sau probabil De bello dacico. Din această operă s-au păstrat doar cinci cuvinte într-un manual de gramatică întocmit în secolul al Vl-lea de Priscianus.
La războaiele purtate de Traianus în Dacia a participat direct şi medicul împăratului, T. Statilius Crito, grec din Heracleea Cariei. El a scris o carte cu titlul Getica, din care s-au păstrat doar câteva fragmente, într-un lexicon întocmit în a doua jumătate a secolului al X-Iea, cunoscut sub numele de Suidas ori Suda. Războaiele între daci şi romani au mai fost amplu prezentate de către Appianus (cea 100-170), grec din Alexandria, unul dintre cei mai importanţi istorici din secolul II, care a scris Istoria Romei, în 24 de cărţi, elaborată, probabil, în a doua jumătate a vieţii lui, înainte de anul 165. El înfăţişează cucerirea diferitelor popoare de către romani. Cartea a XIII-a, pierdută în întregime, se referea la luptele cu dacii . Din Istoria lui Ammianus Marcelinus s-a pierdut numai partea referitoare la Traianus.

Multe alte fragmente din lucrările istoricilor antici, privitoare exclusiv la geto-daci, s-au pierdut definitiv. Este limpede că în operele dispărute se ascundea Taina Tainelor (…). Conştienţi ei înşişi de intenţiile de a li se distruge secretele spiritualităţii, geto-dacii le-au ascuns în inscripţii ce par… latineşti sau greceşti. Astfel, acestea s-au şi conservat până astăzi, continuând să fie crezute netracice. Cum se poate ca un text să fie înţeles în două limbi deodată?, exclamă cu indignare unii inşi cu pretenţii ştiinţifice şi culturale. Ei, uite că se poate! Un exemplu, dezbătut şi astăzi de lingvişti şi istorici, este celebrul strigăt TORNA, TORNA, FRATRE! In anul 587 avarii năvăliseră în Peninsula Balcanică şi ajunseseră în Tracia; în vreme ce o parte a armatei bizantine se răspândise în jur pentru jafuri, conducătorul rămăsese cu o mică trupă; generalul Comentiolus, care comanda armata împărătească, s-a decis să dea atacul şi, după lăsarea serii, a înaintat. Cronicarul bizantin Theophylactos Simokattes (urmat apoi de de Theophanes) spune că, în timp ce oastea înainta, un incident banal a semănat panică în rândul ostaşilor împărăteşti, care au început să fugă în dezordine. Căzând încărcătura de pe un catâr, fără ca soldatul care avea grijă de animal să-şi dea seama, căci se afla ceva mai în faţă, un alt soldat ce se afla mai aproape, 1-a strigat să se întoarcă spre a-şi ridica bagajul: RETORNA (sau, după Theophanes, TORNA, TORNA) FRATRE, şi aceasta „în limba locala” (tracă!). Aceste cuvinte au fost interpretate ca un ordin de retragere de către oştenii latinofoni, care erau în primele rânduri; toţi au început să strige cât puteau de tare (RE)TORNA, astfel încât, în scurtă vreme, s-a dezlănţuit o fugă generală. De fapt, soldatul nu făcuse decât să-i atragă atenţia compatriotului căruia îi căzuse bagajul şi îi strigase în graiul matern: TORN-AF, TORN-AF RA TE!, adică “Ţi-a căzut, ţi-a căzut!” (literal: A căzut, a căzut la tine!)” (cf. Adrian Bucurescu, Dacia secretă, Editura Arhetip R.S., Bucureşti, 1997, cap. I, Taina Tainelor, pp. 12-13).

 

Evident, sublinierile din textul de mai sus ne aparţin.

***

 

XII-…TOTUŞI, DESPRE ALCHIMIA TRAIANICĂ…!!!

 

…Chiar dacă s-a pierdut scrisul, a rămas Duhul…Şi Vasile Lovinescu, în lucrarea sa O icoană creştină pe Columna Traiană (glose asupra melancoliei), Gnosis, Cartea Românească, Buc., 1996, pp. 119-121 – asta face: re-face (prin melancolice meditaţii şi revelaţii, dar şi prin vraja etimologiilor şi a tainelor ascunse în lume şi-n oameni!) gândul şi spiritual vaticinar şi de alchimist ale lui Traian! Şi ajunge la concluzia (care la noi a fost doar un gând trecător, o ipoteză fără demonstraţie!) că “războiul” daco-roman (dincolo de “zăngănitul armelor” şi de victimele fizice!) a fost OPERAŢIUNE ALCHIMICĂ, de recuperare spirituală ASCENSIONALĂ a romanilor, prin celebrul şi paradoxalul ritual “regressus ad uterum” – “regresia” ritualico-mitică spre/în Paradisul de unde au plecat, alungaţi de păcatul lor de necredinţă…DACIA! Şi, în definitiv, dacă ne gândim la “rezistenţa” Imperiului Roman de Răsărit (1453), dar, mai ales, la “rezistenţa” prin vremi a ideii de “romanitate” şi de apropierea ei, acum, prin cercetări tot mai extinse, a “Paradisului Dacic”, de unde au pornit şi sore care voia să-i întoarcă acest “Rex et Pontifex”… – se pare că Traian Tracul n-a muncit degeaba!

 

Unul dintre simbolurile cele mai obişnuite ale vicisitudinilor Devenirii, ale alternanţei VIEŢII şi a MORŢII, ale lui Solve şi Coagula, este războiul cu concomitenţa lui de Victorie şi înfrângere; chiar şi războiul profan are existenţial şi necesar, acest sens. (…) Războiul dacic e războiul întregului cosmos, al desfăşurării spirale a devenirii, în jurul Axului imuabil al lumii. (…) Războiul dacic se desfăşoară de-a lungul stărilor indefinite ale Firii, încolăcindu-se ascendant în jurul axului lor comun, ca şarpele în jurul Arborelui din Paradisul Terestru (…). Toate ciclurile de existenţă sub atracţia imuabilă a Cerului au o mişcare ascensională în jurul Axei Lumii, printr-o impulsie helicoidală, cu pas infinitesimal, formând, astfel, un cilindru. Spiralele războaielor dacice indică pasul elicei. Pe vârful Coloanei avem pe Wang, Imperatorul, intermediary între cer şi pământ, administrând schimburile dintre ele, Traian, Şen Jen, Imperator Mundi. În acest sens, Columna lui Traian este o reprezentare, o exteriorizare în Roma, a lui Geticus Polus; pentru aceasta a fost necesară anexarea Daciei la Imperiu, făcând posibilă acea minune istorică, secolul Antoninilor (n.n.: toţi, de origine tracă!). (…) Având în vedere şi descendenţa romanilor din troieni (n.n.: traci), e posibil ca Ripheus Troianus să fi fost denumirea Şefului Suprem al ierarhiei iniţiatice romane care, într-un moment de graţie, sub Traian, a coincis cu Şeful Vizibil al Imperiului, chiar ca nume (n.n.: să nu uităm că “falusul” Creator de la Roma comunică, precum un releu, cu acela ridicat/erect, la modul magico-alchimic, la Adamclisi…!). (…) Acela care a cules în potir sângele Domnului şi a dus Graalul în Apus a fost Iosif din Arimathea, al cărui nume reaminteşte pe ARIMII HYPERBOREENI (n.n.: alt nume al Imperiului Tracilor/Dacilor). Alt nume al Arimatheiei era Rama; intenţia de altoire pe Tradiţia Primordială prin al şaselea şi al şaptelea avatara, Paraşu Rama şi Rama Ciandra, devine convingătoare; devine evident rolul noii religii (n.n.: cea a Lui Hristos Înviatul!) de a se răspândi în lumea ariană. (…)  (n.n.: în continuare, V.L. vorbeşte despre Collegia Fabrorum, societăţi secrete care trebuiau să împace “păgânismul” cu “creştinismul”, întru Centrul intersectat cu Polul Getic). (…) Războiul troian a distrus ceea ce recuperase expediţia Argonauţilor – un HAGEALÂK LA OBÂRŞII! (s.n.) (…) Italia, aşezată excentric, nu a fost atinsă de această catastrofă spirituală. De aceea, Enea, cu penaţii Troiei, a putut să se refugieze acolo, ca să întemeieze un nou Ilion. Troia a trebuit să moară, pentru ca Troia să stăpânească lumea. Parabola bobului de grâu. (…). Ripheus e Distribuitorul şi Stăpânul superlative şi prin excelenţă al Justiţiei, Regele ei, Melchisedech, ar spune evreii; acest justissimus  nu se poate afla decât în locul justissimus al acestei lumi, în punctual central, unde toate antonimiile şi complementarităţile se resorb în Unitate (n.n.: cât de exact a intuit Eminescu, Muntele din Centrul Paradisului Dacic!), principiul lor comun, unde verticala polară intersectează planul nostrum de existenţă; un reprezentant, o specificare a lui, se putea afla în limba balanţei (n.n.: Thule a Hiperboreei Dacice!) geografice pe care o reprezenta Troia în mileniul al II-lea d. H. (…) Justiţia lui Traian capătă un sens messianic, justiţia celei de-a şaptea zile. (…) Căderea Troiei este aşezată în anul 1184 î.H.; dacă adăugăm 1296 ani, adică a zecea parte din Anul Mare (Manvantara), găsim anul 112 d. H., adică apogeul domniei lui Traian. (…) Dispărut în ruina Troiei în 1184, Troianus Ripheus a reapărut 1296 ani mai târziu, ca Traianus Ripheus, cu o alternanţă de doliu şi glorie, cum spune Apostolul Pavel de cei doi Adami. (…) Dar în această operaţie trebuiau angajate şi centrele hyperboreene ale Daciei! Trebuia o endosmoză între Dacia şi Imperiu – şi acesta a putut fi rostul occult al anexării. (…) Fondul ideii mesianice se compune dintr-un dublu element, amintirea unei mari ruini şi speranţa unei mari reparaţii. (…) Omogenitatea organică a lui Traian cu Ripheo Troiano îi fac solidari în această misiune mesianică, mai ales că Ripheus însuma în el Munţii Riphei, Munţii Daciei (s.n.). (…) Ochiul Sferic al Acvilei de pe Columnă îl conţine pe Diametrul-Traian. (…)  La cele două capete ale diametrului sunt Traian şi Ripheo Troiano. Primul este istoric, al doilea e Monarhul Perpetuu. (…).

 

…O operaţiune alchimică se meditează/revelează, nu se comentează…

***

 

 

XIII – TRACO-DACII – SFINŢIŢI/ALEŞI ÎNTRU A FI PRIMUL POPOR ORTODOX DE PE TERRA!!!

 

…Revenim la “cestiunea”…”pădurii nevăzute, din pricini de…copaci”! – adică la necesitatea unei viziuni de perspectivă şi, oarecum, obiectivate, a “problemei/cazului Daciei”.

 

De observat că Adrian Bucurescu nu se “împiedică”, în textul său, de denominativele neamului nostru de origine. Şi asta, pentru că Adrian Bucurescu cunoaşte, chiar miraculous de bine, etimologiile cuvintelor. Iată cum traduce el cuvântul fundamental (cel puţin, în viziunea nostră): TRAC. “Numele etnic de Trax, Threkes (lat. Thrax, Thraeci, Thraces, Tracia etc.) pomenit încă de Homer şi menţinut şi mai târziu de autorii antici, s-a păstrat în etnonimul dac Dragae „atrăgători; plăcuţi; iubiţi; frumoşi; buni; puri” (cf. rom. drag, a drege şi v. slav dragu). Tracii purtau şi nume ca Aulu-tracus „Prea Plăcutul”, iar armele gladiatorilor din acest neam se numeau Thraeci-dica „Bine-cuvântate” (cf. rom. Drăgaica)  -  cf. idem, p. 9.

 

Deci, etnonimul TRAC înseamnă, în limbajul nostru de azi: SFINŢII/SFINŢIŢII.

 

Şi, atunci, se explică extrem de clar de ce Adrian Bucurescu nu se fereşte să asimileze cuvântului-etnonim TRAC şi pe cel de DAC, dar şi pe cel de GET/GOT (vom vedea mai jos documente ale urmaşilor goţilor, germanicii scandinavi, care îl confirmă, întrutotul, pe “tracul” nostru, Adrian Bucurescu!): pentru că

 

1-DAC vine de la DAOI=POPORUL CĂII DREPTE (a se vedea cum asiaticii buddhişti au moştenit această semnificaţie, cu tot cu denumirea: DAO… - utilizând-o mai ales în confucianism!), dar şi POPORUL LUPULUI FENRIR! De ţinut seamă nu doar că urmaşii lui Eneas Troianul – Romulus şi Remus – sunt “fiii Lupoaicei”, ci, concomitent, că Steagul-YANTRĂ al dacilor era Lupul cu Pântece de Dragon! Prin Gura Lupului este înghiţită lumea desacralizată/pângărită/epuizată ontologico-spiritual, iar în pântecul de balaur se produce “metanoia”, purificarea prin foc de athanor, a lumii! Deci, DAC devine sinonim cu “SFÂNT”, dar şi cu…”ÎNVIAT”!!!;

 

2-problema lui GET / GOT se “rezolvă” mult mai repede: cele două cuvinte sunt, de fapt, cele două variante de pronunţie ale aceluiaşi etnonim (pronunţie “din SUD”, respectiv, pronunţie “din NORD”, în Eurasia!) – şi, ambele, sunt utilizate şi înţelese şi azi: în germană, GOT, în engleză, GOD, înseamnă “Dumnezeu”. Care va să zică: Poporul Lui Dumnezeu! Deci, tot: …“SFINŢII”/ALEŞII CERULUI/BUNII/PURII/BINECUVÂNTAŢII…!!! “Tracii”…!!!

 

Iată de ce misiunea creştinatoare a Sfântului Andrei, în Dobrogea traco-scitică a fost cea mai uşoară dintre toate: Tracii nu numai că erau credincioşi-spiritualizaţi, DAR ŞTIAU (PRIN CULTUL “PREGĂTITOR” AL LUI ZALMOXIS ŞI ORFEU) TOTUL DESPRE ÎNVIERE/MÂNTUIRE! Doar Zalmoxis “ se răstignise” pe Stejar, apoi “se îngropase”şi, în fine, “ÎNVIASE”!!!

…Şi, totul, întregul cult zalmoxian, întrega viaţă comunitară a traco-dacilor (care duceau, ca şi tracii-esenieni de la Marea Moartă, o viaţă de o puritate şi de un echilibru spiritual exemplare!), desfăşurându-se într-o perfectă armonie interioară şi armonie cu cosmosul-Creaţie! -  întru cea mai curată şi luminoasă deschidere către DIVINITATE ŞI CALEA EI DREAPTĂ!

De aceea, după opinia nostră, traco-dacii trebuie consideraţi nu doar primul popor creştin de pe Terra, dar şi poporul ORTODOXIEI, al Căii Celei Drepte/Luminoase şi Unice, către Mântuire!!!

***

 

XIV– GOŢII DESPRE GEŢI…ADICĂ, DESPRE EI ÎNŞIŞI!!!

 

…Iată dovada, adusă de cărturari străini, care, potrivit unor teorii moderne, ar trebui să ne fie rivali (celţi / ”celtism” cotra traci/”tracism”…!), că GOŢII recunosc identitatea lor cu GEŢII:

 

GETII SAU GOŢII DIN  SCANDINAVIA

Paul Siding isi incepe a sa Istorie a Scandinaviei spunand: "Actualii locuitori ai Danemarcei, Norvegiei si Suediei, sunt urmasii enormului trib gotic care isi are originile in jurul Marii Negre" (pagina 19, Rasele Scandinave).
Luati aminte ca atat Svearii, cat si Gotii au venit din zona Marii Negre. La gurile Dunarii, pe tarmul vestic este zona Getilor si Dacia in timpurile Romanilor. Dupa Procopius, care si-a scris istoriile in secolul al cincilea, Romanii "spun ca Gotii sunt parte a rasei Getice" (Cartea V. XXIV, 30).

Getii sunt mentionati in opera lui Herodot (secolul cinci, i.e.n.). In traducerea lui George Rawlinson, fratele sau Sir Henry scrie aceasta nota de subsol: "Faptul ca Getii sunt identici cu Gotii de mai tarziu este mai mult decat o conjuctura plauzibila. Poate fi privit ca o certitudine istorica" (Vol. III, pagina 84, editia din 1862).
Jordanes, cel mai cunoscut istoric al Gotilor, vorbeste intotdeuna de Geti si Goti ca de un popor. El ii mai numeste si "Sciti".
Mai gasim dovezi si in alte relatari istorice. De exemplu, "Cronica Picta” declara ca “Scitii si Gotii au o origine comuna" (pagina 216, Rasele Irlandei si Scotiei de W.C. Mackenzie).
Dovezile mai indica si faptul ca Getii erau acelasi popor cu Dacii. Ei vorbeau aceeasi limba, spune Strabon (7.3.13). Plinius spune ca “Getii erau numiti Daci de Romani” (cartea IV, xxi, 80).
Duchesne, care a cules cronicile normande in secolul al XVII-lea, nu are niciun dubiu ca Normanzii erau Dacii, asadar ii numeste astfel in prefata sa.

Dudo, care a scris cea mai veche istorie a Normanzilor in secolul zece, considera ca ei veneau din Scitia de peste Dunare. El mai spune ca ei erau Daci” - de Robert C. Boraker. (Acest articol a fost publicat in The Plain Truth, editie norvegiană, iulie/august 1984, p. 10).

 

Se spune că, într-o noapte, trecând printr-o pădure de lângă Marea Baltică, două triburi, unul zis “get” (sau, cum s-ar zice azi: “germanic/gotic”…) şi unul zis “got”, s-au întâlnit în beznă şi…erau gata să se încaiere, dacă n-ar fi brăzdat Dumnezeu cerul cu un fulger cumplit, dar atotluminător. La lumina aceasta cerească, cei zişi “goţi” au strigat, într-un glas: “Germanos!” (adică: “fraţi buni”, sau chiar: “fraţi gemeni”!) – şi, pe dată, cele două triburi s-au îmbrăţişat, cu mare şi adevărată bucurie a regăsirii…

Ion Antonescu n-a făcut o alianţă contra firii, atunci când a mers, în al doilea război mondial, lângă germani/”germanos”/”gemenii fraţi”. Dimpotrivă! Abia în primul război mondial, Masoneria, prin Brătieni, dar, mai ales, prin familia regală a României, a produs alianţă contra firii, cu Franţa Galilor şi cu “perfidul Albion”…

Nu putem avea niciun cuvânt asemănător cu cele de pioasă laudă adusă martirului Ion Antonescu, atunci când vorbim despre “nemţii regali” – aleşi de Loja Marelui Orient de la Paris, pentru a “conduce” România (de fapt, a o jefui şi a o da spre jaf – “alogenilor”, de care face  vorbire Eminescu, cu atâta mânie şi obidă: “Din Boian la Vatra Dornii /Au umplut omida cornii /Şi străinul te tot paşte, /De nu te mai poţi cunoaşte…”), cei din familia Hohenzolern-Siegmaringen… -  pentru că nu putem uita rândurile scrisorii evreului din Israel,  Cezar Lazarovici , către “ideologul Legiunii”, Faust Brădescu: “Noi (n.n.: evreii şi masonii) v-am adus în ţară un mare rege, dintr-o venerabilă familie de evrei (n.n.: “domnitorul” Carol, devenit, apoi, regele Carol I…), dar voi nu aţi meritat această cinste. Porcilor!”

 

***

 

XV-LIMBA DANUBIANĂ, SCRISUL DACIC ŞI…TEXTELE VEDICE. SUNTEM ÎNAINTE DE “TURNUL BABEL”, ÎNTRU LIMBAJUL ÎNGERILOR!!!

 

E cazul, deci, să nu-l mai suspicionăm atâta pe tracologul Napoleon Săvescu, câtă vreme există dovezi străine, ABSOLUT INDEPENDENTE DE AFIRMAŢIILE DOMNULUI SĂVESCU!!!

Chiar în România, Paul Lazăr-Tonciulescu aduce argumente despre RA-MANIA= PATRIA LUI RAMA – precum că aşa-zisul “Zeu Indian” al Soarelui-RAMA – dar şi trimitere la numele  lui Ammon-RÀ, zeul egiptean al Soarelui!!! - s-ar fi născut în HAR-DEAL-ul României…: cf. Paul Lazăr Tonciulescu -  De la Țara Luanei la Ieud, De la Tărtăria la Ţara Luanei, Ramania – Paradisul pierdut (apărute în 1998, 1996 şi 1997, prima la editura Miracol-Bucureşti – respectiv, celelalte două, la Editura Obiectiv-Craiova). Cărţi scrise cu totul în paralel, folosind metode ştiinţifice diferite de cele ale muncii, din străinătate/SUA, a dlui Napoleon Săvescu!  Dar concluziile coincid – şi nu neapărat, cum pretinde dl editor de la Obiectiv-Craiova, dl Eugen Delcea, pentru că dl Napoleon Săvescu “s-ar fi folosit, din plin, de citate culese din lucrările domnilor Paul Lazăr Tonciulescu şi Adrian Bucurescu” şi…”era mai eficientă conspectarea Editurii noastre” (n.n.: Editura Obiectiv), ci pentru că…Duhul Sfânt al Adevărului suflă pe unde vrea El!

Iată, mai întâi (să dăm cezarului ce este al cezarului, şi istoricului/SENIORULUI  - curajos şi acribios, chiar pedant, în aparenţă! - ceea ce merită, pentru jertfirea a 40 din anii vieţii sale, pentru Ideea Tracică!), Concluziile cărţii de căpătâi a dlui Paul Lazăr Tonciulescu, Ramania – Paradisul regăsit: “Considerăm că, în cele expuse anterior, s-a desprins o realitate de necontestat: vechimea neamului românesc de pe teritoriul numit azi România ca şi de pe ţinuturile învecinate, rupte din fosta Dacie (numele anterior al României de azi), vechimea neîntreruptă a civilizaţiei noastre pe parcursul ultimilor 2.000.000 de ani, ca şi vechimea şi răspândirea, pe plan European, a limbii române, ca şi a dialectelor vorbite de românii din afara graniţelor României de azi.

Toate cele prezentate se bazează pe documente de necontestat, ca şi pe unele inedited, necunoscute, până în present, de istoriografia actuală.

Considerăm că este cazul ca cele expuse în prezenta lucrare să fie cunoscute de toţi cetăţenii acestei ţări, pentru că numai astfel vom putea afla adevărul cu privire la neamul românesc sau – mai bine zis – daco-românesc, adevăr care a fost deformat cu bună ştiinţă de diferiţii străini infiltraţi în istoriografia nostră. În felul acesta, vom avea o cu totul altă viziune din partea popoarelor europene, marea lor majoritate fiind descendente din străvechiul neam al dacilor, fapt care astăzi nu le mai este cunoscut”.

 

Da, azi se face TOTUL, pentru UITAREA ISTORIEI-ADEVĂRULUI, pentru mancurtizarea popoarelor-neamuri! ADICĂ, PENTRU CA, UITÂNDU-NE IDENTITATEA, SĂ UITĂM CE DREPTURI AVEM, ÎN LUMEA ASTA, ŞI CE MISIUNE, FIECE NEAM DUMNEZEIESC ÎN PARTE!

ŞI, PRIN MANCURTIZARE,  SĂ PUTEM FI UMILIŢI ŞI MANIPULAŢI, ÎN BUNA LOR VOIE, DE TOŢI DEMONII STRECURAŢI ÎN ACEASTĂ LUME CĂZUTĂ ÎN BEZNA ADUSĂ DE STADIUL (ANTI) SPIRITUAL  - KALI YUGA!!!

 

…Iar acum, să dăm cuvântul “ucenicului”/JUNIORULUI, dl Napoleon Săvescu (cam nărăvaş şi controversat, ca istoric…spun unii… - cam nerăbdător cu concluziile, cam neîngrijit cu sursele, spun alţii – bănuindu-l de apartenenţă la Masonerie… - dar uitând că Masoneria nu încurajează amintirea istorică autentică, ci mancurtizarea neamurilor, trăitoare în greu-încercatele veacuri XX-XXI:  dacă e să-i facem dreptate, dincolo de lucrurile/lucrările sale de sinteză -  apoi, să nu uităm, tocmai noi, că domnia sa are şi iniţiative absolut admirabile, cu real, ba chiar imens şi nesperat folos, pentru Neamul Românesc!), cuvânt dintr-un interviu oferit, de domnia sa, revistei Noi, nu!:

“(…)3. Ce este limba româna şi în ce masură pastrează conotaţii dacice în vocabular?

 Din nou, întrebarea dvs. aduce involuntar ecoul erorilor tradiţionale: limba noastră nu "păstrează conotaţii dacice", ea este – (precum noi suntem urmaşii în linie dreaptă, prin veriga vlahă, ai strămoşilor geto-daci!) – strănepoata vechii limbi, limba gentilică de pe cursul mediu şi inferior al Dunării, vorbită între Carpaţi, Balcani, Dinarici şi Alpi. Se ajunge treptat la concluzia că era o limbă comună a acestei arii, în neolitic, denumită în vremurile moderne ba "ariană", ba "indo-germanică", ori mai recent : "indo-europeană", pe care mai corect ar trebui s-o numim "DANUBIANÔ  ( aşa cum propune profesorul Timotei Ursu, consilierul ştiinţific al societăţii "Dacia Reviva", al carui punct de vedere îl preţuiesc şi îl împărtăşesc). Este limba pe care astăzi lingviştii – unanim pe plan internaţional – o consideră idiomul ancestral al "vetrei indoeuropene".

După numeroase studii comparative a devenit tot mai evident că aceste aşa numite (impropriu!) limbi indo-europene nu au o origine asiatică sau nord-pontică, ci sunt derivate centrifugal dintr-o "zonă centrală" situată chiar în mijlocul Europei: o zonă de înfloritoare dezvoltare autohtonă a agriculturii şi creşterii vitelor, un centru de difuzie cu o mare densitate de locuire, care se dovedeşte arheologic a fi cel al cursului mediu şi inferior al Văii Dunării. Pe parcursul a trei-patru milenii, odată cu roirea periodică a excesului de populaţie în toate direcţiile cardinale, s-au "desprins" – în etaje diferite de timp! - familii ligvistice. Acestea s-au dezvoltat apoi, prin slăbirea contactului cu vatră, prin autoproces al evoluţiei lingvistice dar şi asimilând elemente lexicale ale populaţiilor peste care s-au aşezat, devenind în timp cunoscutele grupe ale limbilor "indo-europene": indo-iranice (în Est), greco-anatolice (în Sud), romanice (în Sud-Vest), celtice ( în Vest), aglo-germanice (în Nord-Vest), balto-slave (în Nord-Est). Nu trebuie sa ne mire că un idiom fundamental, situat în centrul danubian al acestui evantai lingvistic, cum este limba româna, (şi ea: urmaşă a Danubienei iniţiale!) deţine mai toate cuvintele lexicului de bază, ba şi structuri gramaticale, cu corespondenţe în absolut toate grupele amintite mai sus! Situaţia era atât de frapantă încât în perioada… tinereţii lingvisticii, când domina ideia unei limbi "indo-europene" importată din Asia, lingviştii români au cedat cosmopolit sugestiei lingviştilor străini (care, de fapt, nu cunoşteau limba romană!) încetăţenindu-se ideea profund eronată că româna este formată dintr-un amalgam de "împrumurturi" din… latină, din limbile slave din Sud, din cele slave de Est, ba şi din… germană, maghiară, turcă şi greaca modernă.

Lipsa de informaţie, ca şi "modelul" acceptării mecanice a descendenţei actualilor români din … legiunile romane, a făcut să se ignore sistematic probabilitatea păstrării comune, din Limba Danubiană Centrală, a unui impresionant volum de cuvinte şi structuri lingvistice, atât în limbile astăzi învecinate nouă cât şi în actuala limbă română! Evident, ne referim la limbile din familia indo-europeană. În structura acestora, de la caz la caz, apar şi "conotaţii" ale unor idiomuri şi mai străvechi, ale unor triburi autohtone, pre-neolitice, anterioare dezvoltării explozive a limbii Danubiene. Probabil că aceasta este explicaţia existenţei în română şi albaneză (ca şi în idiomul danubian geto-dac!) a circa două sute de cuvinte "ilire", care nu se regasesc în celalte limbi "indo-europene". În cazul vorbitorilor unei alte grupe de limbă, cum sunt maghiarii ori turcii, precum şi bulgarii originari (din familia limbilor fino-ugro-turcice), dincolo de câteva împrumuturi reciproce, fireşti unei "convieţuiri", este o chestiune de logica elementară că, la imigrarea dovedită a acelor stramoşi ai lor - fie în Pannonia, fie în profund tracica Anatolie - au preluat nu numai păşuni, ogoare, păduri, sate, oraşe şi supuşi, ci şi cuvinte găsite acolo, în special cele cu caracter "tehnic" denumind realităţi care nu le aparţineau.

Este de pilda ridicol să derivăm românescul "oraş" din… maghiarul "varos" ( citiţi: waroş), de vreme ce vorbitorii de maghiară veche, proveniţi din zona stepelor nomadismului, nu aveau acolo oraşe; dar aveau, pasămi-te… cuvântul care să le denumească ?! Spre deosebire de vlahi, care aveau oraşe dar, nu-i aşa, aşteptau alogenii ca să-i… înveţe cum să le spună acelor "îngramădiri de case"?!… Ei, acest exemplu e doar o picătură din marea de probleme care îşi reclamă reexaminarea şi recalificarea temeinică.

 4.Care a fost influenţa dacilor în Roma şi imperiul roman, pe ce durată s-a extins aceasta, cum s-a manifestat acest lucru în arta romana şi unde se mai pot vedea opere din acea epocă?  

 N-ar trebui să spuneţi "influenţă", ci prezenţa geto-dacilor la Roma. Istoricii italieni sunt, în cvasi-totalitatea lor, de acord că latinii vechi au fost un trib, se pare bine înarmat militar dar şi cu tradiţii agricole certe, care a coborât din zona Dunării, mai exact din sudul Pannoniei, parcurgând cursul Dravei şi Savei şi "năvălind" peste o lume etruscă, etruscii fiind autohtoni - sau, oricum, anteriori - în mănoasa vale a râului Po. Emigrarea a avut loc prin zona actualului oraş Trieste. Nici macar n-au avut de parcurs un drum prea lung: priviţi harta şi veţi vedea că, de pe cursurile celor doua râuri amintite până în zona Trieste-Goriţia, au avut de mers mai puţin decât le-a trebuit ostenilor lui… Dragos Vodă pentru a "descăleca" pe apa Moldovei!.. Mai lung - de câteva secole! - a fost drumul Dorienilor, pe Morava şi Vardar (din actualul Banat până în Macedonia şi Tessalia), ca să nu mai vorbim de exodul, mult mai vechi, al Indo-Iranicilor sau cel al Cimerienilor şi Hittiţilor; ba chiar extensia spre Nord-Vest, mai recentă (către sfârşitul neoliticului) a proto-celţilor, peste izvoarele Dunării.

Prin urmare, strămoşii latinilor şi ai geto-dacilor s-au aflat iniţial în aceeaşi vatră Danubiană (amintiţi-vă şi simbolul "natal" al Romei, celebra Lupoaică Capitolină, totem danubian bine cunoscut!). Aşa se şi explică acuzata apropiere (şi nu "derivare!) a lexicului şi structurii gramaticale între latină şi română sau între română şi celelalte limbi romanice, ba chiar cele "celtice", "anglo-germanice" şi "balto-slave". În timp, (şi anume atunci când latinii Romei au început să devină o forţa invadatoare şi dincolo de pensinsula italica, cu vădite tendinţe imperiale), geto-dacii au intrat într-un conflict devenit treptat cvasi-permanent cu "pericolul roman". Dar cei doi verişori, neamuri mai apropiate decat s-ar crede, nu s-au ignorat: au existat o serie de contacte atestate ca atare. Statuile (pe care le-am socotit, din inerţie, ale unor "sclavi geţi", în fapt: ale unor luptători sau sacerdoţi danubieni) sunt mărturii ale acestui contact social, la Roma şi în alte colţuri ale Peninsulei; şi n-au apărut acolo numai după conflictul lui Decebal cu Traian! Acest conflict a devenit acut mai ales după ocuparea Greciei, a Macedoniei şi a "geticelor" Moesii de la sudul Dunării. Dar contactul cultural şi economic, dincolo de conflictele uzuale în antichitate, a fost o certitudine, pe care o dovedeste inclusiv bogatul inventar monetar roman găsit în Dacia, ca şi contrafacerea monetelor romane pe plan local!

Probabil că mulţi vor trebui să mediteze serios la imaginea - insuflată lor artificial - a "primitivei Dacii", dacă le vom reaminti că cel mai puternic împărat roman, Augustus a fost la un pas de a se încuscri cu regele dac Cotiso! Trebuie foarte serios examinata ipoteza că aşa-numita "Sarmisegetusa Romana" a fost adevărata capitală a geto-dacilor iar construcţiile "romane" de acolo au fost ridicate - inclusiv cu meşteri romani şi după planuri "mediteraniene", cum sugerează Dio Cassius! - mult anterior apariţiei legiunilor lui Traian in Ţara Haţegului (probabil că numai într-o astfel de capitală urbană şi confortabilă se pregătea împăratul Augustus să-şi dea de soţie fiica, regetului dac!).

Trebuie apoi temeinic examinată ipoteza - bazată pe referinţele lui Iordanes, Isidor din Sevilla şi ale unui impresionant număr de învăţaţi medievali - aceea că "gotzii"erau, de fapt, de neam getic; ea ar putea sa ne conducă la constatarea că dacii, încrengătură a aceluiasi neam get, situată cel mai aproape de Imperiul Roman, au avut un important cuvânt de spus nu numai prin implicarea militară a lui Burebista în conflictul politic intern al imperiului, sub Caesar, apoi în formarea unor "cohorte" în… armata romană, în furnizarea de împăraţi şi generali romani de origine danubiană între secolele II- V, dar până şi în prăbuşirea Romei, datorată… goţilor! Subiectul însă e prea vast ca să-l putem comprima într-un astfel de răspuns rezumativ.

5) A existat un scris 'dacic' ? Se poate încă vedea acesta în ziua de azi?

 6) Există vreo continuitate între tăbliţele de la Tărtăria (7,000-7,500 I.C.) şi scrisul dacic pre-romanic?

 7) Sunt placuţele 'dabogete' contrafacute sau autentice? De ce?

 "Scrisul dacic" este unul din aspectele cele mai sensibile ale cercetării contemporane. Pe de o parte deţinem dovada "Tabliţelor de la Tărtăria", care s-au dovedit anterioare cu două milenii apariţiei scrisului în Summer; pe de alta parte au ieşit la iveală, recent, - graţie harniciei "neprofesionistului"dar îndrăgostitului de istorie inginer Dan Romalo - uimitoarele copii (în plumb) ale "tăbliţelor de la Sinaia". Acestea au fost nu numai tăinuite, dar şi jecmănite barbar vreme de un secol, în beciurile institutului bucureştean de… arheologie (!). Să nu uităm inscripţia de trei cuvinte de pe colanul de aur de la Pietroasa - interpretată eronat drept gotică, sau acea aşa zis illirică din „ Necropoli di Komani": ANA OHOHICER, interpretată în mod comic drept un rebus de limbă greacă   ( vezi Dacii vorbesc- Iordache Moldoveanu p. 15)

Să mai amintim inscripţia pelasgă, de 14 propoziţii de la Camina din Lemnos, care aşteaptă în Muzeul din Atena, de mulţi ani de zile să fie interpretată corect; literele ei nu pot fi greceşti, fiindcă neamul ce va rămâne cu acest nume, grex, gregis nici nu apăruse înca în Europa, când a fost scrisă această inscriptie în alfabetul geto-pelasgo-trac. Ce putem spune despre inscripţia geto-dacă de la Kiolmen, găsită pe o piatră în anul 1965 şi care stă pripăşită la Preslav, din cauza citirii ei eronate de către bulgarii Beşevlev şi Georgiev!

Inelul de la Ezer, de pe valea Hebruliu, având trei propoziţii deosebit de interesante în conţinut, scrise în limba daco-getă, nu înţelege de ce filologii români nu îl iau în consideraţie. Pe când pe inelul de aur de la Celei , Sucidava- Oltenia se scriau rugăciuni în proto-latina priscă( latina arhaică) - „Populi romani" practica o agricultură rudimentală în Latium.

Toate cele menţionate mai sus, sunt gata să spună foarte multe despre limba pelago-geto-Dacă, limbă căreia i se refuză dreptul de a fi avut un alfabet, deşi primele alfabete au fost create şi promovate de către pelasgo-geto-daci (vezi Iordache Moldovan). Oare chiar trebuie să-l aştepăm pe italianul Marco Merlini să ne spună că scrisul a apărut prima oară în lume la noi ? Îmi amintesc când am prezentat la al 39-lea Congres Internaţional de la Kalamazoo, Western Michigan University, SUA, 6-9 mai 2004: "When no one read, who started to write" lume în sală a aplaudat. Când însă le-am vorbit la români, la Bucureşti, despre acelaş subiect :"Când nimeni în lume nu citea la Tărtăria se scria", ştiinţificii de acolo s-au grabit să mă taxeze drept protoconist!  

Să aşezăm între aceste extreme tradiţia documentară a existenţei unui celebru Kogaion hiperboreic (care s-a dovedit astăzi a fi marele centru al sanctuarelor de la Gradistea, din Munţii Oraştiei, un veritabil unicat mondial recunoscut ca atare de UNESCO!) şi apelarea expresă, de catre Iordanes, a existenţei unor misterioase "înscrisuri de legi ale Geţilor" intitulate Legile Belagine [4] . Chiar dacă tradiţia culturală a Europei antice centrale şi de Nord, "transmontană" (spre deosebire de tradiţia Peri-mediteraneeană!), cultiva "secretul comunicarii sacerdotale" şi metodele de învăţare memotehnică prin memorizarea unor imnuri – ca în practica culturală druidică - tot mai multe dovezi se acumulează astăzi pentru identificarea unor forme de scris stravechi, paralele sau anterioare celor tradiţional recunoscute: etrusc, sumero-accadian, egiptean, fenician, linear A si B, etc...

Forme de scris similare, ca metode de comunicare sau "înregistrare", au apărut spontan şi relativ concomitent, or sunt într-o relaţie care aşteaptă încă să fie relevată. Aşa de pildă există o vizibilă asemănare între "alfabetul Ogham" din Irlanda secolelor VI-VII e.n., "inciziile pe bâtele ciobăneşti" în Carpaţi, o parte a semnelor de pe tabliţele de la Tărtăria şi extrem de interesantul - şi puţin studiatul! – alfabet clasificat astăzi drept al… "runelor maghiare", în fapt transilvan, utilizat până târziu în Evul Mediu în ţinuturile secuieşti, zonă care a fost în antichitate vatra agatarşilor!

Întrebarea dvs. asupra "plăcuţelor daco-gete" îşi găseşte un prim răspuns chiar pe situl www.dacia.org , articole/Rom : „Se fură ca în codru la Institutul de Arheologie ?". Vă pot spune că în anul 1875 cu ocazia construirii castelului Peleş din Poina Văcăria, Sinaia, s-a descoperit un tezaur de aur compus din mai multe tablete de aur scrise în relief şi alte obiecte de aur. Din ignoranţă sau din.... tezaurul a fost cedat de guvernul procarlist Lascăr Catargiu, lui Carol I. Acesta, în mare taină , decide să le topească şi cu banii obţinuţi pe aur să-şi continuie ridicarea castelului. S-au efectuat însă nişte copii în plumbla ofabrică de cuie din Sinaia. Am înţeles că unele copii au ajuns la prof. Niculescu-Plopşor. În 1978 a fort trimis la Muzeul Mânăstirii din Sinaia cercetătorul stiinţific M.Dogaru de la Institutul de Studii istorice şi Politice care se pare că a luat de acolo două tăbliţe conţinând această scriere dacică. Ce a făcut el cu ele nu am aflat.

În salutara lucrare a lui Dan Romalo, "Cronică apocrifă pe plăci de plumb", premiată de Societatea "Dacia Reviva" - vedem fotografiate, şi publicate, împreună cu o încercare de descifrare aceste uimitoare "plăcuţe de plumb", tăinuite atât de suspect în beciurile Institutului de Arheologie din Bucureşti şi taxate (de incapacitatea sau de frustrarea unor cercetători care îşi văd ameninţate mai vechile lor teorii!) drept… falsuri. Cele 79 de extraordinare "falsuri" sunt, în realitate copiile în plumb, foarte îngrijit realizate, după nişte originale care – ne asigură inginerul Romalo – nu puteau fi decât din aur, cu o tehnologie pe cât de originală, pe atât de dificilă, reclamând un înalt nivel de pricepere mesteşugărească. (Am reprodus fotografiile acestora, cu acorul autorului cărţii, pe site-ul www.dacia.org unde le pot consulta toţi utilizatorii de computer).

Faptul că originalele - de aur?! - au dispărut, probabil topite, este regretabil; dar există copiile elocvente ale acestor înscrisuri în care, reţineţi: numele lui Burebista este pomenit vizibil de 37 de ori, al dacilor de 22 ori, al lui Decebal de 21 de ori, al Sarmisegetusei de 31 de ori, al lui Zalmoxis de 8 ori. Aş dori să menţionez şi lucrarea lui Iordache Moldoveanu „Dacii vorbesc"( anul 2000, editura Semne), unde la pagina 136-137 sunt redate două din aceste tăbliţe împreună cu o descifrare a lor.

Nu vi se pare doar şi numai acesta un argument zdrobitor pentru care aceste tabliţe, redactate în trei alfabete diferite, ar fi trebuit să devină un obiectiv de cercetare primordial, nu numai pentru diferiţi cutezători individuali, ci pentru un puternic colectiv pluridisciplinar, organizat şi finanţat de însasi Academia Română?! Ei bine, după ce doi "academici" – asupra cărora planează bănuiala că au fost părtaşi la condamnabila tăinuire în beciuri a acestei comori! – au declarat bâlbâit într-o emisiune tv., cum că ei le consideră (fără nici un temei!) falsuri, iată că au trecut trei ani de la publicarea fotografiilor referenţiale de către Dan Romalo fără ca forumul stiinţific, finanţat din bugetul naţional, să fi imaginat un astfel de colectiv de cercetare colectivă şi exhaustivă; iar Muzeul Naţional de Istorie a Romaniei îsi cheltuieşte fondurile în transportul, cazarea şi hrănirea unor "invitaţi din… Europa" costumaţi în armuri legionare romane şi chemaţi să mărşăluiască în inima capitalei românilor pentru a le "reaminti" că - în lipsă de documente elocvente! - ei nu sunt nimic altceva decât, cel mult, copiii din flori ai centurionilor abătuţi cândva pe aceste meleaguri!…

Referitor la conecţia Daciei cu textele vedice, cu posibila conecţie între lumea tracilor şi Asia, precum şi cu "Auraicept ma N-Eces", opera în limba gaelică a învăţatului irlandez Longarad, din secolul al VII-lea al erei noastre şi redactată într-o variantă a alfabetului Ogham, pentru a nu lungi excesiv acest interviu vă propun să le socotim subiecte ale unor discuţii ulterioare. Cu atat mai mult cu cât zilnic apar noi descoperiri, dovezi materiale sau ipoteze plauzibile, justificate ştiinţific. Când, pe baza unui fond de informaţii disponibile atunci, am scris – în urma cu un deceniu şi jumatate – cartea "Noi nu suntem urmaşii Romei!" am totalizat, argumentând, o concluzie iniţiată de Nicolae Densusianu, de Nicolae Miulescu, parţial de Hasdeu, ba chiar intuită corect de Petru Maior şi de o serie de alţi cercetători. În acest deceniu şi jumătate care s-a scurs de atunci, principiul enunţat în însuşi titlul volumului nu s-a modificat; dar o serie de date de referinţă s-au completat, s-au modificat, or s-au impus preponderent. Ne aflăm în faţa unui ogor ştiinţific abia desţelenit care, cum spuneam, devine teritoriul unor complexe colective de cercetare inter şi pluridisciplinare, nu numai al unor intuiţii individuale” (cf. Napoleon Săvescu, în revista Noi, nu! - 4 iunie 2007).

Prin “LIMBA DANUBIANĂ”, adoptată de toate populaţiile Eurasiei, dacă nu chiar de întreaga planetă Terra – suntem înainte de “încurcarea limbilor, din pricini de luciferism uman, la Turnul Babel”…deci, suntem aproape de…ÎNGERI! Că tot sunt Traco-Dacii-Geţii-Goţii – “SFINŢIŢII”!!!

***

XVI- TRACII ÎMBRĂŢIŞEAZĂ TERRA…NU DOAR PRIN LIMBĂ!!!

 

…Şi, iată, tot datorită dlui NAPOLEON SĂVESCU, avem trasată enorma arie de răspândire şi de stăpânire spirituală (sugerându-se legături cu supravieţuitorii Atlantidei, adică nu cu cei luciferizaţi, ci cu cei “SFINŢI”) a TRACILOR/SFINŢILOR:

 

Faptul cã acei arieni carpato-dunãreni au format o puternicã dinastie în Mesopotamia în 1500 î.d.H., au cucerit apoi Persia, Anatolia, Asia, India . rãspândindu- şi limba, religia şi cultura pânã în Himalaya, nu-mi era necunoscut -  dar cã au cucerit Japonia? Aşa cã am pornit sã cercetez preistoria Japoniei şi vã las pe dumneavoastrã sã judecaţi. Când yayoi-ii, strãbunii japonezilor de azi, au sosit în Japonia, în anul 300 d.H. (foarte târziu în istorie, dupã cum vedeţi) - ei au gãsit o populaţie bãştinaşã albã, blondã, bãrboasã, pe care au numit-o emishi, însemnând bãrboşi… Aceştia însã se chemau ainu, cuvânt cu semnificaţia de om, în pronunţia lor semãnând cu aomu (n.n.: ne amintim de invocaţia AUM, din templele buddhiste şi din lamaseriile tibetane! – dar, fireşte, în primul rând de Dumnezeu-Hristos-Mântuitorul, care se intitulează “Fiul Omului”!!!), fiind atunci simpli vânãtori şi pescari. Ei se numeau oameni, ca şi carpato-dunãrenii aryeni care invadaserã India şi se închinau zeului vedic OM.  Aceşti oameni, cum le place sã se numeascã, sunt consideraţi azi urmaşii caucazienilor  carpato-dunãreni-arieni, care au invadat insulele aşa-zise japoneze, acum 5000 de ani (3000 î.d.H.), imediat dupã cucerirea Indiei, când ei terminaserã deja cucerirea Chinei de azi. Pânã nu demult, chinezii se mândreau cu strãmoşii lor . adică, cu mumiile (n.n.: păstrând ochi din sticlă ALBASTRĂ!!!) - descoperite la Tarim Basin. Dar se pare cã se mândreau cu strãmoşii noştri.. Apariţia maşinilor de PCR  (Polymerize Chain Reaction), dispozitive capabile sã citeascã şi sã interpreteze rãmãşiţe cromozomiale, amprente lãsate în AND-ul mitocondrial, au produs surprise – istorice şi arheologice. Astfel, cercetând mumiile

din vestul Chinei, de la Tarim Basin (revista Archaeology, - USA , March/April 1995) rezultatele au atestat originea lor europeanã şi inter-relaţia lor cu toch-aryenii. Surprize, surprize, surprize! În sfârşit, sã ne întoarcem la carpato-dunãrenii ainu, din Japonia. Ei au fost forţaţi de cãtre nãvãlitorii yayoni sã se retragã din ce în ce mai spre

nord, pe mãsurã ce ponderea demograficã a acestora a devenit covârşitoare. Un memoriu prezentat împãratului în anul 805 d.H. se referã la cheltuielile mari, cauzate de lupta continua cu ainu, menţionând cã ainu se strâng în grupuri mari, ca furnicile, pentru ca apoi sã disparã precum pãsãrile… Populaţia ainu, împinsã spre insulele friguroase Hokkaido şi Sakhalin, şi-a pãstrat independenţa pânã în anul 1799, când japonezii s-au hotãrât sã-i ocupe, pentru <<a-i proteja>> de agresiunea ruseascã… Pânã nu demult, nu a interesat pe nimeni originea acestor bãrboşi blonzi, ainu. Nu s-au fãcut cercetãri cromozomiale  PCR, pentru cã nimeni nu a fost interesat sã cheltuiascã suma de 5-10.000 de dolari pentru a afla adevãrul, iar statul japonez de azi preferã sã-i ignore chiar, şi asta spre binele istoriei lor!!! Antropologul american Carleton Coon îi considerã pe caucazienii sosiţi în urmã cu 5.000 de ani ca având aceeaşi origine cu cei care au ocupat insulele Kurile şi Aleutine (devenind nici mai mult, nici mai puţin decât primii descoperitori ai Americii), bazinul fluviului Amur şi Manciuria. Alţii îi considerã pe aceşti ainu (carpato-dunãreni, cum le spun eu) ca fiind cei care au migrat peste toatã Asia, caucazienii care au sosit în Mongolia de azi şi trecând peste strâmtoarea Behring se rãspândesc pe teritoriul celor douã Americi, teorie susţinutã de descoperirea în 1958, pe coasta Ecuadorului, a unor vase ceramice asemãnãtoare cu cele ainu. De ce nu, carpato-dunãrenii, arienii, pelasgii, ainu ori cum vreţi sã-i numiţi pe aceştia ai noştri, sã nu fie aceiaşi sugeraţi de Legenda Omului Alb, Bãrbosul blond care a sosit în Mexic (n.n.: acel celebru Quetzalcoatl – Zeul Alb al Luminii şi al Învăţăturilor Benefice şi Secrete [5] ! – care a plecat, după iniţierea, poate chiar ÎNTEMEIEREA! amerindienilor, spre RĂSĂRIT!!!) şi Peru cam în aceeaşi perioadã, cu 5.000 de ani în urmã. Aparent, şi carpato-dunãrenii ainu, atunci când au invadat Japonia, au întâlnit o populaţie cunoscutã drept Cultura Jomon, yayoi-ii veniţi de prin Coreea în jurul anului 300 d.H., ainu au fost împrãştiaţi, decimaţi sau, mai corect spus, asimilaţi, japonezii aducându-şi cu mare dificultate aminte despre <<acei oameni albi>>, pe care i-au gãsit pe insulele ocupate acum de ei. Aproximativ 14.000 de ainu mai trãiesc şi în ziua de azi în mici sãtucuri de pe coastele insulei Hokkaido, dar interesul ştiinþific, în ceea ce priveşte originea acestora -  nu existã! -  şi se pare cã nu pasioneazã pe nimeni. Azi se considerã cã insulele Japoniei au fost descoperite, din întâmplare, de trei marinari portughezi, care au atins coasta insulei Kyushu, în 1542. Aceşti marinari rãtãciţi nu sunt primii europeni care au ajuns în Japonia, aşa cum ni se spune eronat în cãrţile de istorie. Cu multe mii de ani înaintea lor, noi, carpato-danubienii, am descoperit, invadat şi populat aceste insule. Sosirea în 1549 a iezuitului Francis Xavier, care va implanta o cruce pe pãmântul “nou descoperit”, nu va avea acelaşi succes ca în America de Sud; creştinismul nu a reuşit în aceste insule, poate şi din cauza interesului practic minor pe care îl prezentau la acel moment. Japonezii au fost şi au rãmas şi azi un popor foarte rasist, închistaţi în castele lor sociale. Prejudismul naţional împotriva oamenilor ainu devine total ridicol şi, ca sã vã dau un exemplu, unul dintre conducãtorii recenţi ai populaţiei ainu este Shi-Geru Yo-Sano, care s-a luptat aproape 20 de ani cu o companie de construcţii japonezã, care voia sã construiascã un dig, distrugând astfel un râu sacru al oamenilor ainu dintr-un sãtuleţ, din insula Hokkaido. Când, în sfârşit, a reuşit sã aducã în faţa Curţii acea companie de construcţii, care aparţinea guvernului, judecãtorul şi Curtea au refuzat sã accepte cã ar exista aceastã populaţie ainu (cf. p. 280 din cartea lui Patrick Smith, Japan, a reinterpretation). Japonezii sunt un grup etnic ce aparţine rasei mongoloide. Ei îi numesc pe toţi care nu le aparţin ca rasã “gaijin”. Aceasta s-ar traduce: gai = de afarã,  iar jin = persoanã. Ei bine, ei niciodatã nu i-au numit astfel pe coreeni ori chinezi, dar pe ainu, DA. Prigoana împotriva populaţiei ainu a atins maximul

în anul 1192, când au fost împinşi cu sãlbãticie în nordul friguros şi neprimitor al Honshu-ului şi Hokkaidoului.

Azi, ainu trãiesc izolaţi în sãtucurile lor, zbãtându-se sã-şi pãstreze identitatea, limba, dupã cum ne spune acelaşi Patrick Smith. Soarta lor ne aminteşte de aceea a nativilor americani, care se pierd treptat, “natural”,  prin rezervaţiile din Statele Unite. Japonezii obişnuiţi îi considerã pe oamenii ainu nimic altceva decât un parc de atracţii. Ce-i uimeşte cel mai mult pe aceştia sunt caracteristicile fizice deosebite de ei: figura distinsã şi cizelatã, unii din ei având chiar ochii albaştri. Începând din secolul XIX d.H., oamenii ainu au adoptat vestimentaţia tradiţionalã japonezã. Limba lor nu a fost studiatã, fiind consideratã de “cercetãtorii” japonezi : “de neclasificat”…!!!

.. Sã sperãm cã într-o bunã zi, un OM, un urmaş al acestor carpatodanubieni va avea situaţia materialã şi dorinţa ştiinţificã sã cheltuiascã nişte mii de dolari pentru a face acel test de arheologie molecularã “PCR”,  de confirmare a amprentei genetice (genetic blueprint) a acestora. Dacã astãzi maşina de PCR costã câteva mii de dolari şi are mãrimea unui cuptor cu microunde, se preconizeazã ca în viitorul apropiat mãrimea unui asemenea aparat sã nu o depãşeascã pe cea a unui “palmtop computer” (computer ce poate fi ţinut în palmã). Acest lucru ar permite transportarea sa în locurile de cercetare, informaţiile culese putând fi apoi analizate cu ajutorul computerelor specializate ce comparã datele introduce cu mii de alte amprente genetice mitocondriale specifice diferitelor rase şi civilizaţii. Vã spun toate acestea pentru a vã întredeschide o uşã spre viitorul apropiat al arheologiei moderne. Aşa cã, Oamenilor ainu carpato-dunãreni, mai aveţi de aşteptat. Dacã nu veţi dispãrea, pânã când cineva va fi interesat de civilizaţia voastrã. A noastrã! (s.n.) - cf. Napoleon Săvescu, Istoria neştiută a românilor, cap. Ga-Ramanii carpato-dunăreni, cuceritori ai Africii de Nord şi Asiei, în revista online Dacia, www.dacia.org.

***

 

 

XVII- SFÂNTUL MUNTE AL  KOGAIONULUI ŞI ECHILIBRUL SPIRITUAL AL TRACILOR LUMINOŞI

 

Traco-geto-dacii erau ultimul, deci singurul popor, din Eurasia, care îşi păstra ritmul evoluţiei spirituale constant şi neatins. Cu alte cuvinte, rămăsese, cel puţin în Europa, ultimul popor “credincios”, păzind, cu străşnicie, cultul zalmoxian. Paznicul acestui cult despre care ne vorbeşte Ritualul Învierii/Transcenderii, din Mioriţa – era MAGUL DIN VÂRFUL KOGAIONULUI. Despre acest mag vorbeşte Eminescu în Strigoii, Memento mori – dar, mai ales, în aşa-numitul (de către George Călinescu aşa numit…!) Povestea Magului călător în stele:

“ (…) În umbra-ntunecoasă a codrilor de fag,
Pe muntele gigantic ce fruntea şi-o strecoară
Prin nori până la soare – trăieşte-un bătrân mag.
Când încă eram tânăr el tot bătrân era:
Al vremilor curs vecinic nu-l poate turbura.

«În fruntea lui e strânsă un ev de ‘nţelepciune,

Viaţa lumii toate în minte-i a ‘ncăput.

Trecutul… viitorul, el poate-a ţi le spune;

Bătrânu-i ca şi vremea cea fără de ‘nceput

Şi soarele din ceruri la glasu-i se supune,

Al aştrilor mers vecinic urmează ochiu-i mut.

De-aceea voiu ca dânsul pe fiul meu să ‘nveţe

Cari cărări a vieţi-s deşarte, cari măreţe.

«Dar el din a lui munte în veci nu se coboară,

Căci nu vrea ca să piardă din ochi a lumei căi,

Ca nu cumva măsura, cu care el măsoară

În lipsa-i să se schimbe… şi el, întors din văi,

Silit ca să înceapă din începutu-i iar

Să nu poată s’oprească gândirea celor răi.

Şi cine – enigma vieţii voeşte s’o descue

Acela acel munte pe jos trebui să-l sue».

Magul n-are dreptul, din punct de vedere cosmico-religios, să coboare din vârful Muntelui Sacru, pentru că locul său, din vârful Muntelui, este, în primul rând, “limba” Thulei/Balanţei Cosmice! În al doilea rând, NUMAI din vârful Muntelui Sacru, ca dintr-o “ureche a lui Dionysos”, ca din “ombilicul terestru” – el poate “palpa”, INTEGRAL, zonele de lumină şi pe cele de întunecare, ale credinţei din spaţiul Cosmosului Tracic.

Aşa s-a ajuns şi la alungarea (de către Magul Kogaionului!) a tribului “romanilor”, care, la un moment dat, slăbise în credinţă (“slăvind” mai curând fiinţa fizică, raţiunea practică şi armele, decât Cerul unui Zalmoxis URANIAN!!!)  – de pe “Cerul” Daciei, dinspre Gurile Dunării…  - spre Apus=Locul Degeneraţilor Spiritual! De fapt, exodul acestui trib slăbit în credinţă/spiritualitate (ca să nu “infecteze/contamineze”, cu necredinţa lui, restul Poporului Sarabilor/Fiilor Soarelui/ai Lui Dumnezeu-Zalmoxis!) - este înscris de Homer, în Iliada (şi, apoi, de Vergilius, în Eneida), când se vorbeşte despre singurul “troian”/trac (dar degenerat spiritual, probabil, prin exacerbarea Eros-ului cel carnal!), Eneas, fiul Afroditei, silit de “incendiul” Troiei (adică, al patimilor nesănătoase/dezechilibratoare de Duh!), să plece, cu tatăl-Anchise în spinare, spre Cartagina şi, apoi, spre Italia…

Iată cum este descris Muntele Sacru, de către tracologul Adrian Bucurescu: “Muntele ce adăpostea peştera unde se retrăgea marele preot al geţilor se numea Kogaion. În Geografia (VII, 3, 5), Strabon scrie: Tot aşa şi acest munte a fost recunoscut drept sacru şi astfel îl numeau geţii; numele lui, Kogaion, era la fel cu numele râului care curgea alături”. KOG-A-ION înseamnă “Capul Magnificului”, fiind şi denumirea getică a Bucegilor, unde se află marele cap sculptat, acoperit cu tiara sacră, cunoscut sub numele de “Sfinxul Românesc”.Râul ce curgea prin apropiere, despre care scrie Strabon, nu poate fi decât Ialomiţa, căreia geţii îi spuneau şi NAPARIS “Cerescul; Divinul”. Evident, adăpostul marelui preot era Peştera Ialomicioarei. Deocamdată, singura inscripţie getică, unde apare numele Kogaion, este un text orfic, în versuri, pe o cărămidă descoperită la Romula (Reşca-Dobrosloveni, jud. Olt):

HAR TIOS

TINTONINOS

INSUS TIKO IS DAKON

KAND SIA TIL KOGAION

ILMATON HLIOYLO

PLEISTE NAKTOILO

Traducerea: Mare e Zeul, întotdeauna (şi pretutindeni)! Aşa să spună vitejii (cei curaţi), când privesc spre Kogaion! Ucenicii (recruţii) să cânte: Sfânt (puternic) este Domnul Nopţii!

Din text se deduce că «Domnul Nopţii» este echivalent cu Kogaion. Legendele elene şi romane spuneau că Orfeu era trac şi că MAINADES «Dansatoarele (sacre)» îi tăiaseră capul, pe care apoi îl aruncaseră în râu. Tot despre el se spunea ca era prinţul KYCON-ilor, etnonim apropiat de Kogaion. Cetatea natală a lui Orfeu era D-ION «A(1) lui Ion; A(1) Magnificului». Pe de altă parte, autorii antici scriau că misterele orfice se celebrau noaptea. Aşadar, sculptat de om sau modelat de natură, “Sfinxul” de pe platoul Bucegilor reprezenta, pentru geţi, capul lui Orfeu, Domnul Nopţii.

Cu trei milenii înainte de autorul inscripţiei de la Romula, un iniţiat orfic desenase o cruce pe una din tăbliţele de la Tărtăria. În vârful crucii se afla un cap, desigur al lui Orfeu. Tăbliţa poartă următorul text:

NUN KA SA UGULAS PA IDIM KARA I.

Traducerea: Omul (nobilul) care ştie tainele va merge în ceruri. O statuetă dacică îl reprezintă pe Orfeu, cu braţele în formă de coroană. Pe veşmântul sacerdotal al marelui erou civilizator se observă o cruce.

Misterul orfic al Celui Jertfit s-a păstrat în datina românească a Caloianului. O veche atestare a acestui obicei pare a fi o relatare a lui Diodor Sicul: “În Frigia, întâmplându-se odată să cadă o epidemie asupra oamenilor, iar de altă parte suferind şi pământul de secetă, oamenii consultară oracolul asupra mijloacelor prin care să depărteze de la ei aceste calamitaţi, iar oracolul le răspunse ca să înmormânteze trupul lui Attys şi să o venereze pe Kybele ca divinitate. Deoarece, însă, din pricina vechimii, din trupul lui Attys nu mai rămăsese nimic, frigienii au făcut imaginea tânărului, pe care apoi, plângând-o, o înmormântară, îndeplinind şi onorurile funebre potrivite cu soarta lui, şi acest obicei ei îl ţin constant până în zilele noastre”. Attys era doar varianta traco-frigiană a lui Orfeu, căruia geto-dacii îi mai spuneau şi GALLIEN “Superbul; Magul; Poetul”, ION “Măreţul” sau I-ANA “Al Anei”. Ultimele trei apelative se regăsesc în bocetele Caloianului:

Caloiene, Iene,


Du-te-n cer şi cere

Să deschiză porţile,

Să sloboadă ploile,

Să curgă şi gârlele,

Zilele şi nopţile,

Ca să crească grânele!

***

Iani, Iani, Caloiani,

Ia cerului torţele

Şi deschide porţile

Şi porneşte ploile!

Amintindu-ne că Mainades “Dansatoarele (sacre)” i-au tăiat capul lui Ion-Orfeu şi i l-au aruncat în râul Naparis, este limpede că tradiţia Caloianului are mai bine de cinci milenii şi că provine din misterele orfice. Râului pe care a plutit Kog-a-Ion “Capul Magnificului” i s-a mai spus şi AURU-METTI “Drumul Celui Curat (Strălucitor)”, de unde vine şi actualul nume al Ialomiţei. Obiceiul Caloianului este caracteristic mai ales Munteniei (Ialomiţa, Buzău, Brăila) şi are loc, de obicei, în marţea a treia după Paştele ortodox. Încă din zori, fetele de la 5-6 ani în sus se strâng la un loc şi se împart, după vârstă, în două sau mai multe cete. Fiecare ceată îşi alege o conducătoare. Fetele fac o păpuşă de lut, un om mic, pe care îl împodobesc cu panglici, cârpe colorate şi flori, iar pe cap îi pun drept căciulă o coajă de ou roşu. În unele sate îl îmbracă în straie ţărăneşti, cu opincuţe şi căciuliţă. Păpuşa se numeşte Calian, Caloian sau Scaloian. Fetele pun Caloianul într-un sicriu mic, bine încleiat ” ca să plutească pe apă ” sau pe o scândură, îl înconjoară cu coji de ouă roşii, păstrate de la Paşte, precum şi fel de fel de flori, printre care predomină busuiocul, apoi îl îngroapă pe câmp, printre bucate, prin bozii sau mărăcini, pe malul vreunei ape ori într-alt loc ascuns. Înainte de înmormântare, una dintre fete se face preot ” Mainadele erau preotesele Soarelui! ” alta, dascăl, a treia duce steagul, adică o trestie cu o batistă albă în vârf, înaintea popii, şi iarăşi una sau doua fete duc sicriul ori scândura cu Caloianul. În urma cortegiului vin celelalte fete, cu lumânări aprinse, bocind:

Caloiene, Ene!

Cum ne curg lacrimile

Să curgă şi ploile,

Zilele şi nopţile,

Să umple şanţurile,

Să crească legumile

Şi toate ierburile!

Alte fete îi plâng pe fraţi, surori, părinţi, dacă au! După înmormântare, Caloianului i se face pomană, timp în care e bocit din nou:

Iene, Scaloiene!

Tinerel te-am îngropat,

De pomană că ţi-am dat,

Apă multă şi vin mult

Să dea Domnul ca un sfânt,

Apă multă să ne ude,

Să ne facă poame multe!

A treia zi, după ce l-au înmormântat, adică în a treia joi după Paştele ortodox sau în ziua de Paparude, fetele se adună iarăşi, se duc la locul unde a fost înhumat, îl dezgroapă şi-l bocesc:

Caloiene, Ene,

Mă-ta te cată

Prin pădurea deasă,

Cu inima friptă, arsă,

Prin pădurea rară,

Cu inima friptă, amară!

Fetele îl aduc în sat şi îl aruncă într-o fântână sau se duc şi-i dau drumul sicriului pe un râu sau pe un lac, urând ca anul să fie ploios şi plin de belşug. În multe locuri, Caloianul e mai întâi frânt în bucăţi şi abia după aceea diferitele sfărâmături sunt aruncate în fântâni, în bălţi ori pe râuri. Apoi se adună toate fetele la o casă şi acolo coc o plăcintă mare, numită ghizmana (cf. trac. AKES-SAMENOS “Grădina (Sămânţa) Magică”), ori mai multe plăcinte şi alte bucate. Flăcăii aduc vin şi lăutari, se aşează toţi la masă, mănâncă şi beau din pomana Caloianului. Alteori, fetele îmbracă un sul cu straie femeieşti şi umblă cu el pe la casele oamenilor; şi la casa unde se duc, gazda trebuie să ude acel sul cu apă, apoi le dă faina, ouă, unt ş.a. Cu ceea ce adună fac şi ele plăcinte, bucate, aducând şi vin, şi aceasta se numeşte Pomana Caloianului. Iar acelui sul îmbrăcat, i se spune, ca şi omului de lut, tot Caloian sau Scaloian.
Pe vremuri, în unele sate se făceau două păpuşi, care se numeau Tatăl Ploii şi Măicuţa Soarelui (cf. rom. măicuţă “călugăriţă”). Nu se ştie cum şi când aceste denumiri s-au prefăcut în Tatăl Soarelui şi Măicuţa Ploii.

Iniţiat în misterele orfice ale strămoşilor, Ioniţă, marele ţar al românilor şi bulgarilor, şi-a adăugat supranumele de CALOIAN.Ca Domn al Nopţii, Orfeu era considerat şi cel ce aduce visele (cf. gr. M-ORPHEOS, zeul viselor), semizeul Somnului. Acest Ion-Iana, sub numele de Moş Ene aduce şi acum somnul copiilor români. Tot de la ION “Magnificul” provine şi titlul voievozilor români, ajuns într-o epocă mai târzie IO” – cf. Adrian Bucurescu, Dacia secretă, Arhetip, Buc., 1997.

***

 

 

XVIII- POPORUL MISTIC, AL SOARELUI NEGRU/SPIRITUAL: LAH/VALAH

 

Să nu uităm că Neamul nostru Românesc se mai numeşte şi „Valah”, de la arhaicul (şi mioriticul)„Lah/Lai”: „Mioriţă laie...”

Atât de groaznic nedreptăţita Mioriţă, care descrie, de fapt, ritualul zalmoxian al transcenderii-ÎNVIERII!!! Mioriţa nu ţine de contingenţă – ci ESTE (şi ARATĂ, concomintent!) ŢINTA METAFIZICĂ FINALĂ A EVOLUŢIEI SPIRITULUI ROMÂNESC!!!!! Nu este timp “prezent”, nici “imagine a ceva de aici”, din contingent... – ci din VECIA METAFIZICĂ!!! – acolo unde ar trebui să ajungem, dacă şi numai dacă, însă, ne vom împlini iniţierea în labirintul probelor istoriei!!! MIORIŢA cea ANISTORICĂ, cea atât de tembel interpretată şi condamnată (pentru toate păcatele şi neîmplinirile noastre istorice), oferă surprinzătoare soluţii, pentru problema Învierii, la traco-geţi (sau geto-daci, cum doriţi…): într-o variantă ardelenească a mult-hulitei Mioriţe – Magul-Păstor le spusese celor apropiaţi că VA ÎNVIA (iată, stimate şi regretate domnule Octavian Paler, adevărul despre “nesimţirea”, în faţa “pericolului” MORŢII, a păstorului şi a românilor, în general…: păstorul traco-get ŞTIA CĂ VA NEMURI-ÎNVIA!!!): “Oile, păscând, / Să le-aud plângând,/ Cum plâng şi jălesc,/Eu să vă-ndrăgesc./De v-o veni dor,/EU AM SĂ MĂ SCOL” – s.n.– la fel, şi într-o variantă moldovenească: “Şi mama purta,/În traistă ducea/Apă-nvietoare,/Buruieni tămăduitoare/Şi mi-l oblojea/Şi mi-l descânta,/DE MI-L ÎNVIA” – s. n.(cf. Adrian Bucurescu, Dacia secretă, Arhetip, Buc., 1997).

 

Istoricul Neagu Djuvara, punând în discuţie originea voievozilor întemeietori ai Ţării Româneşti, Negru Vodă şi Basarab I, scrie o carte (cf. Thocomerius - Negru Vodă. Un voivod cuman, la începuturile Ţării Româneşti“, Editura Humanitas, 2007) care, prin afirmaţiile ei, intrigă, cel puţin… o carte despre originile statale româneşti, bazată ( ni se spune…) pe argumente de ordin arheologic şi istoric. Ce afirmă domnul Neagu Djuvara şi, alături de el, o „anumită parte a presei”…de-o vreme încoace…? Afirmă că poporul român s-ar fi format cu ajutorul cumanilor, iar statul medieval românesc, în primul rând Ţara Românească, ar fi fost „vopsită bine”cu aceşti cumani… Unde vor fi dispărut, însă, românii… românii de până atunci…??? VALAHII, deh!… Aaa, păi, atât Negru Vodă, cât şi Basarab I sunt cumani”!!!…înseşi numele lor o arată, limpede ca apa tulbure… Pentru Negru Vodă, explicaţia ţine de culoarea pielii – cumanii „aveau un ten închis la culoare”, zice istoricul Djuvara! – iar Basarab ar fi însemnândtată conducător”…

Mulţumim frumos de „orientare”, domnule Djuvara! Dacă tot e să vorbim la modul „ipotetic”, atunci noi preferăm ipotezele care ne favorizează Neamul…(iar nu ni-l duc în nişte tenebre aiurite/aiuritoare…) – şi, şi mai bine, pe cele care sunt mai mult decât ipoteze deochiate: sunt explicaţii ŞTIINŢIFICE! Şi, deci, aduc Adevărul, pentru Neamul nostru! Şi, în acest caz, îi preferăm pe B.P. Haşdeu şi pe Vasile Lovinescu… – domnului Neagu Djuvara!

La esoteristul român Vasile Lovinescu, există două feluri de a-ţi lămuri el sensul unui cuvânt:

1-direct, traducând cuvântul… – destul de rar!

2-sugerând căi de conexiune semantică, pentru a rezulta un sens sintetico-mitic.

Să luăm pe rând lucrurile:

a-cazul lui “Negru Vodă”: onomastica legendarului ctitor de ţară se poate tălmăci, întâi, prin simbolistici conexe: se porneşte de la Novac=Înnoitorul; se sugerează că, dacă Kronos=Neòteros=Înnoitorul, înseamnă că şi Saturn=NEGRUL (CARE) ESTE IZVORUL ALBULUI-LUMINII!!! (Dacia Hiperboreană, Rosmarin, Buc., 1994, p. 33). La fel, Marea Neagră – are “două chei”: I- Cheia Soarelui-Leuke-Insula Serpilor (…acolo, în Insula Şerpilor, este Templul lui Apollon…de aceea ne-au “găbjit-o” ucrainienii… – au, şi politicienii lor, habar de esoterism… – şi ţin mult mai mult la interesul ţării lor, “cu tot nedreptul”, chiar – decât Emil Constantinescu şi Adrian Severin, “cu dreptul cel mai drept” al Neamului nostru…) + II Cheia Lunii-Selina-Sulina-Selene…Deci, Marea Neagră ar trebui să însemne “IZVORUL LUMINII FORMEI CELEI BUNE” (ev=bun+ropa=forma…) – cf. p. 30.

Dar tatăl lui Novac este IANCU(S)=IANUS(cf. p. 35), adicăzeul cu două feţe”, una spre trecut, cealaltă spre prezent, una spre întuneric, alta spre lumină…Deci, prin Tatăl-Iancu, Novac-ul devine Izvorul Dublu, concomitent al Luminii şi Întunericului…

Dar şi Omul (…vârful muntos) este figura lui Saturn, Papaios=BĂTRÂNUL…(cf. p. 35). “Chiar pe vârful Omul (…) este un omphalos uriaş, de 10 metri înălţime şi 20 de metri lăţime. Este Geticus Polus, numit de popor OSIA LUMII şi BURICUL PĂMÂNTULUI”- op. cit., cf. 35. (Da, numai domnul Djuvara nu vrea să ne recunoască – hai, să zicem, n-om fi nici “Buricul Pământului”, dar măcar…nu cumani…).

Deci, noi, ca oameni, avem ambele izvoare, de “alb” şi de “negru”, în noi…Zalmoxis este Brahma Nirguna – “zeul suprem dacic este fără nume/calificare(cf. Strabon), ci doar funcţional… – izvor al contrariilor…(À propos: acea “istorie”, cu Deceneus care coboară din vârf de munte, pentru a stârpi viţa-de-vie – este interpretată, la p. 37, de Vasile Lovinescu, drept SALVAREA TRACIEI DE NORD-URANICE[DACIA], DE INFLUENŢELE DIONYSIACE DIN TRACIA DE SUD, intrată sub nefastele perturbări spirituale, greco-oriental-persan-siriace…).

Deci, concluzia implicită: NEGRU VODĂ ESTE IZVORUL COSMIC ABSOLUT!

La p. 37, a aceleiaşi cărţi, apare o primă tălmăcire a cuvântului Sarab=rex et pontifex (”Sarabii cumulau ambele funcţii”). “SARABII erau deasupra castelor, erau HAMSA – ereditară, vizibilă şi accesibilă.” Şi, la p. 59: ”Basarabia era numele unei caste şi nu al unei singure familii”.

Mai jos, se spune despre Sarabos Tereos (cf. Jordanès) = Sarab purtând Tiara. BanSarabos=Casta Suprem-Solară/Celestă… La fel şi (S)Arabii…

Iată veriga de unire între Europa şi Asia: ARABII…(Nu prea ne convine, probabil, ACUM… – dar arabii au fost cei mai mari alchimisti ai Evului Mediu…).

Pe stema Valahiei se văd trei capete de Negri (n.n.: în sensul de “etiopieni”-lahi/popor esoteric/”plin de DUH”); iar pe acelea (n.n.: stemele) ale Moldovei – două chei încrucişate – având fiecare, la extremitatea superioară, 2 capete de Negri“…(cf. p. 61).

Dar dacă Zalmoxis=Saturn=Izvorul Dublu=Regele Lumii, înseamnă că şi Sarabii sunt Regii Lumii…pentru ca ei conduc funcţiunile Cerului si Pământului…Deci, şi Negru Voda este Sarab…

Să nu uităm că noi suntem “(v)lahi”=Negri-Saturnieni…SORI NEGRI-OCULŢI! (Precum Luceafărul eminescian…). Adică, Stăpânii-Regii Lumii…”SFINŢII” Lui Dumnezeu-Zalmoxis…

Dar Arimoi/Arimii/Aresmoi/Oresmoi sunt nume care trimit şi la Rama şi la Titani…(Typheus era Arimoi…), cei care l-au “înfruntat” pe Zeus, adică au “tentat” indistincţia sintetizantă, între uranic şi chtonian…între Negru si Alb…(Iată EURASIA, de care tot am vrea să se zică, într-o bună zi, că este continental unitar al civilizaţiei terestre…).

b-iată, însă, şi pasajele “directe”:Descălecătorii (n.n.:Ţărilor române) sunt toţi din Transilvania (n.n: Adrian Bucurescu precizează, în Dacia secretă: HAR-DEAL…), ei sosesc dintr-un ţinut NEGRU sau sunt ei înşişi NEGRI. (…)Negru Vodă, ca iniţiator superior şi ca misionat (n.n.: sic! – cu Misiune Divină!) a realizat aici un suport spiritual, o manifestare pantaculară a misterelor din nou instituite de el, care au fost, în definitiv, o readaptare a tradiţiei dacice (n.n: readaptarea la tradiţia primordială se face, deci, fie de o personalitate divină sau cu funcţie divină, fie de Collegia fabrorum=comunităţi-congregaţii secrete=personalitaţi/spirite “colective”…UNU-ÎN-MAI-MULŢI, revenind la UNU… – iată şi comentariul lui V.Lovinescu: “de altfel, Ianus nu prezida, oare, Collegia fabrorum?”- cf. op. cit., p. 55) .

Şi Moldova este întemeiată deCel din Maramureş (Dragoş-Dragonul-Ouroboros-ul…)=Ţara Mureşului Negru”Şi se merge pe alchimia “nunţii” dintre Căţeaua-Molda=Mercurul Lunar+Bourul-Urus (de aici, şi confuzia benefică dintre Bour şi Urs…în simbolizarea Pontifex-ului, a Castei Preoţilor/Brahmanilor…)=Sulful Solar…

***

Iată şi “întăriri” semantice, la p. 320, în Vasile Lovinescu, Creangă şi creanga de aur: “Sarab era descompus de Haşdeu în Sar si Ab(Ba): Sar=Soare, Principe, Domn, Sef – în sanscrită, Surya=Soare. Deci, Stăpânul, prin excelenţă al Lumii…SUR, în româneşte, denumeşte indistincţia dintre Eter şi Tărie…Cal Sur=Cal Soare…Fiinţa transcendentă şi arsă de ETER…(…)”.

Ba sau Ab – înseamnă şi Şef, dar sugerează şi Copil – în sensul de Izvor al Purităţii Eterice…Domn-Stăpân, sau Copil/Stăpân…(n.n: Fiii Soarelui-puritate esenţială/eternizată.. – maternitatea Anei Manolice semnifică tocmai această eternizare solară a Mânăstirii-Lume!).

Profetul Muhamed spunea: “<<Ana Arab bila Ain>> – <<sunt Arab fără litera ain“>>- deci, rămâne RAB=DOMN=NUME EXCLUSIV DIVIN”.

Cam asta ar fi, la Vasile Lovinescu… – problema sensurilor/funcţiilor sacrale ale lui Negru Vodă/Basarabilor…Parcă sună mai nobil miturile vechi şi sfinte, cuvintele traduse din limbi reale, dar cu POVESTEA-MIT în ele, încă…decât aiuritoarele poveşti “cumăneşti”/”cumanizante”(după cele “romanizante”, ale altor falsificatori de istorie, care mai naivi, care mai puţin naivi… – deci, mai…”catolici”…), fără duh şi fără vreun rost, fără de vreun folos… – decât, poate, pentru detractorii şi aneantizatorii istoriei sacre a Neamului Românesc…al celor care scot pietrele sacre ale Sarmizegetusei, din locurile lor îndumnezeite/cosmicizate – pentru a le îngloba în temeliile motelurilor din zonă…şi asta, fără ca Ministerul Culturii, prin veneticii săi miniştri, măcar să se sinchisească…

Nici măcar nu ne trece prin minte că ilustrul domn Neagu Djuvara ar face parte dintre ei/aceştia (de care făcurăm vorbire mai sus…) – dar, hotărât lucru, “le dă (acestora) apă la moară”…”din gros”…

Cf. V. Lovinescu, Dacia Hiperboreană, Rosmarin, Buc., 1994, p. 65: ”Iosif din Arimateea, plecând pe o corabie cu Sfântul Graal, spre Marea Britanie, s-a oprit îndelung în cetatea SARAS, al cărui Rege era EVALAC(…). La sfârşitul Questei Graalului, <<din cauza păcatelor Bretonilor>>, Galaad, Perceval şi Bohor s-au îmbarcat cu Sfântul Potir în aceeaşi corabie, care îi duce până la Cetatea SARAS, al cărei Rege devine Galaad; acesta a închis Graalul în Templul Spiritual al acestei Cetăţi. Din Saras, au ieşit Sarazinii, spune povestea…Saras, Sarabii; Evalac, Valahii; Sarab transformat în Arab, denumire populară a Negrului, la fel ca Sarrasin (şi Maur) în Evul mediu Occidental. Resorbţia GRAALULUI în Templul Spiritual din SARAS, tot atâtea lucruri formidabile, greu de precizat, nu atât din pricina lipsei de fapte, ci pentru că sunt inefabile…

Bine că domnul Djuvara transformă fapte deloc inefabile, în…falsuri „cu gură mare”…Foarte mare, incredibil de mare…şi goală…

***

XIX - NEGRU-VODĂ, LOGOSTELELE ŞI  EROII

 

Mai ales astăzi, când mulţi istoricii români, în loc să scormonească trecutul nostru autentic, se ocupă cu falsificarea lui – şi în loc să re-descopere eroismul românesc, „iau foc cu gura” ca să demonstreze „că n-am fost vreun lucru mare”, ba chiar că nici n-am existat, cu identitate clară (un fel de popor migrator al Europei!!! – tocmai noi, CEI MAI VECHI LOCUITORI AI EUROPEI!!! – dacă nu şi ai lumii…), ori că suntem, din născare, mai ticăloşi decât alte neamuri… - azi, când dl Neagu Djuvara, din nişte impulsuri cu totul obscure, doreşte, cu orice preţ, să ne „cumanizeze”… - ei bine, tocmai în aceste împrejurări năucitoare, noi venim cu dovezi nu doar mitologice, ci chiar ştiinţifice, etnografico-etnologice, despre Neamul Tracilor şi despre Eroii şi eroismul traco-românesc…Noi, poporul ai cărui războinici se amestecau cu Oastea Îngerilor, ca SEMIZEI-ANSES-ASENI – înrolându-se în Oastea lui Zalmoxis şi apărând cerul de năvala dragonilor, luptând direct sub conducerea Arhanghelilor MYCALE/MICHAEL şi CAEPROEZUS/GABRIEL (cf. Adrian Bucurescu, Mitologie românească, în rev. Strict secret, An VI, nr. 292, 28 nov.- 4 dec. 1995, p. 14). Dovezi care ne situează, ca popor, în zona celor cu „stea în frunte”, sub LOGOSTELE - STELELE Logos-ului Sacru, din vecie…, Logos care produce transcenderea Omului întru Divinitate, scoasă înafara Ursitei/Urse: „Pentru român, stelele logostele deţin o importanţă magico-mitică mărturisită de credinţe şi tradiţii(…); ele păzesc destinul stabilit de urse/ursite fiecărui om.” Stelele Logostele acţionează, însă, şi pe deasupra urselor/ursitelor, întru re-cuperarea stării primordial-paradisiace a Omului-Eroului, întru hierogamie: „În descântece de nouă stele logostele se solicita să se fure (.n.n.: a se citi: A TRANSCENDE CONTINGENTUL!) dragostea împărătească, frumuseţea zânei şi să o ducă solicitantei, pentru a se mărita cât mai degrabă(…). În interpretarea magico-mitică a stelelor logostele, mai mult decât în descântecele celorlalte categorii de stele, se întrevede dorinţa omului de a interveni în cursul destinului său” (cf. Romulus Vulcănescu, Mitologie română, Editura Academiei RSR, Buc., 1987).

Neamul Metafizic al Românilor s-a zidit/ctitorit/zămislit sub stele logostele, s-a născut şi există întru MIT. Iată adevărul românesc (nu cel „cumănesc”… - ci, pentru că suntem creştini ortodocşi, AL TRADIŢIEI SACRE!), despre „figura legendarului” (?!) Negru Vodă, ctitor al Patriei Misterului Divin (NEGRU-KARA-LAH!)-Kara Iflak-ului/Vlahiei (Ţara Românească), de fapt, el însuşi fiind Fiinţă şi Herb, Domn şi Zeu, Existenţă şi Punte spre Supraexistenţa Atemporală, Om/Erou/Zeu şi Ţară, totodată : „Titlul de VOIEVOD vine în româneşte din supranumele PONENAVATA-„Domnul Nopţii” (NEGRU): STĂPÂNUL NEVĂZUT, cum i se mai spunea lui Orpheus. Acest DOMN NEVĂZUT avea un statut asemănător cu al vechilor împăraţi japonezi: se ruga Cerului pentru popor şi nu se arrăta decât conducătorilor militari şi religioşi. Ultimul mare Preot a fost NICOARĂ DIGU-MIRU, aşa-numitul <<Tihomir>>, tatăl lui Basarab I. Forţat de expansiunea maghiară, ce se apropiase de Făgăraş, Marele Preot Dac a trecut munţii, împreună cu suita lui, şi a întemeiat Ţara Românească. La Curtea de Argeş, Digu-Miru a înălţat un templu, aşa-zisa biserică <<Sân' Nicoară>>.  Turnul straniu al templului, ce se mai înalţă încă din ruine, arată că nu a fost vorba de o biserică creştină obişnuită. Numai autoritatea lui sacerdotală a făcut ca întemeierea Ţării Româneşti să fie ferită de războaie civile şi să cuprindă şi Oltenia, ai cărei boieri s-au închinat şi ei marelui Domn, după cum atestă cronicile munteneşti. Multă vreme, din noul stat au făcut parte şi ţinuturile Amlaşului şi Făgăraşului, de unde descălecaseră întemeietorii.

NEGRU-VODĂ a fost înmormântat în lăcaşul ce se va numi mai târziu Biserica Domnească din Curtea de Argeş. Mormântul lui a fost deschis la 31 iulie 1920, cu prilejul unor lucrări de restaurare. La Biserica Domnească se păstra datina ca, în fiecare an, de Sf. Nicolae, să se pomenească la acest mormânt ctitorul bisericii. Monumentul funerar, care se afla între cei doi stâlpi ai pronaosului, a scăpat neatins timp de peste şase veacuri. În momentul când piatra a fost ridicată de pe sarcofag, a apărut, ca într-o scurtă vedenie, IMAGINEA NEALTERATĂ A MARELUI VOIEVOD ŞI PREOT (n.n.: funcţiile sacral-dacice de Rex et Pontifex!), din veacul al XIII-lea. Pe cap purta o diademă de mărgăritare, încheiată cu un lanţ de aur peste pletele lungi, lăsate pe spate. La gât, peste tunica din mătase purpurie, se răsfrângea un guler de dantelă lucrată în mătase şi aur. Un şir de aprox. 30 de nasturi  de aur încheiau tunica, împodobită la gât, la piept şi la manşetă cu şiruri de mărgăritare. Colţurile pulpanelor erau împodobite în faţă cu două rozete, tot cu mărgăritare. Nasturi de aur erau şi la mâneci, iar coatele erau brodate cu galoane de fir. Peste şolduri avea petrecută o centură brodată cu fir de aur şi mărgăritare, care se încheia cu o superbă pafta de aur, ce reprezenta Palatul Cerului. În parte centrală, pe un fond de smalţ albastru, este lucrată în relief o lebădă cu cap de femeie – MARIA! – iar lateral, în balcoane, se află cei doi Zalmoxis, Fiul şi Fiica Împărătesei Cerurilor. Giulgiul era acoperit cu zvastici, simbolul sacru al iniţialei numelui lui Zalmoxis al Gemenilor Divini (n.n.: Apollon şi Artemis) – litera dublă Z. O coloană sculptată împarte în două coloana funerară. Din extremitatea sa ies două ramuri: deasupra este un cap hexagonal; peste el, o stea cu 12 colţuri – cele 4 triunghiuri simbolizând lunile şi anotimpurile – într-un cerc, închizând cele 24 de raze ale unei roţi dinamice, adică 24 de secole ce trecuseră de la moartea împăratului-profet Orpheus, până la naşterea Gemenilor Cereşti” (cf. Adrian Bucurescu, Mitologie românească, în rev. Strict secret, Anul IV, nr. 197, p. 12). Deci, este absolut exclus, domnule Neagu Djuvara, ca Negru Vodă să fi fost cuman, din moment ce purta, la modul sacral, însemnele dacilor magi, Rex et Pontifex – magii dacilor au fost ultimii care au cumulat aceste două funcţii… - între care semnul zvasticii, ca herb al lui Zalmoxe/Gemenilor Cereşti se disting, cu maximă autoritate. Ca, de altfel, şi simbolurile numerologice.

Şi pentru cei care nu ştiu că pe trădătorii de PĂMÂNT/MOCŞĂ/MOŞIE/TĂRÂM SFÂNT (cu „textură” din sângele mântuitor al Eroilor!) şi de NEAM AL ACESTUI PĂMÂNT nu-i aşteaptă nimic bun – îi informăm că, pentru dacii/daoi, Poporul Lupilor (Lupului Fenrir, primă întruchipare funcţională terestră a Lui Hristos-Mântuitorul-Purificatorul-Învietorul!) şi ai Căii Drepte – poporul confreriilor cavalereşti ale lykantropilor şi ursinilor (Romulus Vulcănescu, op. cit., p. 267), poporul Eroilor-(Semi)Zei („semizeul este un alter ego al eroului(…) eroologia consideră pe erou ca pe o făptură umană supradotată, ridicată la rangul divin prin efectul activităţii lui salvatoare sau civilizatoare pentru semenii lui, oamenii” – cf. Romulus Vulcănescu, op. cit., p. 323 – şi ce altceva decât „acţiune salvator-civilizatoare” au întreprins strămoşii noştri, prin auto-jertfa lor hristică, pentru MOCŞĂ ŞI NEAM?!) – Pământul este atât loc al Odihnei/Somn/Înviere, cât şi loc de unde blestemele pentru cei răi (şi ce este mai rău decât un trădător?!) îşi iau energia stihinică, de împlinire: ”Pământul, Mumă a tuturor(…) – românii plecaţi, de nevoie, din patrie, dormeau pe pământ adus din patrie(…) de aceea, mătăniile/metaniile se fac până la pământ (n.n.: între Pământ şi Cer este legătura fraternă, dintre Cei Doi Zalmoxis, Gemenii Divini!), iar „când blestemă cineva, se închină, se apleacă apoi şi sărută pământul” (cf. Romulus Vulcănescu, op. cit., p. 446), adică invocă strămoşii, în opera de lustraţie/exorcizare…Vedeţi, ne-stimaţi trădători de Pământ/Mocşă şi de Neam Românesc, să nu vi se deschidă, sub picioare, „cu perspectivă” spre Tartaros, acest Pământ, cu textură de Strămoşi/ANSES ZALMOXIENI/ Eroi Cosmogonici, dar şi punitiv-soteriologici!!!

                                                                                                                           

***

 

XX – …AM AJUNS LA FINALUL AVENTURII PRIN AMINTIRILE PROPRIEI NOASTRE FIINŢE/FIINŢĂRI TERESTRE…

 

…Am insistat pe valoarea de “Sfinţi” a strămoşescului nostru Neam Daco-Traco-Românesc, nu doar pentru a ne preciza IDENTITATEA, dar şi pentru a sugera (ba chiar: clama!) MISIUNEA NOASTRĂ SACRĂ, COSMICO-TERESTRĂ – pe care n-avem dreptul s-o uităm, deci s-o trădăm – ci, precum Hristos Mântuitorul, s-o “săvârşim”/împlinim, dacă vrem să continuăm a exista sub soare, să continuăm a fi COPII AI SOARELUI – şi locuind, nu cu chirie, ci cu spirit de gospodărie!!! - în Grădina Maicii Domnului/AKES SAMENOS=GRĂDINA SFÂNTĂ, cum o numeau strămoşii noştri Traco-Daci.

…Adică, cei care ne-au lăsat, sub blestem şi binecuvântare, totdeodată, această moştenire de Duh şi Acţiune a Duhului, cu implicaţii extrem de importante în evoluţia spirituală a planetei Terra - pe care, acum, noi doar o distrugem, în loc s-o slăvim şi s-o gospodărim, cu maximă înţelepciune -  precum Dumnezeu, Grădina Raiului!!!

…Ar trebui să avem şi Misiunea de a ne apăra fraţii dinafara graniţelor ACTUALE (MESCHINE!, ca şi sufletul nostru actual…!)  - dar aceasta ar însemna, conform celor scrise de onorabilii istorici şi arheologi, citaţi de noi mai sus, SĂ NE CONSTITUIM ÎN APĂRĂTORII ÎNTREGII PLANETE, pentru că, peste tot pe Terra, Tracii AU ÎNTEMEIAT! De la Sudul Saharian, către Polul Nord-HIPERBOREEA!!!-Locul Divinităţii-Capul Lui Hristos – şi de la Apus până… în Extremul Orient!!! Da, probabil că, după Misiunea de Candelă Nestinsă  a Duhului – avem Misiunea de a Unifica şi Echilibra Spiritual (ca Balanţă Cosmică-THULE!!!), la Porunca Lui Hristos-Dumnezeu, cugetele întregii omeniri…

Dar acest lucru, această Misiune Sacră – nu este posibil/ă fără a ne căuta/cerceta, afla şi păstra …PROPRIA NOASTRĂ IDENTITATE!!!

Drept care”…am scris şi citat cele de mai sus…etc. etc. etc.

…Dar nu putem încheia lucrarea, fără a da glas mustrării făcute de dl Napoleon Săvescu, aşa-zişilor “istorici”, care-şi trădează neamul, prin tăcere – ba chiar, mai grav, PRIN FALSIFICAREA ISTORIEI: “Nu am dreptate să mă revolt împotriva profesorilor care se mulţumesc să se rezume la ceea ce au învăţat sau n-au învăţat în tinereţea lor, împotriva celor care, din interese geo-politice, încearcă să bage în capul generaţiilor acestui secol că avem o altă limbă şi o altă origine decât cea evidentă şi reală? De ce să acceptăm transmiterea neştiinţei, prin ştiinţă?

…Ba da, aveţi perfectă dreptate să vă revoltaţi împotriva actualilor dezertori de la Porţile Cetăţii Neamului Românesc – împotriva fariseilor şi impostorilor laşi, a falsificatorilor ştiinţei, prin “neştiinţa ştiinţifică”! – …adică, scuiparea în obraz a Adevărului-Hristos – …să vă revoltaţi împotriva, deci, a celor care uită vorba Sfintelor Evanghelii, în care răsună, ca o trâmbiţă apocaliptică, vocea Lui Hristos-Mântuitorul, către şi pentru noi: “Dacă voi veți tăcea și veți rămâne nepăsători, atunci pietrele vor striga, dând mărturie, în locul vostru!

***

XXI - PRICOLICIUL ŞI… ÎNVIEREA!

Noi considerăm că figura LUPULUI FENRIR (zeitate majoră daco-geto-gotică, identificabilă, funcţional, cu însuşi Zalmoxis!) aduce, în toate cazurile, sugestia demiurgiei, a întemeierii Neamului Dacilor-DAOI (Poporul CĂII DREPTE, dar şi Poporul LUPULUI!) - sau, cel puţin, a dorinţei de schimbare a lumii (prin PURIFICAREPURIFICAREA presupunând trecerea prin INIŢIEREA [MIORITICĂ] A MORŢII). Munca acelor “Collegia fabrorum” (societăţi secrete, de la începutul mileniului I, cu misiunea de a “împăca”, în esenţa lor spirituală, simbolurile divine ale antichităţii – zalmoxiene, în cazul României! -  cu cele creştine) vădeşte efecte limitate, din moment ce LUPUL SUPREM/ARHETIPAL, AXĂ DEMIURGICĂ A SPIRALEI LUMILOR,  îşi păstrează, pentru valahi, un chip aproape exclusiv negativ...!

Aceasta, în ciuda încercărilor unor Romulus Vulcănescu, Paul Lazăr Tonciulescu sau Adrian Bucurescu de a-i restabili/restaura “aura” originară...Şi, după ei, vin şi alţi ucenici – dar, din păcate, dacă eficienţa “Collegia fabrorum” a fost atât de limitată şi de aproximativă, cum altfel poate fi cea a unor cercetători singuratici şi priviţi chiorâş, de către “modernitatea” cea cu mintea blocată, în borborosul materiei-Prakrti...?! “Lupul a fost un animal respectat în regiunea istorico-culturalã din sud-estul Europei. El detine un loc important în fauna sgraffitatã si pictatã pe ceramica de Cucuteni, cu rost ritual sau ceremonial. Stindardul dac era un corp de balaur cu cap de lup, care apare figurat si pe columna lui Traian. Mircea Eliade raporteazã numele dacilor la termenul frigian dàos, dat “unui zeu sau strãmos mitic lykomorf sau care s-a manifestat sub formã de lup“, patronul unei confrerii secrete de luptãtori de tipul  Männerbünde -ului german. În plus, romanii au adus cu ei cultul imperial al lupului, ce tinea de întemeietorul Romei si al statului roman. Aceastã mostenire a întãrit si resemnificat unele aspecte ale culturii lupului la daci, care, combãtut de crestinismul primitiv, a cãpãtat în cele din urmã un caracter anticrestin. Este vorba de lycantropie si de sãrbãtorile populare numite zilele lupului sau lupinii. Pentru a contracara puterea magico-miticã a lupilor, crestinismul primitiv i-a dat pe lupi în stãpânirea lui Sânpetru, care îi tine în frâu, îi judecã si pedepseste dupã voia lui. Semnificatia extraordinarã a acestui animal e doveditã si de faptul cã în cultura noastrã popularã îi sunt consacrate 35 de zile pe an. Aceste zile în care apar practici dedicate lupului sunt concentrate în perioada de toamnã si iarnã a anului: Sânpetru (29 iunie), Circovii Marinei (15-17 iulie), Martirul Lupu (22 august), Teclele (24 septembrie), Berbecarii (26-28 septembrie), Osie (17 octombrie), Lucinul (18 octombrie), Sâmedru (26 octombrie), Ziua Lupului (13 noiembrie), Filipii de Toamnã (14-21 noiembrie), Filipul cel şchiop (21 noiembrie), Sf. Andrei (30 noiembrie), Sâmpetru de Iarnã (16 ianuarie), Tãnase de Ciumã (18 ianuarie), Filipii de Iarnã (25-31 ianuarie), Stretenie (2 februarie), Martinii de Iarnã (1-3 februarie)  - cf. Cristina Cioară, Lycantropia [6] . Extrem de slabul efort al creştinismului oficial de a asimila energetico-simbolistic zalmoxianismul este mai mult decât evident. Mereu, Lupul este expediat în tenebrele nopţii şi groazei şi pustiului demoniac, în loc să i se ofere/păstreze Tronul Solar-Demiurgic…sau, măcar, bivalenţa nocturn-diurn. (Bivalenţă evidentă, totuşi, dacă luăm în considerare „postarea” prioritară, a Sărbătorilor LUPULUI, în zona calendarului de toamnă-iarnă – din septembrie şi până, hăt, în  februarie  - 24 septembrie-2 februarie: de la A FACE/”FĂCĂTORUL” =”cvasi-etalarea”/cel puţin, sugestia funcţiei circular-cosmico-demiurgice!!!): LUPULUI, deci, îi datorăm „berbecirea”-împingerea duhurilor demonice/întunecate/”iernatice”, spre...SOLARITATEA ÎNVIERII NOULUI CICLU VITALISTIC-COSMIC!!!).

Iată, spre exemplu, cazul PRICOLICIULUI (a se observa cât de adânc a lucrat propaganda insidioasă a Bisericii Creştine “de zid”, “DISCURSUL TERORII”, în oamenii tradiţiei rurale -  deci, în esenţa lor, adepţi ai zalmoxianismului, ca “umbră   vestitoare” a Lui Hristos-Mântuitorul, Lumina Lumii şi Învierea de Veci a Duhului) – cu atenţie pe Obsesia Sângelui (“sângerozitatea” pricoliciului, “suge sângele” – de fapt, îl preschimbă, prin metanoia... -  în conţinutul GRAALULUI, în “sângele spurcat/BLESTEMAT”, de  fapt, garant al acelei “RACE FAÉE”, de care vorbeşte Vasile Lovinescu [7] ) :

 O analizã «pozitivistã» a textelor populare referitoare la pricolici relevã faptul cã prin acest termen era desemnat un lup deosebit de rãu, a cãrui cruzime şi abilitate nu-şi puteau afla explicaţia decât prin invocarea unui amestec al puterilor demonice“ (cf. Mihai Coman).

Şi: “Cel de-al doilea tip de strigoi este strigoiul mort, omologul vampirului din cultura occidentalã, care, mort fiind, îşi poate pãrãsi mormântul, în general cu scopul de a suge sângele rudelor mai apropiate sau al altor persoane. Existã numeroase cazuri în care pricoliciul este încadrat aici, superstiţia  afirmând cã acest strigoi mort se poate transforma în lup. De fapt, este vorba, în majoritatea cazurilor, de un pricolici sau un strigoi viu care, dupã moarte, devine strigoi mort, pãstrându-şi, însã, capacitatea de a se face lup. Marianne Mesnil aratã cã “aceste cuvinte se reaşeazã într-o serie de denominaţii populare,  care merg de la omul-lup la devoratorul de astre, trecând prin vampir (…)El apare în douã serii de termeni: vârcolac – priculici – striculici (devorator de astre – om-lup – formã compusã) pe de-o parte, priculici – striculici – strigoi (om-lup – formã compusã – vampir) pe de alta ” (cf. Cristina Cioară, Lycantropia).

Dar şi:  Pricoliciul poartă uneori cap de om pe trup de lup, alteori cap de lup pe trup de om. El acţionează numai noaptea, în pustietăţi, păduri neumblate (…). Împotriva puterii diavoleşti a pricoliciului se foloseşte o iarbă rozacee, care creşte în păduri, în locurile în care un om blestemat sau un lup, dându-se noaptea de trei ori peste cap, se preface în pricolici. Această plantă se numeşte coada pricoliciului (Auruncus silvestris)” – cf. Adrian Bucurescu, Dacia Magică.

Mai amănunţit şi chiar mai relevant (n.n.: a se vedea cum Lupul Cosmic este asimilat, perfid-propagandistic, cu cele mai cumplite păcate ale sângelui – incesturile!): “Multe credinţe populare atribuie originea lycantropiei unei întâmplãri ciudate la naşterea copilului ce va deveni pricolici, sau unui atribut cu care se naşte. În concepţia popularã, cei nãscuţi cu cãiţã sunt predestinaţi sã aibã stãri extatice. Dacã aceastã “tichie” este albã, avem de-a face cu un spirit pozitiv, un “dreptmergãtor”; dacã e neagrã sau roşie, cu unul malefic. Particularitãţile, ciudãţeniile legate de naşterea cuiva, de momentul sosirii sale în lume, nu pot fi ignorate şi par a-l urmãri pe copil, pe tot parcursul vieţii.

    a) “Pricolici sunt toţi oamenii care se nasc cu capul acoperit cu tichie (XI 19)” (cf. Ion Muslea, Ov. Bârlea). “Dacã «chitia» pruncului este roşie, moaşa o apucã repede, iese cu ea afarã şi strigã: «Auziţi lume, s-a nãscut un lup pe pãmânt! Nu e lup sã mãnânce lumea, ci e lup sã munceascã si sã aibã triste de ea!»” (cf. T. Pamfile) (n.n.: iată un prim semn - … din păcate, şi singurul! -  al DEMIURGIEI LUPULUI: nu doar distruge, ci…”MUNCEŞTE”!!!). “Strigoi e acela ce se naşte cu «cãciulã» pe cap. Pe ce lucru îi sparge moaşa cãciula, pe ce va arunca-o mai întâi, pe acel lucru e acel om strigoi... Dupã moarte, aceşti strigoi se hrãnesc... cu fiinţe şi lucruri... de acelea pe care au fost puşi. Astfel, se spune cã o fatã, fiind pusã strigoaicã pe un câine, dupã ce a îmbãtrânit şi a murit, s-a prefãcut în lup şi a mâncat toţi câinii din sat.“ Aceastã credinţã descrisã de Tudor Pamfile este un caz particular, deosebit de cele care afirmã,  pur şi simplu, cã cei nãscuţi cu cãiţã vor fi pricolici (n.n.: tocmai între aceste contradicţii, trebuie căutat…”Adevăratul LUP”!).

      b) “Pricoliciul se face din oameni sau femei cu coadã (cf. Muşlea, Bârlea). Tot aceastã coadã, ca una dintre cauzele lycantropiei periodice, este menţionatã şi de N.L. Kostaki. “Ăia care sã naşte de strigoi are o coduţã dinapoi, din naştere. Aia aşe-i. Aia nu vre ei, da’ aşe-i nãscut.“ (cf. Despre omul-lup, în Maria Ioniţã, Cartea Vâlvelor).


      c)  “Pricoliciul se face din copil bastard, a cãrui mamã a fost de asemenea «de dupã garduri» (XVII 103) (cf. V 194,  IX 76,  XVIII 28)“, “din a treia spiţã de fatã necãsãtoritã (VI 231 / 19)“,  din al treilea rând de copii din flori, cãsãtorit cu un alt individ, provenit tot din trei grade de naşteri din flori (IX 290)“, din “al şaptelea fiu nelegiuit (XVII 126, 156), din a noua foachie (fatã din flori) (XVII 22)“
(cf. Muşlea, Bârlea). Pamfile afirmã şi el cã, “dupã unele credinţi, tricoliciul se face dintr-un copil din flori, dupã altele este copilul unei fete greşitã cu un flãcãu, nãscutã şi dânsa tot astfel, dintr-o mamã zãmislitã la fel.“


      d) Nãscut din pãrinţi incestuoşi. Pricolici se fac din “copii din doi veri primari şi chiar de gradul doi şi trei (XV 168), din împreunarea tatãlui cu fiicã-sa sau a mamei cu fiu-sãu. «Devenind mare, la epoci nehotãrâte, îi vine o nebunie, fugind pânã se vede singur. Atunci se dã de trei ori peste cap, se preface în lup, câine sau altã fiarã şi pleacã asa turbat, sã sfâşie pe cei din calea lui – chiar şi pe ai sãi » (VIII 92)“.

      e) Nãscut din încrucişarea cu lupi infernali.  Este una din credinţele pe care le expune Romulus Vulcãnescu în lucrarea sa, Mitologie româneascã.

      f) Nãscut din al nouãlea frate din nouã fraţi lunatici. Pamfile citeazã aceastã credinţã , conform cãreia mezinul unei familii, în care toţi cei nouã fraţi sunt nãscuţi în aceeasi lunã, este predestinat sã devinã pricolici”.

Cu alte cuvinte, prin intermediul Sângelui (ca-ntr-un POTIR GRAAL re-suscitat!), Esenţa Sacră-LUP infiltreză şi  transcende esenţa ne-sacră umanăRE-SACRALIZÂND-O!!!

...LYCANTROPOS este (sau devine, ceea ce, în situaţia data, de METANOIA, e acelaşi lucru!), de fapt, ARCHANTHROPOS/OMUL PRIMORDIAL!!!

…Ce păcat că Biserica Creştină “de zid”  (cel puţin începând din Evul Mediu, când scopul Bisericii era şi acela de a elimina foarte brutal şi deloc “fair”, PRIN TEROARE, “adversarul” Religiilor Primare [8] , cum este şi ZALMOXIANISMUL…despre care Religii Primare, Hristosul, prin spălarea picioarelor Sfinţilor Apostoli, sugerează că sunt “rădăcinile arhetipal-religioase”, faţă de care trebuie să arătăm profund respect!... - …dar neexistând bună-credinţă şi bunăvoinţă de Duh, re-integratoare întru divin, nici până azi!) nu explorează hristicul implicit, ascuns sub exagerările “distructive”: de fapt, “demonismul (pretins!) al Morţii” nu e altceva decât indiciul (conţinând valenţa!) Morţii Hristice, INIŢIATOARE ÎNTRU ÎNVIERE/VIAŢA VEŞNICĂ!

***

2-DUPĂ 21 DE ANI...

sau: PENTRU DISPARIŢIA STATULUI MASONIC

 

...Cine priveşte „peisajul” socio-politic (nu mai vorbim de cel moral-spiritual-cultural!) - nu doar românesc, ci chiar european şi mondial, după aceşti 21 de ani, de la revoluţia „omagial”-masonică, din 1989 („sărbătorirea” împlinirii a două sute de ani de la Revoluţia „Franceză” Regicidă, 1789-1989 – revoluţie „franceză”, de fapt, iudeo-masonică, prin care Francmasoneria a adus la putere, în Franţa, în Europa şi în lume, PLUTOCRAŢIA IUDAICĂ...şi, politic, a „fătat”  şi, implicit, a marcat extremele -  interşanjabilităţile Chipului Demonic al Lumii, de fapt!  - ...”soluţiile socio-spirituale”, „UNICELE alternative ontologice terestre” - ziceau ei... – „succesive ori simultane”: COMUNISMUL şi LIBERALISMUL”!!!) – vede că nimic nu se potriveşte cu propaganda iudaică...furibundă şi triumfalistă, până prin anii „băsişti pur-sânge” - 2009-2010:

 

1- în loc de „BUNĂSTARE” – CRIZA CEA MAI CRONICIZATĂ ŞI MAI  DUBIOASĂ, din întreaga istorie modernă... - ...şomajul endemic, sărăcirea „maselor” până la genocid...!, CORUPŢIE GENERALIZATĂ! – de la nivel de ghişeu şi până la nivel prezidenţial... (încă din secolul al XVIII-lea, masonul Dimitrie Cantemir, în lucrarea sa Incrementa atque decrementa Aulae Othomanicae”, prevestea că semnele cele mai clare pentru dispariţia/moartea „fizică” a imperiilor şi statelor este stufoşenia aparatului birocratic şi, pe cale de consecinţă, corupţia ajunsă la stadii delirante...); umilinţa a atins cote maxime: foşti profesori de liceu şi foşti universitari-pensionari (din Bucureşti, Constanţa etc.) stau la cozi nesfârşite, la „mâna şi generozitatea” (ei, care au creat, în amfiteatrele universitare, genii, uluitoare pentru lumea întreagă!) unui „sponsor analfabet”şi teribil de umflat de generozitatea lui, învelit în propria-i grăsime şi care-şi trâmbiţează „mila” sa nemaivăzută, la toate posturile TV... - stau, bieţii pensionari (care trebuie, cât mai degrabă, „să iasă din sistem”!) ca să capete O pâine, de care să „tragă” ... o săptămână...!!!

 

2-în loc de SPIRITUALIZARE - LINŞAJUL ELITELOR ŞI CALOMNIEREA MARTIRILOR NEAMULUI (...acestea se realizează prin moartea/asasinarea civilă şi chiar fizică a oamenilor de AUTENTICĂ valoare de Duh ai Neamului Românesc, prin distrugerea şanselor de afirmare şi creştere întru Duh, ca spiritualizare luminoasă şi senină, ale tineretului TOT MAI ATEIZAT ŞI HĂITUIT SPRE ÎNAFARĂ DINTRE GRANIŢELE „GRĂDINII MAICII DOMNULUI”...SPRE AMURGUL/APUSUL LUMII!!! - ora de Religie, care numai de Hristos nu vorbeşte, esenţial, este masca sub care se pregăteşte „ecumenismul”, de către „Preafericitul Antihrist”!!!  - ...prin distrugerea Cercetării, prin manipularea, selectarea perversă, răstălmăcirea, falsificarea şi amalgamarea halucinantă a Informaţiei...: pe Internet, stau, plasaţi cu intenţii vădit demonice,  SFINŢII LÂNGĂ CURVE, instinctele cele mai josnice şi mudare sunt preaslăvite, aberaţiile sexuale împotriva Sfântului Duh, precum INCESTUL, sunt lăudate şi promovate ca LUCRURI FIREŞTI, iar SPIRITUALIZAREA CURATĂ ŞI LUPTĂTOARE ÎNTRU HRISTOS, precum şi însuşi MARTIRIUL - sunt blamate, ca fiind dovezi de...”DEMENŢĂ ŞI HABOTNICIE”!!!); pentru ca lucrurile să involueze mai repede, s-a inventat „NĂUCENIA RELIGIOASĂ A POPOARELOR”, prin amestecarea Dumnezeului Cel Viu cu toate ereziile şi păgânismele, retrogradante spiritual – aşa-numitul „ecumenism” sau Mişcarea New Age (feţe ale aceluiaşi Moloh de-spiritualizant!);

 

3-în loc de JUSTIŢIE - SFIDAREA UMANITĂŢII, prin rejectarea, în spaţiul social şi media, a celor mai patibulari bandiţi, pe post de... „elite sociale şi politice”, de „preşedinţi de republică”...de „regi” prefabricaţi („regişori de vitrină”, care, ei înşişi, sunt de o calitate moral-spirituală mai mult decât îndoielnică: nu doar că regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii îşi dă coroana jos de pe cap, în faţa negustorimii iudeo-anglicizate din City-ul lononez (...City of London, cel mai important cartier financiar al Regatului Unit...), dar regina Elisabeta a Marii Britanii este, ea însăşi, una dintre cele mai bogate (în lire, nu în Duh!) făpturi de pe Terra... etc.;

 

4-în loc de”PACE SOCIALĂ” – nu doar „RĂZBOAIELE ENERGIEI” (purtate de SUA şi „lingăii” lor, printre care, CU MIŞELIE, se înscrie şi...România! - EXACT pe „traseele” desenate de Israel... - adică, „să împuşcăm doi iepuri deodată”: a-monopolul asupra petrolului planetar/resurselor energetice planetare şi b-  „lichidarea” neamurilor care cârtesc în legătură cu dreptul „statului Israel” de a exista, PESTE DREPTURILE ISTORICE, DE EXISTENŢĂ, ALE  POPOARELOR ISLAMICE,  DIN ZONĂ...!) sau „RĂZBOAIELE HEGEMONISMULUI LOCAL” (purtate de SUA, şi fosta URSS...dar şi de China şi de India...şi de multe state africane, „zădărâte” tot de „Jandarmul Lumii”/SUA, pentru că, „absolut întîmplător”, pe acolo se află diamante, petrol sau niscaiva uraniu...), ci şi REVOLTELE NEISTOVITE ALE TOT MAI SĂRĂCIŢILOR OAMENI DE PE PĂMÂNT...iar replica organelor de represiune, faţă de aceste revolte, este tot mai violentă şi mai revoltător-inumană, exterminatoare... – ci şi crearea de „ZONE CENUŞII”, pentru păstrarea unui potenţial de violenţă constant crescut, bun de  exploatat-utilizat, de manipulat şi amplificat, „în vremuri viitoare”...;

 

5-în loc de HRANĂ ESENŢIALĂOTRĂVIRE GLOBALĂ! – prin e-urile cancerigene, dar, în primul rând, prin otrăvirea pământului, apelor şi aerului, prin mutaţiile genetice din organismele propuse spre hrănirea „tereştrilor”, şi, ca o încoronare a crimei: Codex Alimentarius, prin care umanitatea TREBUIE să se supună genocidului prin otrăvirea... „alimentară”...!!!

 

...Nu ne-a mai mirat, deci, răspunsul unui pedelist „autohton”, Petre Tinel, care, întrebat (în cadrul unei emisiuni televizate) cu ce se vor încălzi elevii din şcolile buzoiene, vasluiene etc., de vreme ce se desfiinţează nu doar şcolile, ci şi sursele de întreţinere şi de  încălzire a şcolilor – a dat următorul memorabil răspuns: „Să pună mâna pe TOPOARE! -...şi să taie copacii de pe marginea drumului, că şi aşa copacii ăia încurcă circulaţia maşinilor!”...

Nu copacii încurcă ...”circulaţia sângelui românesc”, ci „VOI, NENOROCIŢILOR DE TRĂDĂTORI DE ŢARĂ ŞI IMBECILI SINIŞTRI”! – ar fi trebuit să i se replice respectivului „pedeleu”, de către moderatorul emisiunii TV...”DOAR LA TĂIAT VĂ PRICEPEŢI – DE LA TĂIATUL DE SALARII ŞI PENSII, LA TĂIATUL DE PĂDURI/COPACI DE PE MARGINEA STRĂZII... - DECI, SUNTEŢI SPECIALIZAŢI ÎN ... „TOPOARE”!!!

 

...LA RÂPĂ CU TOŢI GOLANII ŞI MIZERABILII ĂŞTIA, CARE GÂNDESC CĂ GRĂDINA MAICII DOMNULUI ESTE...COCINA LOR PERSONALĂ!”

 

...Ideea cu „pusul mâinii pe topoare” ne aduce aminte de „ideile” europarlamentarului „român” LASZLO TÖKES (cică „pastor”! – care ne trădează şi înjură, la Strasbourg, pe banii noştri!!!), cel care îi îndemna, anul acesta, pe secui şi pe maghiari, „să iasă în stradă” (...pentru forţarea Guvernului României, de a accepta autonomia Szeklerlandului/”Ţinutului Secuiesc”!) – ...da, „să iasă în stradă, ca la revoluţia din 1989” („revoluţie” începută şi făcută în...”bătătura” lui Tökes!). Dacă un „pedeleu” aflat la putere vorbeşte de „pusul mâinii pe topoare” (contextul „spuselor” este neglijabil, cel puţin în aceste circumstanţe...), iar un europarlamentar „român” vorbeşte despre soluţia violenţelor de stradă..., oare de ce n-am adopta, şi noi, cei cu adevărat necăjiţi şi obidiţi, aceste soluţii radicale – ÎN SPIRITUL NESUPUNERII CIVICE?! Da, ar trebui să îndemnăm, şi noi, în linia comportamentului (cerut pentru...”încălzire”!) de... cei din ”arcul guvernamental”, „pedelei” sau „ude-MEREI”: „ROMÂNI, PUNEŢI MÂNA PE TOPOARE! ROMÂNI, IEŞIŢI ÎN STRADĂ, CĂ NU SE MAI POATE TRĂI AŞA!”

...”Aşa”, adică jefuiţi, fără dureri de inimă, şi de organismele internaţionale masonice, precum F.M.I-ul, Banca Mondială, Uniunea Europeană etc., dar jupuiţi de şapte piei şi...”de ai noştri ca brazii” (trădători de marcă ...românească, dar şi de „marcă” iudaico-românească: de exemplu, „Roşia Montană” este înstrăinată de România, prin cârdăşia lui BĂSESCU-BRAUNOVICI cu evreul MAX RICH, dna ELENA COCOŞ-UDREA „face” ca, la o licitaţie imobiliară de la Brăila, să câştige...evreul de pe locul 4...din 4:  MAX BOEGEL etc. etc. etc. !).

 

...Atunci când statul devine un organism străin şi „vampiroido-antropofag”, care-şi devorează „propriii copii”, NESUPUNEREA CIVICĂ NU DOAR ESTE INDICATĂ, CI DEVINE OBLIGATORIE, PENTRU NIŞTE AUTENTICI CETĂŢENI!!!

 

...Generali de armată şi generali-maiori, din România, precum MIHAI CHIRIŢĂ şi ION MARIAN, sunt implicaţi în grave scandaluri de corupţie...Dacă şi ARMATA (în care populaţia avea încrederea cea mai mare, imediat după Biserică!... - dar nici Biserica nu stă mai bine decât Armata, la nivelul CORUPŢIEI, morale şi fizice...!!!) se „prostituează” (sau este împinsă spre „prostituare”, morală şi fizică (şi se compromite atât de grosolan: câte 46 de mii de euro, mită pentru angajarea, la Şcoala de Aplicaţie de la Piteşti, a 38 de persoane...!), atunci, cu adevărat, statul masonic a intrat în disoluţie...ARMATA ar fi fost/putut fi una dintre speranţele noastre, pentru ca dictatura crimei şi genocidului să nu se instaureze în România...Nu mai este, din păcate.

 

...De JUSTIŢIE, ce să mai vorbim...câtă vreme preşedintele este tot...preşedinte, iar nu...DEŢINUT DE DREPT COMUN!!!...câtă vreme Roberta Numărăcioasa este tot preşedinte....la Camera Deputaţilor...(în loc să fie colegă de celulă cu toţi fraudatorii neruşinaţi!) – iar Elena din Troia Băsistă Incendiată/DATĂ PE FOC aruncă de pereţi cu 4,5 miliarde de euro, şi toţi tac şi o întâmpină, pe unde trece (şi, oare, pe unde NU trece?!), cu ovaţii şi cu...pâine şi sare...(...NU ÎN OCHI!!!)?! Plus alte mii de dosare...dosite, ale fraudatorilor (...de tot soiul şi de toată culoarea...)!

...Secretarul de Stat de la Ministerul Finanţelor, dna GRAŢIELA IORDACHE, a luat o şpagă cam de 10 ori mai mare decât...”generalii”: 44 de MILIOANE DE EURO!!! Păi, să se ştie, ce naiba, ce-s alea...”FINANŢE”! Să nu se confunde cu...orice găinar de pe stradă (ori de pe Calea Ferată: au apărut, ca prin anii '20 în Rusia/URSS, sau în România anilor comunişti '47-'50... – furturi din trenuri cu alimente şi cu...îngrăşăminte!) - care găinari, ca orice găinari, fură de foame...!

...Pe când „pedeleii” fură cu miliardele (făcând săli de sport în satele, oraşele şi cartierele cu primari pedelişti!), profesorul de Educaţie fizică OVIDIU RIZEA, „nepedelist” din Glodeni/Dâmboviţa, care a pregătit campioni naţionali şi europeni la handbal, face antrenamente având poarta marcată cu...o pânză pe perete, şi are o pensie de 1.200 de lei, din care cumpără echipamentele elevilor „înglodaţi” în Glodeni...şi, din aceşti bani de pensionar, iese bronzul campionilor şi campioanelor de handbal...Campionul  mondial la scrimă, MIHAI COVALIU, renunţă la sport, pentru că, din banii pe medalii, nu-şi poate da copilul la şcoală!!! Sportivi care au marcat locul României pe harta lumii şi Artişti de geniu (care l-au „plimbat” pe Orfeu pe toată Terra!), de la „minusculi” copii talentaţi/copii-minune şi până la genii consacrate universal (la Scala din Milano!), precum Dan Iordăchescu sau Gheorghe Zamfir, trăiesc la limita subzistenţei...

...”Eroii Revoluţiei”, cei ce au visat la „mai bine şi mai frumos şi mai liber”, în iarna lui 1989...ori deja... „au fost sinucişi”, ori au fost lăsaţi să putrezească de vii, cum este cazul lui ION JULA, cel schilodit de tanchişti şi, apoi, torturat, de Securitate, sub zodia zăpezilor vagi, din 1989... – ţintuit, 18 ani, în căruciorul neputinţei şi sclerozei multiple, cu 500 de lei pe lună...a trecut dincolo, cu ochii cerniţi de disperare, în 2008...

Şi câte sute ca ION JULA!!! Dar şi câte mii de profitori...”pe de-a moaca”, de o nesimţire şi de-un cinism rarissime!

...Personal, cunosc situaţia aşa-zisei „revoluţii din Adjud”:

-11 oameni (doi dintre ei fuseseră numiţi, din câte informaţii posedăm la ora actuală... - de către Securitate, direct de la Bucureşti, drept „comandanţi ai Frontului Salvării Naţionale”!) au fost „bombardaţi”, în zilele de 23 decembrie 1989-28 ianuarie 1990, cu mii de telefoane alarmisto-manipulatorii: că a fost coborât (fireşte, cu elicopterul!) un desant de paraşutişti... „terorişti” (cum altfel?) pe ambulatoriul TBC din Adjud, că a fost otrăvită apa de la Turnul de Apă din Adjud etc. etc.  – dar, propriu-zis, nu s-a întâmplat ABSOLUT nimic ... -

-...decât, poate, că subsemnatul, cu sprijinul, moral şi de autoritate, al Poetului, Artistului şi Cetăţeanului Activ, AUTENTIC dizident  - ...dar tot atât de naiv, în sensul păgubos al cuvântului, cât şi subsemnatul... - LIVIU IOAN STOICIU (pe atunci, pus de păpuşarii de la Bucureşti, „de paravan”, ca şef al FSN-ului pe judeţul Vrancea...), am încercat să combat mafiotismul şi să institui, cât de cât, starea de normalitate, în Adjud...(„lucru/lucrare” care s-a dovedit ABSOLUT imposibil/ă ... -  prin trădarea, din partea „fraţilor de conducere municipală”... - dar şi „lucru/lucrare” care mi-a umplut telefonul de ameninţări mafiote, cu moartea, la adresa mea şi a familiei mele... – iar cei pe care am încercat să-i dau jos din pomul unde se suiseră, precum scroafa din zicală, au revenit şi devenit „magnaţii contemporani ai oraşului/municipiului Adjud”...bietului oraş-municipiu Adjud!... să nu uit: AUTENTICUL DIZIDENT LIVIU IOAN STOICIU este, azi, şomer...: CUM ALTFEL, ÎN „ERA BĂSESCU”...Băsescu, a cărui gândire „depăşeşte limitele Galaxiei”, după spusele lui Traian Ungureanu?!?!) –

-...nici măcar cât în Focşani (...unde un „erou” militar, străfulgerat de fiorii...eroismului, fireşte,  a descărcat, în bezna nopţii, un Kalaşnikov, spre o mâţă disperată, care se agăţase de tăblăria Poştei din municipiu...şi o zgâria la modul...”teroristic”, în căderea/alunecarea ei ...”involuntară şi progresiv-accelerată”, de pe „obiectivul strategic” al Poştei!)..., dar, cel puţin doi dintre „eroii adjudeni” s-au repezit, ca vulturii hoitari, să-şi procure „diplome de revoluţionari”...”get-beget”! Şi, evident, prin „diplomele fermecate”, au „curs”, spre respectivii, toate celelalte...”accesorii”: pământuri, scutiri de taxe şi impozite, facilităţi  de tot felul etc. etc.

Când au venit să mă determine să mă alătur imposturii lor, le-am spus, cu patetism donquijotesc (...care, azi, îmi apare cumplit de penibil şi melodramatic...): „Cum aş putea să mă mânjesc cu sângele ADEVĂRAŢILOR eroi?!  Pe sângele eroilor ADEVĂRAŢI  s-a clădit <<visul revoluţiei>>, al celor morţi şi...al unora neîngropaţi şi neidentificaţi...de la Timişoara, Bucureşti, Cluj, Braşov, Turda...?! Oare nu m-ar scuipa copiii mei drept în obraz...” – dar am fost întrerupt, brutal,  din tirada mea... – şi  răspunsul a venit, senin şi...”realist”: „Şi cine ştie toate rahaturile astea?!” Chiar aşa! Nimeni, decât Securitatea (cea eternă...!), Ion Iliescu şi ai lui...”eroi”!!!

...În învăţământul românesc, prin „Legea Funeriu”, toţi directorii de şcoli vor fi înscăunaţi politic, deci vor fi pedelişti... – şi aceşti „şefi” impostori vor avea drepturi discreţionare, în ce priveşte angajarea sau soarta angajaţilor: lingăii incompetenţi vor huzuri, fără să trebuiască decât să nu-şi întrerupă „lucrarea cu...limba şi buzele”, profesorii buni şi foarte buni/competenţi/performanţi, dar demni, vor fi scoşi, cât mai repejor, din sistem (prin infarct provocat sau prin plecarea în străinătatea încă primitoare de „aur cenuşiu”!), iar interesul elevilor....va fi ultima grijă a statului masonico-pedelist (cel care decretase, cu ani în urmă, ELEVUL-REGE!).

Ei bine, deja vedem că se pregăteşte „ELEVUL/TÂNĂRUL-JIVINĂ”, INCULT PÂNĂ LA BARBARIE ŞI SCLAVIE !!! - ...egoist şi TOTAL IRESPONSABIL, feroce şi singur, satanic şi înfiorător de singur...pentru o viitoare lume apocaliptică...de fapt, preconizat a fi SATANICĂ!!!

...Masonii sunt indivizii cei mai cruzi, mincinoşi şi lipsiţi de scrupule, CEI MAI NERUŞINAŢI IMPOSTORI ŞI CREATORI DE IMPOTORI ŞI DE IMPOSTURĂ, din toată istoria Terrei...: modelul clasic, cel mai la îndemâna românilor, este „preşedintele” Traian Băsescu!). De fapt: SATANA – MARELE ILUZIONIST!!!

 

...La fel ca în România, şi în Anglia, noul sistem de taxe, ENORME, din învăţământ, tăierea salariilor, sortirea pensionarilor aruncării de pe „stânca tarpeiană”, SĂRĂCIREA FAMILIILOR... „NETELEVIZABILE”... - vor distruge elitele veritabile şi le vor înlocui cu elitele falsificate/despiritualizate (Elitele Negre, le numeam noi, undeva...!): copiii celor bogaţi şi...aleşi de masoni! La fel se „întâmplă” haosul în Italia, Franţa, Spania, Portugalia, Grecia...

 

...NIMIC NU S-A SCHIMBAT! Securiştii şi activiştii de PCR de ieri (din România, deocamdată...) şi-au plasat copiii în posturi-cheie, de conducere...şi aceştia vor face la fel cu odraslele lor...!!!

Vorba ceea: „COPIII ŞEFILOR NOŞTRI DE AZI VOR DEVENI ŞEFII COPIILOR NOŞTRI, DE MÂINE...!

 

...”Ce-i de făcut?!” – întreba masonul socialist  rus Nikolai Cernâşevski, la final de secol al XIX-lea... – aşa ne întrebăm şi noi, care suntem anti-mason, la început de veac XXI. Opinia noastră nu diferă esenţial de opiniile lui NIKOLAI BERDIAEV – deci, soluţia, pe care o oferim mai jos, se întemeiază pe viziunea sa asupra „Noului Ev Mediu”...: ESTE NECESARĂ ÎNTOARCEREA LA HRISTOS!!! -  şi, deci, este absolut necesară renunţarea, radicală, la toate MREJELE DE SUPRA-LENE ale aşa-zisului „modernism” masonic, renunţarea radicală la „optimista concepţie despre progres, concepţie sumbră şi aducătoare de moarte pentru tot ce este viu” (cf. N. Berdiaev)  - şi întoarcerea, deci, din „paradisul” fals şi sinucigaş al „cuceririlor tehnice”, LA AŞA-ZISUL „PRIMITIVISM” RELIGIOS, la AUTENTICUL OTODOXISM... adică, „de la această istorie pământească, trebuie să trecem iarăşi la istoria celestă”. Iar nu să „evoluăm” spre...”dozatorul de agheasmă”, spre „rugăciunea către moaştele de pe FaceBook” şi spre... „spovedania pe Internet”...!!!

 

...Să ne întoarcem la ADEVĂRATA LIBERTATE, IAR NU SĂ MOŢĂIM  ÎN SCLAVIA MOLATICĂ A SATANEI!!! “Autonomia nu trebuie să fie decât un drum spre TEONOMIE, spre o stare de suflet superioară, spre libera acceptare a voinţei lui Dumnezeu, spre libera subordonare a acesteia” (cf. N. Berdiaev).

 

Nu avem nevoie nici de Spaţiul Schengen, nici de Uniunea Europeană (care a şi început să conducă/mâne România spre abatoare, prin comisarii ei...!)... – n-avem nevoie de nimic din istoria terestră, în general – şi din istoria masonilor, în special! – ci EXCLUSIV DE HRISTOS-DUMNEZEU!!!

 

SĂ DĂM DE PĂMÂNT, DECI, CUSTATUL MASONIC MODERN” – şi SĂ CREĂM UN ALTFEL DE STAT (prezenţa statului nu o vedem ca fiind necesară decât pentru protecţia specificului spiritual al Neamurilor, iar nu pentru... FURTURI ORGANIZATE ŞI CINICE  şi pentru „încasarea optimă a taxelor şi impozitelor”!) – „STATUL” LUI HRISTOS - ... căruia să-i zicem (...nu-i aşa, totul „trebuie să poarte un nume”...?!), pentru că nu avem la îndemână termeni specializaţi (deocamdată!): TEOCRAŢIA AUTENTICĂ, HRISTICĂ!!!

                                                        22 decembrie 2010

 

***

 

P.S.: ...Astăzi, 23 decembrie 2010, în plenul Parlamentului (unde premierul Boc se pregătea de discursul care preceda discuţiile pe moţiunea Opozitiei la GENOCIDICA Lege a Salarizării...: „Dragi colegi, membri ai Guvernului...” – şi, ca să-i confirme, lui Boc, exclusiva colegialitate declarată, nu cu Măria Sa Poporul Român, ci DOAR CU MEMBRII UNUI GUVERN CRIMINAL ŞI DEMENT!!! -  s-a auzit, ÎN ACEEAŞI CLIPĂ,  o bufnitură înfiorătoare!), inginerul de sunet al TVR, ADRIAN SOBARU (soţ, tată a doi copii, dintre care unul are un grav handicap... – de aceea, nu-şi putea acoperi datoriile faţă de stat, din salariul „în mână”: 636 RONI! - ...iar noua „lege” tocmai îi răpise tatălui dreptul la indemnizaţia de însoţitor/asistent personal AL PROPRIULUI COPIL...), ÎN SEMN DE PROTEST ULTIM, s-a aruncat în gol, precum un kamikadze, de pe marginea balconului unei loje parlamentare, purtând scris, pe tricoul său, alb precum ninsoarea din 25 decembrie 1989:

Ne-aţi ciuruit!

Aţi vândut toată ţara!

Ne-aţi ucis viitorul copiilor!

Ne puteţi lua viaţa, dar nu şi

LIBERTATEA!!!”... – iar în mână având o bilă portocalie, cu numărul „13” pe ea (13=Numărul Diavolului şi al Morţii). A mai apucat să spună, din gură: „Aţi luat mâncarea de la copii! Pentru tine, Boc!”... – iar când şi-a revenit, pe targă, a şoptit: „LIBERTATE...”

 

...Din păcate pentru decizia lui, ADRIAN SOBARU n-a murit, ci s-a ales cu multiple fracturi (de glezne, de faţă, de frunte, de nas etc. etc.). Ceea ce i-a înviorat teribil pe „pedelei”, care s-au grăbit să reia şedinţa şi, în lipsa Opoziţiei din sală (care Opoziţie măcar a avut minima decenţă să părăsească, imediat, sala de şedinţe...), au continuat, cu un cinism inimaginabil şi monstruos, „lucrările” (?!), respingând moţiunea cu un câştigator... VOT UNIC („unic”, cel puţin, în istoria parlamentarismului european...!): ZERO...peste tot!!!

 

...Cu o lună în urmă (pe 18 noiembrie 2010) un alt angajat al TVR se spânzura (...”mai discret”...NU IN PLENUL Parlamentului şi fără...”texte incitante şi tendenţioase”!).

 

...Mulţi pedelişti au pretins ca ADRIAN SOBARU era nebun şi drogat...Noi suntem de cu totul altă părere: ca şi LIVIU BABEŞ, cel care „s-a ars singur pe rug pe o pârtie de schi din Poiana Braşov în februarie '89, protestând împotriva <<Auschwitzului>> ceauşist” (cf. Gândul, art. “Şcoala-n stradă, nu-n spital!”, de C.T.Popescu, din 24 octombrie 2010), ca si Doamna Profesoară CRISTINA ANGHEL (care a stat în greva foamei 70 de zile, în octombrie 2010, fără s-o ia în seamă nicio oficialitate mai de “dai Doamne”: dl Funeriu a venit la spital, ca să-i ofere…UN CACTUS!!! – …şi care Doamnă N-A INTRAT ŞI STAT ÎN GREVA FOAMEI, 70 DE ZILE,  PENTRU BANI MAI MULTI! -  CI PENTRU RESPECTAREA LEGII SI A DEMNITĂŢII, A PRINCIPIILOR NOBILE, DE DUH, ÎN ROMÂNIA!!!), şi ADRIAN SOBARU nu trebuie categorisit, cu uşurinţa iresponsabilă, drept “un sinucigaş care necesită consiliere psihologică”, CI UN NOU MARTIR ROMÂN, AL ACESTEI EPOCI APOCALIPTICE!!! Pentru ca el nu “a zburat” de la balconul Parlamentului (instituţie care, în decembrie 1989, promitea să fie locul/ALTARUL sacru al democraţiei…”pe bune”!), în primul rand,  pentru niscaiva “nemultumiri/probleme  personale”, ci, ÎNAINTE DE ORICE,  pentru PRINCIPII SFINTE…: VIITOR AL NEAMULUI , ÎNTRU DEMNITATE, ÎNTRU DREPTATE ŞI LIBERTATE!!! - …ascultaţi-vă conştiinţa şi veţi reauzi ce se striga, la Timişoara şi Bucureşti, în decembrie 1989: “Vom muri şi vom fi liberi!” Era suprema credinţă creştină A MARTIRILOR:

DOAR ÎN CEALALTĂ  LUME MAI EXISTĂ NĂDEJDEA DREPTĂŢII, A VIEŢII ADEVĂRATE ŞI, IMPLICIT, A LIBERTĂŢII DE DUH!!!

…Comentariile “post-factum”:

-Emil Boc: “N-are nicio leziune care să-i pună în primejdie viaţa.(…)Fac apel la solidaritate, la luciditate, raţionalitate şi echilibru” – …sugerând, ba chiar ne-sugerând, ci “pocnind” cu bâta-n baltă, mult prea…”pe şleau”, că toţi care i-ar urma exemplul lui ADRIAN SOBARU ar fi ori nebuni, ori…drogaţi!!!... - încheind triumfalist: “Totul e bine!”…

-Cotoi (...Sever...!): „Sunt tulburat!” Nu ne-ndoim...La fel cum era atunci când a „ajutat-o” pe Roberta la numărat...!!!

-Puiu Hasotti: „Nu pot vorbi – sunt tulburat!” Şi liberalul ăsta e de-o ipocrizie exemplară...aşa că, să trecem mai departe...poate găsim ceva mai de soi/”revelator”:

-Teo Trandafir: „Eu nu-nţeleg ce i-a venit omului ăstuia!” Nici eu nu-i înţeleg pe cei care se „dau în gât” după struţo-cămile, precum domnia-ta, să...”te scuze...PENTRU PEDELIZAREA SUBITĂ”...! Păi, numai în PDL ţi-ai dezvoltat, deplin...”vocaţia de Iudă”!!!

...Noi te-am vedea mai potrivită pentru turnarea plumbului topit pe gât (...la modul/”diateza” pasiv/ă...!), precum calpuzanilor...

-Varujan Pambuccian (cu accente GROTESC-eroice): „Şi dacă ar fi fost cutremur, Parlamentul trebuia să continue să funcţioneze!”

Dar gestul protestatar al lui ADRIAN SOBARU este infinit mai ...cutremurător decât orice cutremur: ESTE AVERTIZAREA SUPREMĂ, ASUPRA ULTIMULUI „HAL” AL DESPIRITUALIZĂRII ŞI DEZUMANIZĂRII, ÎN TOATĂ ROMÂNIA, NU DOAR ÎN PARLAMENTUL EI!!!

-Elena Udrea, după ce a fost întrebată dacă crede că aşa ceva s-ar putea întâmpla în altă ţară din Europa...a tăcut, ţinând ochii în jos, cu o „ruşine” circumstanţială (de fapt, scrâşnind APRIG din măsele!), „ruşine circumstanţializată” care era curios de apropiată de aceea pe care o afişează „traseistele”, în faţa camerei de luat vederi, după ce au fost prinse într-o razie a Poliţiei...

-Un ...”geniu” (...ca să nu-i zicem <<bou>>!) al democraţiei, dl Alexandru Cumpănaşu (pe postul Realitatea TV, ora 15,30): „Trebuie găsite mijloace legale de protest”. Deci, este ilegal să mori, în România de azi! – ESTE ILEGAL AUTOSACRIFICIUL MARTIRIC!!!

...Numai liberalul Octavian Popa (mai târziu, şi Norica Nicolai...) a declarat că se simte vinovat...că-i este ruşine că face parte din Parlament, şi că nu se simte coleg cu nişte indivizi cinici şi lipsiţi de minimă umanitate, cum s-au dovedit a fi, azi (mai ales ...şi extrem de semnificativ şi definitiv lămuritor, azi!...”lămuritor” pentru oricine nu e de rea-credinţă perfectă sau...cretin de-a binelea!!!), 23 decembrie 2010, cei din PDL...!!!

...De altfel...”Totul este bine”... – „PE FRONTUL MIZERIEI, NIMIC NOU!!!”

...Vine Crăciunul...dar noi nu putem zice altfel decât aşa: „LA NAIBA CU STATUL MASONIC ŞI CU LINGĂII SĂI SLUJITORI! JOS CU HAITA ASTA NESĂTULĂ!!!” - ...sau, vorba dlui pedelist Petre Tinel (vorbă „aruncată” într-un context tragi-comic, chiar grotesc...): „PUNEŢI MÂNA PE TOPOARE!”... - şi, sperăm, Dumnezeu ne va ierta... „ieşirea din sistem”...!

 

...Să trăieşti, ADRIAN SOBARU, ca să apuci şi Ziua Mâniei şi Judecăţii Lui Hristos-Dumnezeu aici, pe Pământ!!!

Atunci, toţi detractorii şi „minimalizatorii” tăi, toate iudele astea împuţite  şi ipocrite de azi   - se vor ruga, PLÂNGÂND ÎN HOHOTE, de tine, să-I  dai Lui mărturie mai ...”atenuată”, pentru ei!

***

 

3-MARTIRIU ŞI...EXPECTATIVĂ

 

Stimate domnule G. L. T. –

Vă mulţumesc mult, pentru interviul trimis, cel oferit de dl Ion Coja, dlui Nichita Vancea.

De la început, doresc să-mi mărturisesc deosebita stimă pentru dl Coja (ca şi pentru dvs.!) – dl Ion Coja dovedindu-se, de-a lungul anilor, un om/român autentic, a cărui ţintă a fost, mereu, Adevărul Creştin-Ortodox. Împotriva tuturor duşmanilor Adevărului, oricât de „sus” situaţi, în lumea asta „de se măsură cu cotul”!!!

 

Socotesc, însă, că multe false (sau reale, uneori...) neînţelegeri, dintre oameni care-şi iubesc, necondiţionat, şi poporul, şi Neamul – îşi au izvorul în lipsa de nunţări semantice necesare, în limbajul folosit faţă de...inima lor însăşi, faţă de înseşi Crezurile lor cele mai curate şi adânci! Dacă eu am  simţit, de atâţia ani încoace, nevoia să fac deosebirea, cât mai clară, între chipul istoric al unei comunităţi umane, coagulate în jurul unei limbi comune, a unor crezuri comune ale Duhului etc.  – dar şi în jurul unor evenimente supuse timpului trecător, cu întunecări şi iluminări succesive (şi am fixat că „popor” e numele ei/comunităţii terestre supuse timpului istoric...) – şi chipul din veşnicia Lui Dumnezeu, Neamul, care nu-şi clinteşte trăsăturile chipului, pentru că EXISTĂ în supraistorie, ca Arheu - ci şi le confirmă şi tot mai clar şi le revelează, tocmai prin MEDIA trăirii sale terestre, „trăire” terestră prin intermediul formei istorice-„popor” (Neamul este entitatea creată de Dumnezeu, şi, în faţa Tronului Dumnezeiesc al Judecăţii din Urmă, nu „popoarele” vor fi chemate să dea seamă, ci Neamurile... „cu regii şi împăraţii lor” – Neamuri care vor da seamă, de fapt şi în primul rând, de modul cum şi de felul (şi calitatea de Duh a acţiunii!) în care şi-au apropiat sau depărtat fiinţa lor iluminată, de „obrazul” lor trăitor-expresiv-istoric, „obrazul” poporului subsecvent – „obraz” lăsat mai mult sau mai puţin să fie corupt/pângărit de mâlul istoriei, lăsat mai mult sau mai puţin în stare de depărtare, faţă de Lumina Misiunii Sfinte, fixate de Dumnezeu fiecărui Neam în parte...) – nu înseamnă că am greşit, ci, tocmai dimpotrivă, am căutat şi caut să judec cât mai limpede, pentru a nu-mi trăda impulsurile dinăuntru, ale Duhului - care, pururi, spre Adevărul Hristic este aţintit.

...În interviul dlui Ion Coja există, din pricină că nu operează  cu termeni diferenţiaţi semantic, contradicţii. Domnia sa recunoaşte (...fără „ajutorul” meu!), că popoarele sunt supuse greşelii (şi cum să nu fie „popoarele” supuse greşelii, când înseşi entităţile arheice, Neamurile, pot greşi? – pot greşi printr-o mai limpede ori mai tulbure legătură dinamică şi de Duh, cu expresiile lor terestre şi subsecvente în istorie – popoarele! – căci Misiunea Divină se realizează prin efortul personal, al poporului istoric, dar combinat, acest efort istoric, ca şi în concepţia teandrică a creştinismului, despre „soartă” – cu efortul Neamului, de a se revela CÂT MAI DEPLIN, către expresia sa istorică, „poporul”!) – din moment ce stabileşte grade de ...”oierire” ale unui popor sau ale altuia: „Păi, domnilor criticaştri, niciodată în istoria lor românii nu au fost atât de oi ca americanii în septembrie 2001.“ Deci, poţi să fii, ca popor (oricât ai fi de iubit de oameni şi Dumnezeu!), supus unor eclipse de Duh! Să nu uităm că, în secolul al XIII-lea, TOATE POPOARELE TERREI au intrat în eclipsă de Duh…de fapt, “un blocaj recapitulativ” al câştigurilor şi pierderilor din acţiunea spiritual-hristică! Atunci, a fost nevoie de apariţia unor entităţi divine cu totul speciale, de tipul lui Christian Rosenkreuz, sau Sfântul Francisc, sau Grigore Palamas…care să producă “deblocarea”, continuarea evolutiv-spirituală a existenţei terestre!!!

…Oricât ţi-ai iubi de necondiţionat poporul, nu se poate (şi nici nu este cuiva folositor!) să nu-i recunoşti momentele, sau chiar epocile de decădere, de îndepărtare faţă de expresia “Obrazului/Chipului Arheic”…A se vedea şi capitolul XVII al Descrierii Moldovei (Despre năravurile moldovenilor), unde domnitorul şi masonul patriot Dimitrie Cantemir (uneori nedrept, faţă de poporul român, cum este atunci când afirmă: “(…) nu numai că Moldovenii nu sunt iubitori de ştiinţi, ci mai la toţi le sunt şi urâte. Şi aşa nici numele ştiinţelor şi ale meşteşugu­rilor frumoase nu le sunt lor cunoscute; şi zic, că oamenii cei învăţaţi îşi perd minţea şi când voesc să laude învăţătura cuiva zic că este nebun de ştiinţa cea multă şi cel mai de ocară lucru este pentru că zic, că numai preoţilor se cuvine să, înveţe, iar pentru mireni este destul să citească şi să scrie şi să-şi iscălească numele şi să ştie cum îşi vor pune la isbod boii, caii, oile, stupii şi altele de acestea; iar celealte toate sunt netrebuitoare” – făcându-se a uita, pe de o parte, că românii/”moldovenii” au stat de strajă la Porţile din Răsărit ale Europei, tocmai pentru ca mult-lăudata civilizaţie creştin-occidentală să se ridice… - iar, pe de alta, că Biserica Ortodoxă a păstrat, ca pe nepreţuite giuvaiere, puţinele, dar cât de substanţialele opere de cultură valahă - …dacă atât de creştineştile  Învăţături ale lui Neagoe Basarab către fiul său, Theodosie, ar fi înlocuit, în şcolile diplomaţiei şi ale “ştiinţei conducerii” lumii, acel blestemat  “op”, Il Principe , cartea lui Niccolò Machiavelli, Europa şi lumea ar arăta azi, în ce priveşte Lumina Duhului,  cu totul altfel!!!) - încearcă să-şi explice rămânerea poporului român în “competiţia istoriei” prin Înaltă Mila Lui Dumnezeu (eu aş amenda: nu doar prin Mila Dumnezeiască, ci şi prin Iluminarea Arheică, din partea Neamului!): “Ei nu au măsuri în cugetile lor, când le merge bine sunt semeţi, iar de le merge rău părăsesc bărbăţiea şi la vederea dintâiu nimic nu li se pare cu greu. Iar dacă li se întâmplă la aceia cât de puţină sminteală împotrivitoare, atuncea cad în uimire şi nu ştie ce să facă şi la urmă, dacă văd că ostenelile lor sunt zădar­nice, se căesc că s'au apucat însă prea târziu.

Deci dar nu putem zice alt nimic, fără nu­mai că. din prea osebită şi nemărginită prove­dinţă a lui Dumnezeu, o împărăţie aşa mare şi înfricoşată a Otomanilor, biruind cu armele sale pre toată puterea romanilor în Asia şi o bu­cată nu prea mică în Europa şi pre Unguri, Sârbi, Bulgari şi alte stăpâniri nenumărate, aducând cu sila sub stăpânirea sa şi pre Greci norodul cel mai înţelept. Iar pre un norod aşa prost şi fără de putere, n'a fost vrednică ca să-l silească cu război, ca să i se plece sub stăpânire şi mai pre urmă umblând de atâtea ori să lepede jugul cel primit de bunăvoe, to­tuşi a rămas neatins şi nesmintit, atât la obi­ceiurile lui cele politiceşti cât şi la orânduelile cele bisericeşti.”

…Poporul român (direct sau prin…”regii şi împăraţii săi”…) a avut destule eclipse (cele mai apropiate: 23 august 1944, când am ales atât de cumplit de rău, SĂ-I TRĂDĂM PE FRAŢII GERMANI-GOŢI – …spre deosebire de fino-ugricii unguri, care au mers până la capăt, în tragedie! - … apoi, 25 decembrie 1989, când mult prea mulţi români au fost de acord cu blasfemia asasinării unui conducător care condusese poporul  UN SFERT DE VEAC!!! – nu contează, acum, o discuţie despre “cum condusese”, pentru că însăşi discuţia aceasta ne-ar face să greşim mai mult! –… iar cea mai proaspătă greşeală: 6 decembrie 2009, când nu doar “frauda de noapte” l-a reales pe Băsescu, ci şi “scursurile”/golanii românilor, adică acea plebe care nu face nicio cinste “obrazului arheic românesc”…plus toţi etnicii ţigani, cu care Băsescu a făcut un pact…nu mai discutăm, acum, despre “udemerişti” şi despre Partidul Civic Maghiar…”creatura frankenstein-iană” a lui Traian Băsescu!). Dar tot poporul român are MĂREŢI MARTIRI CREŞTINI!!! Are martiri şi pentru Crezul Neamului Arheic Românesc…Poporul român a avut şi acel moment de demnitate mioritică, extraordinară: Mişcarea/Şcoala Spirituală Legionară (cunoscută şi sub numele de Legiunea Arhanghelul Mihail, pentru că, 250 de ani după 1871, lumea terestră este condusă de Arhanghelul Spiritului, Mikaël – opus Arhanghelului Raţiunii “Tehnice”, Gabriel…). Însuşi Emil Cioran sublinia miracolul înfăptuit de Căpitan – adică, de Corneliu Zelea Codreanu, în Prima Şcoală Terestră a Duhului, din “modernitate” (adică, din ultimele 3-4 veacuri!):

Înainte de Corneliu Codreanu, România era o Saharã populatã. Cei aflaţi între cer si pãmânt n-aveau nici un conţinut, decât aşteptarea. Cineva trebuia sã vinã.

Treceam cu toţii prin deşertul românesc, incapabili de orice. Pânã şi dispreţul ni se pãrea un efort.

Ţara nu ne putea fi o problemã decât negativã. În cele mai necontrolate speranţe, îi acordam o justificare de moment ca unei farse reuşite. Şi România nu era mai mult decât o farsã reuşitã.

Te învârteai în aer liber, vacant de trecut si de prezent, îndrãgind dezmãţul dulce al lipsei de menire.

Biata ţarã era o pauzã vastã între un început fãrã mãreţie şi un posibil vag.

În noi gemea viitorul. În unul clocotea. Şi el a rupt tãcerea blândã a existenţei noastre şi ne-a obligat sã fim. Virtuţile unui neam s-au întruchipat în el. România din putinţã se îndrepta spre putere.

Cu Corneliu Codreanu am avut doar câteva convorbiri. Am priceput din prima clipã cã stau de vorbã cu un om într-o ţarã de fleacuri umane. Prezenţa lui era tulburãtoare şi n-am plecat niciodatã de la el, fãrã sã simt acel suflu iremediabil, de rãscruce, care însoţeşte existenţele marcate de fatalitate. De ce n-aş mãrturisi cã o teamã ciudatã mã cuprindea şi un fel de entuziasm plin de presimţiri ?

Lumea cãrtilor mi se descifra inutilã, categoriile inoperante, prestigiile inteligenţei şterse, iar subterfugiile subtilitãţii, zadarnice.

Cãpitanul nu suferea de viciul fundamental al aşa-zisului intelectual român. Cãpitanul nu era “deştept”, Cãpitanul era profund.

Dezastrul spiritual al ţãrii derivã din inteligenţa fãrã conţinut, din deşteptãciune. Lipsa de miez a duhului preschimbã problemele în elemente de joc abstract şi rãpeşte spiritului latura destinului. Deşteptãciunea degradeazã pânã şi suferinţa în flecãrealã.

Dar cuvintele Cãpitanului, grele şi rare, rãsãreau din Soartã. Ele se plãmãdeau undeva departe. De aici, impresia de univers al inimii, de univers al ochilor şi al gândurilor.

Când, în 1934, îi spuneam ce interesantã ar fi expunerea vieţii lui, îmi rãspundea : “Nu mi-am petrecut viaţa prin biblioteci. Nu-mi place sã citesc. Eu stau aşa şi mã gândesc”.

Acele gânduri au urzit rostul nostru. În ele respira natura şi cerul.

Şi când au pornit spre înfãptuire, temelia istoricã a ţãrii s-a zguduit.

Corneliu Codreanu n-a pus problema României imediate, a României moderne sau contemporane. Era mult prea puţin. Nu s-ar fi potrivit nici dimensiunii viziunii sale şi nici aşteptãrilor noastre. El a pus problema în termeni ultimi, în totalitatea devenirii naţionale. El n-a vrut sã îndrepte mizeria aproximativã a condiţiei noastre, ci sã introducã absolutul în respiraţia zilnicã a României. Nu o revoluţie a momentului istoric, ci una a istoriei. Legiunea ar trebui astfel nu numai sã creeze România, dar sã-i şi rãscumpere trecutul, sã insufle absenţa secularã, sã salveze, printr-o nebunie, inspiratã şi unicã, imensul timp pierdut.

Patosul legionar este o expresie de reacţiune în faţa unui trecut de nenoroc. Aceastã naţie n-a excelat în lume decât prin consecvenţa în nefericire. Niciodatã nu s-a dezminţit. Substanţa noastrã este un infinit negativ. De aici pleacã imposibilitatea de a depãşi pendularea între o amãrãciune dizolvantã şi o furie optimistã.

Într-un moment de descurajare i-am spus Cãpitanului :

-”Cãpitane, eu nu cred cã România are vreun sens în lume. Nu e nici un semn în trecutul ei care ar justifica vreo speranţã”.

-”Ai dreptate”, mi-a rãspuns. “Sunt totuşi unele semne”.

-”Mişcarea Legionarã”, adaug eu.

Şi atunci mi-a arãtat în ce fel vedea el reînvierea virtuţilor dace. Şi-am înteles cã între daci si legionari se interpune pauza fiinţei noastre, cãci noi trãim al doilea început al României.

Cãpitanul a dat românului un rost. Înainte de el, românul era numai român, adicã un material uman alcãtuit din aţipiri şi umilinţi. Legionarul este un român de substantã, un român primejdios, o fatalitate pentru sine şi pentru alţii, o vijelie umanã infinit ameninţãtoare. Garda de Fier, o pãdure fanaticã…Legionarul trebuie sã fie un om în care mândria suferã de insomnie.

Eram obişnuiţi cu patriotul de ocazie, gelatinos şi vid. În locul lui apare insul ce priveşte ţara si problemele ei cu o cruntã înverşunare. Este o deosebire de densitate sufleteascã.

Acel ce a dat ţãrii altã directie si altã structurã, unea în sine pasiunea elementarã cu detaşarea spiritului. Soluţiile lui sunt valabile în imediat şi în vesnicie. Istoria nu cunoaşte un vizionar cu un spirit mai practic şi atâta pricepere în lume, sprijinitã pe un suflet de sfânt. Tot aşa, ea nu cunoaşte o a doua mişcare în care problema mântuirii sã meargã mânã în mânã cu gospodãria.

A face isprãvi si a te salva, politicã si misticã, iatã cãrei ierductibilitãţi i-a pus el capãt. Îl interesa, în egalã mãsurã, organizarea unei cantine şi problema pãcatului, comerţul şi credinţa. Nimeni nu trebuie sã uite: Cãpitanul a fost un gospodar instalat în Absolut.

Fiecare credea că-l înţelege. El totuşi scãpa fiecãruia. Depãşise limitele României. Însãşi mişcãrii i-a propus un mod de viaţã care întrece rezistenţa româneascã. A fost prea mare. Înclini uneori a crede cã el a cãzut din conflictul mãrimii lui cu micimea noastrã. Nu este totuşi mai puţin adevãrat, cã epoca de prigoanã a scos la ivealã caractere pe care cea mai încrezãtoare utopie nu le-ar fi putut bãnui.

Într-o naţie de slugi el a introdus onoarea şi într-o turmã fãrã vertebre orgoliul. Influenţa lui n-a articulat numai pe ucenici, ci, într-un anumit sens, şi pe duşmani. Cãci aceştia din lichele au devenit monştri. I-a obligat la tãrie, le-a impus un caracter în rãu. Ei n-ajungeau decât caricaturi infernale, dacã mãreţia Cãpitanului n-ar fi cerut o echivalenţã negativã. Am fi nedrepţi cu cãlãii, dacã i-am considera rataţi. Toţi s-au împlinit. Un pas în plus şi trezeau gelozia Diavolului.

În preajma Cãpitanului, nimeni nu rãmânea cãlduţ. Peste ţarã a trecut un fior nou. O regiune umanã bântuitã de esenţial. Suferinţa devine criteriul vredniciei şi moartea, al chemãrii. În câţiva ani, România a cunoscut o palpitaţie tragicã, a cãrei intensitate ne consoleazã de laşitatea a o mie de ani de neistorie. Credinţa unui om a dat naştere unei lumi, ce lasã-n urmã tragedia anticã a lui Shakespeare. Si aceasta în Balcani !

Pe un plan absolut, dacã ar fi trebuit sã aleg între România şi Cãpitan, n-aş fi ezitat o clipã.

Dupã moartea lui ne-am simţit fiecare mai singuri, dar peste singurãtatea noastrã se ridica singurãtatea României.

Nici un toc sã-l înfig în cerneala nenorocului n-ar putea descrie neşansa ursirii noastre. Totuşi, trebuie sã fim laşi şi sã ne mângâiem. Cu excepţia lui Iisus, nici un mort n-a fost mai prezent printre vii. Avut-am careva vreun gând sã-l fi uitat ? “De aici încolo ţara va fi condusã de un mort”, îmi spunea un prieten pe malurile Senei.

Acest mort a rãspândit un parfum de veşnicie peste pleava noastrã umanã şi-a readus cerul deasupra României” (cf. Emil Cioran, Profilul interior al Căpitanului, în “Glasul strãmoşesc”, Sibiu, anul VI, nr.10 din 25 decembrie 1940).

Dacă un apostat scrie aşa, despre Miracolul Apropierii “poporului istoric” de “Neamul Arheic Românesc”, între 1927 şi 1938 (anul asasinării lui CZC, în pădurea Tâncăbeştilor…din ordin masonic, dar şi cu acordul lui Carol al II-lea, şi cu acordul lui Adolf Hitler – care fusese teribil de jignit de afirmaţia, “de la obraz”, a lui CZC, că “Singura Ipostază de Duh Naţionalistă este Mişcarea/Şcoala Arhanghelului Mihail”: nazismul este numai “carnea”, fascismul este numai…”haina”! – …şi chiar şi cu complicitatea, FOARTE ACTIVĂ, a  marelui naţionalist, devenit mason, din luciferism…NICOLAE IORGA!) – înseamnă că nu sutem departe de Adevărul Re-venirii/Re-întâlnirii “obrazului etern” cu “obrazul istoric”, al românilor…

…Da, Ion Coja are dreptate că “Românul, după părerea mea, poate mă înşel!, este răbdător și nu se revoltă uşor, dar nu din lașitate, cum cred nerozii, sau din teama de moarte, că ar putea fi ucis, ci mai degrabă din teama de a nu fi pus în situația să ia el viața cuiva! Românul lasă să treacă de la el și îl lasă pe netrebnic „în plata Domnului”!... Românul crede profund în justiția divină!”

Dl Coja spune un adevăr, dar nu era nevoie să-i categorisească, “la hurtă”, pe toţi cei ce meditează asupra Neamului Român şi a poporului român, cât şi pe cei ce NU meditează decât cum să se afirme, “în buricul târgului”, sau cum să jefuiască poporul, lăudându-l, cu perfidie şi greţoasă linguşire… - nu era nevoie, zic, ca dl Coja să categorisească, “cu toptanul”, drept “nerozi”…PE TOŢI CEI CE NU FORMULEAZĂ DUPĂ CANOANELE SALE FRAZALE!!!

Eu nu mă consider şi nici nu sunt nerod, când apreciez, admirativ, “răbdarea” poporului român, “din teama de a nu fi pus în situația să ia el viața cuiva” – …dar afirm şi apreciez şi că, dincolo de anumite limite, “răbdarea” asta devine…PARALIZIE A DUHULUI!!!

Indiferenţă, iresponsabilitate, prostie, egoism, sub masca de…”creştinism”!!! Hristos a arătat clar că există limite, dincolo de care a nu lua atitudine, înseamnă “să te pupi în bot cu Satana!” – căci Hristos s-a luptat, prin vorbe grele şi uluitor de aspre, cu preoţii îndrăciţi de la Marele Templu, apoi, a luat biciul, în Marele Templu din Ierusalim, şi i-A LOVIT, precum cu fulgerul divin, pe zarafi, care sunt chipul de atunci al bancherilor de azi…Adică, zarafo-bancherii trebuie trecuţi prin focul divin, pentru că ei înşişi nu pot să se mai îndrepte, din proprie iniţiativă: îi posedă cel mai îndepărtător Duh Satanic – cel care “plodeşte fals”, prin Minciună, duhul de dispreţ (otrăvit, întunecat şi vulgar), faţă de Dumnezeu Cel Viu - …şi aduce, tot prin Minciună, îndemnul spre lene a Duhului şi de închinare, definitivă şi irevocabilă, la…Marele Iluzionist-Satana: cel ce le dă luciferismul, încrederea că, prin banul rece, pot să-l sfideze şi pe Dumnezeu…că metalul ori hârtia, moarte, sunt/ar fi superioare Vieţii Dumnezeieşti!!!

…Precum Hristos, nici poporul român (“orientat” de Neamul Arheic, din anistoria Lui Dumnezeu) n-a răbdat, până acum, la modul absurd şi prostesc. Măcar şi din sută în sută de ani, a arătat că…E VIU ŞI “DEŞTEPT”/TREAZ”!!! Răscoale (cumplite, unele!), revoluţii (cu început masonic şi cu sfârşit naţionalist, neaoş românesc! – precum ridicarea Ardealului, de către “crăişorul” Avram Iancu, între 1848-1849… - noi, românii, am fost binecuvântaţi şi “ghidaţi” de Bunul Dumnezeu, în ultimele sute de ani, nu  de Voievozi, că nu mai aveam vii şi evidente/emergente stirpele mistico-regale, “cu sânge de balaur otrăvit/ALCHIMIC”, Muşatinii şi Basarabii  - ci  prin “crăişori”, fiinţe asemănătoare, în Duh, Voievozilor Sfinţi, despre care Mircea Eliade zicea că au fost “primii legionari”… -  jumătate în istorie, jumătate în mit/transistorie/arheitate: “crăişorul” Horea, “crăişorul” Iancu, “crăişorul” Vladimirescu, “crăişorul” Codreanu… - la fel precum Voievozii Sfinţi, ei au poruncă de la Hristos-Dumnezeu - …zic ţăranii bătrâni din satele de munte… -  să nu “huzurească” în Rai, ci să vegheze, asupra noastră-popor istoric, de acolo, din cerurile de deasupra Pământului Românesc!!!).

...Joi, 6 ianuarie, la Sinteza zilei, pe Antena 3, Mihai Gâdea l-a invitat pe dl ADRIAN SOBARU.

ADRIAN SOBARU, cu capul bandajat, cu vânătăi întinse peste toată faţa... – dar cu ochii iscoditori, vii, limpezi, SINCERI PÂNĂ LA MIRACOL, PÂNĂ LA CUTREMURAREA DE DUH!!! Ce a spus acesta este cel puţin la fel de memorabil precum spusele dlui Ion Coja, pentru că ADRIAN SOBARU vorbea nu din cartea de hârtie, ci din aceea a suferinţelor proprii şi a frământărilor proprii, care l-au podidit şi i-au răpit somnul, de ani şi de puzderie de luni... – suferinţe şi frământări care începeau la capul copiilor săi, dintre care unul autist – ...şi se tălăzuiau, apoi, cu infinită durere, asupra întregii LUMI, întregului POPOR  al suferinţelor, necazurilor, umilinţelor cumplite... Duhul său medita, cu sudori de sânge, precum în rugăciunea  Lui Hristos din Grădina Ghetsemani: asupra Lui Dumnezeu, asupra Voinţei Lui Dumnezeu, în legătură cu lumea asta, în legătură cu poporul românilor...ADRIAN SOBARU s-a dovedit a fi Duhul cel mai lucid şi mai activ şi mai sincer şi mai iluminat, cu care Dumnezeu-Hristos Mântuitorul a binecuvântat România zilelor şi anilor acestora: el nu urăşte pe nimeni, ci CONSTATĂ ŞI DEFINEŞTE, CU VORBELE CLARE ŞI SINCERE, CU CARE NUMAI DUMNEZEUL CEL ÎNTRUPAT-HRISTOS TREBUIE CĂ LE-A VORBIT APOSTOLILOR ŞI MULŢIMILOR DE OAMENI!!!

...ADRIAN SOBARU a rupt sute de hârtii, de luni de zile, până să străpungă cu Duhul la Mesajul Divin, pe care TREBUIA să-l facă văzut/auzit/perceput, pentru DEŞTEPTARE/TREZIRE/CUTREMURARE DE DUH!!! (...ACESTA, şi nu ”dorinţa de a deveni vedetă”, este motivul pentru care ADRIAN SOBARU a ales să facă gestul său de sacrificiu avertizator, precum Iisus pe Muntele Golgota, după ce constatase că în Vale, când l-a înviat pe Lazăr, „unii au crezut, dar cei mai mulţi nu au crezut”!). Procesul de căutare a Simplităţii, dar şi a Biciului Logos-ului - a început, pentru ADRIAN SOBARU:

1-din zilele grevei celeilalte martire (70 de zile de grevă a foamei...ZADARNIC!), CRISTINA ANGHEL: ADRIAN SOBARU a văzut că, dacă un român protestează şi avertizează dintr-o cameră de spital, ca dintr-o peşteră, NIMENI NU SE SINCHISEŞTE/”NIMIC NU SE MIŞCĂ”!!! (Şi aici, vă aduc la cunoştinţă, dragă domnule G. L.T., faptul că nu doar Băsescu a zis, pe aeroport, când venea din Kazahstan, că nu ştie NIMIC despre Doamna Cristina Anghel – ...şi nici după ce a fost informat, n-a dorit...„a ştire”!!! - ...ci şi mii şi sute de mii de români! Eu n-am putut, evident, să iau legătura decât cu câteva sute de astfel de...”puţini la simţire”, dar amici de-ai mei, SUTE, mi-au vorbit  - fiecare în parte... -  despre alte multe mii de „insensibili”....);

 

2-când a băgat de seamă că, pentru „conducătorii noştri, noi nu mai suntem oameni, ci am devenit, precum înainte de 1989, precum în lagărele naziste... - NIŞTE CIFRE!!!  ...Furajare (sau: non-furajare!) „pe cap de vită”...!!!

...Şi, atunci, şi-a dat seama că el, ADRIAN SOBARU, are o şansă incredibilă: să intre în acel loc privit, involuntar chiar, de milioane de români, de TOŢI românii (cel puţin, potenţial!): Parlamentul, care se pregătea să discute o moţiune ce-i atingea pe români la buzunar – deci, aflaţi, mental, într-o stare de  solidaritate...egoistă”: Mă doare de când am văzut că nu mai există speranţă pentru copii, nu se mai vede luminiţa. Lumea trebuie să înţeleagă că nu trebuie să facă gesturi ca al meu. Eu tremuram, nici nu mai ştiu ce am făcut (…). Bănuiesc că nu sunt singurul, primul sau ultimul. Începem să nu scoatem capul afară pentru că ne e frică pentru ziua de mâine, devenim roboţi. Să nu ai dreptul să spui nimic este rău pentru societate (…). Atunci când am sărit nu m-am gândit dacă voi muri sau nu, ştiam doar că vreau să transmit un mesaj " (s. mea) – a spus ADRIAN  SOBARU, la Antena 3.

 

Ce spune Hristos? “Nu vă fie frică!” Adică, Hristos recunoaşte că frica, instinctul de conservare, este/sunt în firea omului – DAR OMUL TREBUIE SĂ LUPTE CU ACEST INSTNCT, DACĂ VREA SĂ-ŞI RECAPETE ARIPILE/ZBORUL! Adică, să-şi recapete CAPACITATEA DE MARTIRAJ, DE GENEROZITATE/ALTRUISM, prin care re-devine Fiul Lui Dumnezeu!!!

...Şi ADRIAN SOBARU şi-a înfrânt, printr-un miracol, instinctul de conservare, egoismul/egotismul (ADRIAN SOBARU îşi iubeşte, ca orice om normal, copiii! – îi numeşte “îngeraşii lui” – dar ştie că, în jocul cinic al satanelor pedeliste, sunt mistuite, ca într-un vârtej ucigaş, vieţile TUTUROR copiilor de români cinstiţi!). S-a aruncat în gol, în hăul păcatelor parlamentare, pentru ca românii să fie siliţi să TRESARĂ, măcar…Apoi, eventual, să citească, atent, mesajul scris (după luni de nopţi cu frământări pentru Simplitate şi Dreptate şi Demnitate):

Ne-aţi ciuruit!

Aţi vândut toată ţara!

Ne-aţi ucis viitorul copiilor!

Ne puteţi lua viaţa, dar nu şi

LIBERTATEA!!!”

 

...Primul „verset” aminteşte cinismul diabolic cu care Băsescu s-a exprimat, vis-a-vis de frauda... „câştigătoare”, din noaptea de 6 spre 7 decembrie 2009: „I-am ciuruit!” Noi nu ne-am dat, atunci, seama, dar era expresia vampirismului, a dorinţei satanice de genocid, a celui ce se autoproclama, cu „binecuvâtarea” Uniunilor Masonice Mondiale, „preşedintele României”...! ADRIAN SOBARU chiar exprimă, cu o liciditate teribilă, nucleul personalităţii lui Băsescu: „E diabolic prin tot ceea ce face. Gândirea lui e diabolică. Parcă nu-şi mai doreşte cetăţenii pe Pământ. Dar e bun, e foarte bun, nu are cine să-l învingă”. Afară de Serviciile Secrete (vreo comandă masonică, am adăuga noi…) – şi, fireşte, de DUMNEZEU!!!

…Ultimul “verset”, format dintr-un singur cuvânt (“LIBERTATEA!”) aminteşte atât despre cel mai preţios (şi primul!) dar făcut de Dumnezeu, în Paradis, lui Adam Protogonos: A FI LIBER…chiar să săvârşească păcatul…!!! – …cât şi despre vorba legionară (a “Echipei Morţii”, adică a celor pregătiţi de Şcoala Lui CZC, în orice clipă, pentru MARTIRIU!!!), strigată, FOARTE CURIOS, chiar în nopţile “revoluţiei” bucureştene: “Vom muri şi vom fi liberi!”

…E drept, au avut şi masonii francezi, de la 1789, sloganul: “Liberté ou la Mort!”

…De ce e trist, acest înger lucid, numit ADRIAN SOBARU? “Sunt trist pentru că nimic nu s-a mişcat (…) E o lipsă de solidaritate a românilor, o dezbinare a societăţii”…Fireşte că putem vorbi, la infinit, despre “intuiţia” poporului român…despre cât de bine a făcut şi face că, vorba lui Blaga, “boicotează istoria”…Dar un fapt este incontestabil: imediat după decembrie 1989, sute de mii de concetăţini de-ai noştri, milioane chiar! – s-au dus la Istanbul…Nu mânaţi de vreo fervoare religioasă, NICI MĂCAR DE DORINŢA DE A CUNOAŞTE LUMEA TERESTRĂ! A face afaceri cu chiloţi, lacomi ca hienele!!! – a-şi vinde (…femeile/fetele…) trupul în zona islamică, pentru “bani buni”… Nu tot poporul, dar cât de mulţi şi cât de turbaţi de lăcomie, că nici n-au băgat de seamă, unii, vorba lui Ion Coja (care iar se contrazice…de data asta, ”bine” -  recunoscând eclipse ale poporului infectat de istorie!), că-i păcălesc Raţiu şi Câmpenu, cu mirajul “capitalist” – iar Iliescu (aici nu-i dau dreptate dlui Coja!), cu mirajul …”continuităţii”. Nu, Iliescu inaugura epoca “Marilor Trădări Oficiale”!!! Cine ştie câte veacuri vor trebui să treacă (după experienţele acestea mengele-ene: comunismul, capitalismul, liberalismul…), până să reînnoade, iarăşi, întru CONTINUITATE AUTENTICĂ, “poporul istoriei” cu Neamul Tradiţiei Cosmice…?!

…Doar pe la munte, sus de tot, mai există mândria portului naţional – şi pe la mânăstirile de pe munţi şi de sub munţi, mândria de a vorbi CURAT (ŞI CU RESPECT RELIGIOS!!) ROMÂNEŞTE!!! Şi, din nou, îi dau dreptate dlui Coja, în legătură cu mineriadele: cele din 1991 şi 1999 au fost ridicări de revoltă “pe bune” (categoric nemanipulate!), răscoale din pricina sărăciei lucii, a mizeriei şi morţii, către care îi împingeau…”oamenii dreptei constantinesciene”!! Şi asta mi-au spus-o mineri de la mine, de la Gura Humorului, care au scăpat de masacrul de la Stoeneşti…!!!

 

…Să ne apropiem de final: da, poporul român are, chiar mai mult decât multe alte popoare, vocaţia martiriului (…inclusiv Eminescu ar trebui considerat un MARTIR!). Dar, de o vreme încoace, poporul român pare că este silit (cum sugerează ADRIAN SOBARU) “vocaţia expectativei” şi a lipsei de solidaritate, a dezbinării. A pasivităţii, care numai creştină nu este! – că doar dl Ion Coja n-o fi de acord cu o prostie, spusă de acelaşi Emil Cioran (plagiindu-l, ciudat, pe…Marchizul de Sade…), care s-a dovedit extrem de lucid cu ocazia analizei Şcolii de Duh Legionare: “creştinismul este religia sclavilor”.

…Eu am afirmat că, din nou, pentru poporul român, aflat în plină evoluţie spirituală (de tip metanoic!), se apropie “NEVOIA DE MARTIRI”…(am scris şi publicat, cu mulţi ani în urmă, un articol cu acest titlu…) - şi n-am greşit: au şi apărut DOI DEODATĂ: CRISTINA ANGHEL şi ADRIAN SOBARU! 

…Aşa cum îmi sugera cineva, probabil că orice eclipsă avertizează asupra unor ulterioare mari schimbări spirituale terestre. Că mă mânie şi mă îngrijorează prelungirea expectativei, ca stadiu spiritual-atitudinal opus celui de martiraj – este firesc şi omeneşte… - nu e nevoie să mi se zică, precum o face dl Ion Coja – “nerod”, ci, cel mult, “prea grăbit”. Dar, fireşte, eu cred în Misiunea Neamului Românesc – şi ŞTIU: după frenezia experimentală, va veni stadiul metanoiei (…esenţiale, prin definiţie!): poporul român trece, fără ca noi să băgăm de seamă (“cărturarii” – CEL MAI PUŢIN! – …avea dreptate Ţuţea, cu “baba” lui, cu călcâiele crăpate, venită să se prăbuşească la Icoana Maicii Domnului…!) – printr-un stadiu de evoluţie spirituală mistică: curând, se va întoarce la Albia/”Arheul” Neamului! Sărăcia “politică” este răsturnarea semantică, făcută de Dumnezeu Cel Viu, asupra “lucrăturii” demonice: da, românii autentici (calitativ, nu cantitativ!) se vor convinge să revină la ale Duhului, şi să părăsescă falsele valori …“sclipicioase”! Că poporul român “are intuiţie” (…nu infailibilă, stimate dle Ion Coja! – pentru că nimic, în istorie, nu este infailibil…) – se va dovedi, cât de curând.

 

…Numai că, iarăşi, rolul MARTIRILOR (de la Dumnezeul Martirizat şi până la…ADRIAN SOBARU!), este să “mişte lucrurile” mai repede decât le convine indivizilor ori chiar popoarelor!

NEAMUL aşteaptă, dar nu-l exasperaţi, cu încetineala trezirii-“deşteptării” voastre, fraţi ai mei! Un ADRIAN SOBARU a fost “prevăzut”, în economia dumnezeiască, tocmai pentru a avertiza că…până şi sfinţii, până şi Dumnezeul Iubirii!!! - … îşi cam pierd răbdarea, cu…excesiv de ”lenevoşii”…excesiv de prelung meditativi (uneori…”rumegând” în gol!), amânători de Martiriu, deci de Metanoia - cărora tot poporul român “le-a zis-o: “ÎNCURCĂ-LUME”!!!

 

…Da, de-acum încolo, lumea, poporul român în întregimea sa, chiar fără să  conştientizeze, va/vor fi supusă/supuşi DUMNEZEIEŞTII LUCRĂRI DE “ZGÂLŢÂIRE METAFIZICĂ”, DE CUTREMURARE/METANOIA, începută prin CRISTINA ANGHEL şi ADRIAN SOBARU - … şi continuată de alţi, mereu alţi şi alţi aleşi ai Voinţei Lui Hristos-Mântuitorul!!!

 

…PÂNĂ LA ÎNVIEREA POPORULUI ROMÂNESC, ÎNTRU NEAMUL ARHEIC AL ROMÂNILOR!!!

 

Doamne,-ajută!

***

 

4-CÂNDVA, NU DE MULT, POPORUL ĂSTA AL ROMÂNILOR A AVUT ALTĂ FIBRĂ DE DUH... - AVEA REACŢIUNE!!!

DUHUL JAPONEZ ŞI  DUHUL ROMÂNIEI ACTUALE

Dragă I.N. –

...Nu, nu mă simt deloc bine, cu sănătatea - şi asta, după vreo patru săptămâni de tratament (şi injectabil, şi medicamentos), pentru că realităţile (României şi lumii!) mă sufocă, mă deprimă cumplit, mă simt complet dezarmat, neputincios să fac ceva, pentru alungarea trădării, nebuniei şi ticăloşiei, dacă nu din lume…măcar din jurul meu…! - realităţile astea “îmi mănâncă sufletul”…: totuşi, treptat, măcar tensiunea arterială s-a mai stabilizat, cât de cât…

...Draga  I.N., şi în veacul al XIX-lea, dar şi în veacul XX, România n-a avut o politică externă eminamente defensivă, cum spui tu - ci a avut o politică externă chiar cu accente decisive şi eroic-ofensive: Cuza nu s-a înclinat măcar (d-apoi să-i mai pupe şi papucul, ca până atunci, ceilalţi domni…cei ce fuseseră…boieri ”licitanţi de tron”!) în faţa sultanului...şi se pregătea de război cu turcii, pentru “neatârnare”…numai că a intervenit masoneria, care l-a asasinat, în Germania (după ce l-a silit să abdice, în faţa "omului lor", masonul evreu, Carol de Hohenzolern-Siegmaringen!) … - iar  în 1877-'78 noi, românii, am dus un război crâncean, pentru Neatârnare (dar şi de "spălare a ruşinii ruşilor" - şi ştii cum ne-au tratat ruşii, la San Stefano!... – nici nu ne-au invitat, măcar, la masa tratativelor…în plus, ne-au răpit Basarabia de Sud[1], de  bine ce i-am scăpat de cumplita ruşine a unei înfrângeri catastrofale, în faţa Turciei!...[2] -  şi ne-am comportat, în acest război din 1877-1878, incredibil de bine, pentru lumea întreagă! – toate agenţiile de presă, până şi cele engleze şi americane, strigau de uimire!!! - ...în cele două războaie mondiale am dus lupte grele (în ciuda trădării coloneilor şi generalilor filo-germani, în primul război, şi a regelui Mihai, într-al doilea…) - …şi în ciuda  dezbinării, din forurile superioare ale armatei, de pe frontul sud-moldovenesc, prin defectarea bolşevică, din 1917…dar şi a dezbinării din cadrul politicienilor români şi al camarilei regale … şi chiar a regilor noştri masoni, dintre care criminalul şi iresponsabilul de Carol al II-lea seamănă izbitor cu Băsescu - …CU COROANĂ SAU FĂRĂ, UN TRĂDĂTOR TOT UN TRĂDĂTOR RĂMÂNE!...! - în ambele războaie!, cu inamici puternici (Mărăşeşti-Mărăşti-Oituz  - primul război mondial - nu sunt episoade de desprins, de cele din al doilea  - Odessa, Cotul Donului...apoi, Oarba de Mureş, Carei...şi nici de 1877...!!! - să nu uităm că, în al doilea război mondial,  sovieticii erau ajutaţi, prin Siberia, de anglo-americani!), apoi a venit (după servilismul faţă de sovietici, de până în 1964), epoca Ceauşescu, în care am fost extrem de activi şi de ofensivi, în plan diplomatic şi în spionajul industrial...!). Nu prea au îndrăznit ungurii şi ceilalţi vecini, nici măcar URSS-ul, să ne calce pe coadă, fără să mârâim, măcar…în 1968, când Ceauşescu a făcut mai mult decât să mârâie: a făcut dizidenţă, în “sânul” Tratatului de la Varşovia! (nu mă interesează  opiniile trădătorilor şi impostorilor – eu am trăit şi simţit acele vremi, dimpreună cu mii şi milioane de oameni…! – …ştii bine cât de scump a plătit Ceauşescu, pentru…”încăpăţânarea” lui naţionalistă, pentru ”excesul lui de personalitate”, extrem de benefic, în esenţa lui… - vedem abia azi, foarte clar! - pentru poporul Românilor…; vezi bine, azi, vânătoarea de naţionalişti, calomnierea lor oribilă şi extrem de grosolană, poruncită de Guvernul Mondial: Ceauşescu, Miloşevici, Saddam, Gaddafi…Hugo Chavez şi Fidel Castro Ruz (cel care şi-a cerut scuze întregului popor cubanez, pentru că a făcut imprudenţa să se împiedice de covorul de lângă tribuna de la care ţinuse un discurs, şi...să cadă! – „niciodată un cubanez nu va fi văzut căzut, sau în genunchi, decât în faţa Lui Dumnezeu!” – a zis acest Conducător! – despre care curajosul regizor documentarist american, Michael Moore, spune că a creat, în Cuba, cel mai bun sistem medical – GRATUIT!!! -  din lume...!) etc. – sunt, mai întâi, ridiculizaţi, apoi diabolizaţi, pentru a trece mai uşor în uitare, spre a se realiza planul mondialisto-globalizant al masonilor: normalizarea anormalităţii neo-colonialismului, sclavizării popoarelor!).

 

...Ceea ce se întâmplă de 21 de ani încoace, şi anume, să fie lăsaţi ungurii să ne batjocorească, să ne facă ei geografia şi istoria...NOASTRĂ!!! - …să ne conducă (Marko Bella - vice-prim-ministru...UDMR-ul terorist decide contra românilor, prin şantajarea tuturor guvernelor româneşti...CÂRPE ŞI IUDE!!! (adică, iartă-mă, dar să laşi Cultura şi Sănătatea Românilor, pe mâna duşmanilor lor istorici, adică a politicienilor maghiari şi iredentei maghiarilor, este un act de trădare cumplită! - aşa, nu se putea ajunge decât la ce s-a ajuns: înfiinţarea Gărzilor Secuieşti, înarmate până-n dinţi, cu armament trecut graniţa de la Budapesta, pe la Vama Borş!...autonomia teritorială, PE CRITERII ETNICE,  a Szeklerföld-ului/”Ţinutului Secuiesc”... - RUPÂND ROMÂNIA ÎN DOUĂ, DIN MIJLOCUL “STEAGULUI” EI GĂURIT, ÎN DECEMBRIE 1989, LA CASA POPII TÖKES!!! - … REFĂCÂND TICĂLOASA GRANIŢĂ A DIKTATULUI DE LA  VIENA!!!...cărţi de istorie şi geografie "aranjate" la Budapesta!...pe când COPIII DE ROMÂN NU MAI AU DREPTRUL SĂ-ŞI CUNOASCĂ ISTORIA ŞI GEOGRAFIA, CELE  REALE!!!...DA, SE AJUNGE AICI…E NORMAL, CU AŞA LOGICĂ ŞI ACŢIUNE POLITICĂ STRÂMBE: să spânzure şogorul ăla smintit, de Csibi Barna, efigia lui Avram Iancu, a “CRĂIŞORULUI”, cu patalama de la primăria...NE-SMINTITĂ!!!, de la Miercurea Ciuc, unde se cere paşaport până şi consilierului prezidenţial Remus Opriş, ori chiar preşedintelui României…- lui Emil Constantinescu, în 1997, şi lui Băsescu, în 2009!!! ...atâta vreme cât Băsescu [la fel ca şi Constantinescu!] se pupă în bot cu Viktor Orban [care-i, se pare, adevăratul factor decident politic, în România anului 2011!!!] şi cu popa Tökes!!! - …dar nu uita că şi Tăriceanu a făcut guvern minoritar cu ungurii...nu uita că, pe timpul lui Iliescu, APARE HARTA ŢĂRII CEANGĂILOR, care arăta cum “stăpânirea maghiaro-ceangăiască” (?!) se întindea de la Adjud la Paşcani... - mulţi dintre popii catolici, ceangăi şi maghiari, de pe la noi, instigă, azi, la revoltă împotriva românilor, dacă nu se realizează, de jure - că de facto, DEJA S-A...!!! - Szeklerföld-Szeklerland/”Ţara Secuilor”, cu autonomie teritorială, pe criterii etnice...) - este "apocalipsa românescă"…de mult pregătită, prin pregătirea anestezicului optim, pentru români: CIRCUL…FĂRĂ PÂINE! Se uitau românii, în 15 martie 1990, şi ziceau, stând în fund, la televizor…toţi, “'telectuali”, deh!...: “Ei, nu mai tot credeţi în ce vedeţi şi auziţi! Numai nişte extremişti ROMÂNI pot zice ceva rău despre unguri, care unguri ar trebui să ne fie model, pentru civilizaţia lor extraordinară…!

Supercalifragilistică”…!!!

…Da, aceşti “civilizaţi” de huni ne declară, azi, ÎN PARLAMETUL NOSTRU (…fără să-i lapideze NIMENI!!!), că vor să creeze o Ungarie Mică în mijlocul României, pe care Ungarie Mică s-o unescă (cum altfel?), cu…Aia Mare!!! Păi, de ce om fi devenit noi, românii, atât de autişti, încât am uitat anul 1939, când un “civilizat” huno-maghiar, Dücsö Csaba,  vorbea atât de “dulce”, despre ce are el de gând să le facă valahilor…?!

 

"NINCS KEGYELEM" (FĂRĂ ÎNDURARE) - DE DÜCSÖ CSABA. BUDAPESTA, 1939

"Naţia ungară este cea mai splendidă realizare a rasei dominante mongole, care nu cunoaşte decât victoria. In noi fierbe sângele lui Attila, al lui Arpad şi al lui Ghinghis-Han"…
"Eu nu aştept să vină răzbunarea, nu aştept! Voi suprima pe fiecare valah ce-mi va ieşi în cale! Pe fiecare îl voi suprima! Nu va fi îndurare.

Voi aprinde noaptea satele valahe! Voi trece prin sabie toată populaţia. Voi otrăvi toate fântânile şi voi ucide până şi copiii din leagăn!
In germene voi distruge acest neam de hoţi şi ticăloşi! Nu va fi pentru nimeni nici o milă! Nici pentru copiii de leagăn, nici pentru mama care va naşte copil…

Voi suprima fiecare valah şi atunci nu va mai fi în Ardeal decât o singură naţionalitate, cea maghiară, naţia mea, sângele meu! Voi face inofensivi pe viitorii Horia şi Cloşca.
Nu va fi milă!"

Dücsö Csaba “[3]

 

…”Retardatul” (…cum îl numea, ieri-seară, la Antena 3, o senatoare PSD, Olguţa Vasilescu) Csibi Barna este doar o caricatură, faţă de Dücsö Csaba!... - iar ungurii îl ţin minte pe Dücsö Csaba, ca pe…”Hristosul Maghiarilor”! – pentru că iată ce texte circulă, azi, printre tinerii maghiaro-secui, din Garda Secuiască:

PE ACEŞTI VALAHI OPINCARI TREBUIE SĂ-I EXTIRPĂM, SĂ-I UCIDEM CA PE DUŞMANII NOŞTRI "

Preoţii predică iubirea poporului, dar aceasta este numai o momeală, fiindcă Dumnezeu nu ajută decît forţa brută şi această forţă brută noi, cu toţii, trebuie s-o întrebuinţăm pentru a ucide şi a-i extermina pe aceşti valahi. Religia, prin cele zece porunci ale ei, spune: nu ucide, nu fura, nu dori femeia altuia pentru că acestea sînt păcate.

Aceasta este păcat? Nu este păcat! PĂCAT VA FI CU ADEVĂRAT DACĂ NU VOM EXTERMINA ACEASTĂ BANDĂ (…) DE VALAHI OPINCARI (…) .

Vom organiza şi o noapte a Sfîntului Bartolomeu (…) şi vom ucide şi copiii în pîntecele mamelor lor". (…) "

Cuvîntare rostită la Şimleul Silvaniei de către baronul maghiar Aczel Ede, şeful Circumscripţiei regionale a X-a Cluj a organizaţiei paramilitare horthyste a tiraliorilor.

Publicat de Imnul-UDMR, la 13:06, 17 martie 2008

…Mda…Ce să mai comentez?! Trădarea, orbirea...pe amândouă?! NU! Să facă bine să se trezească, Poporul Românilor! Eu nu-s Dücsö Csaba, să lansez mesaje criminale!!! Am scris, am avertizat (dimpreună cu încă vreo câteva sute de cărturari români!), am răguşit şi mi-am dat sângele afară, în toţi aceşti ultimi zece ani…  - tot avertizând şi cerându-le fraţilor mei români să nu-şi uite Neamul, Firea Hristică, şi nici pe Strămoşii Cei Sfinţi şi Martiri, să fie treji/veghetori/”deştepţi”, precum Hristos-Lumina Lumii, să fie credincioşi în Hristos-Dumnezeu şi demni, precum Dumnezeu-Hristosul, Hristos-Adevărul/Logos-ul Luptător şi Calea spre Adevărata Viaţă! -  …e destul, dacă poporul meu nu s-a prostit cu totul!!! Dacă s-a prostit cu  totul, atunci, să moară! – …vorba lui Eminescu, din Andrei Mureşanu: “Decât o viaţă  moartă, un negru vis de jele, / Mai bine stinge, Doamne, viaţa ginţii mele!

...Mă uit la nenorocirea, din aceste zile, a Japoniei - şi-i admir, necondiţionat, pe japonezi: acolo este, deja, Apocalipsa IOANICĂ...dar, de pe stâncile alea ale Arhipelagului Nipon, nimeni n-o împunge la fugă spre..."mai binele egoisto-material"! Sunt demni, sunt iubitori, PÂNĂ LA ADORAŢIE!!! -  de tot ce le-au lăsat, spre moştenire, strămoşii lor...!!! Religia e religie, munca, muncă - iar devotamentul faţă de Împăratul-Divinitate, faţă de Patrie şi de Neam  merge (nu …"în cuvinte"!!!), până la sacrificiul suprem-martiric!!! FĂCUT CU BUCURIE ŞI MÂNDRIE…PE CARE ŞI DACII NOŞTRI ZALMOXIENI LE AVEAU, ŞI POPORUL NOSTRU, CÂND ERA CONDUS DE SFINŢI VOIEVOZI ŞI DE MARTIRI!!! “Unde sunt cei ce nu  mai sunt?” – întreba, cu o retorică tragică, Nichifor Crainic…şi nu-şi putea răspunde!

…Din păcate, nici noi, nici eu…deocamdată!

 

...Unde mai vezi tu, azi, la noi, educaţia patriotică, educaţia generozităţii, a spiritului de sacrificiu, a înaltei morale (nu fură nimeni pe nimeni, în Apocalipsa Niponă!...nu ca la cutremurul din 1977, când Ceauşescu a fost nevoit să decreteze legea marţială, şi au fost împuşcaţi zeci de jefuitori de cadavre, care tăiau degetele cadavrelor, ca să le ia inelele, cu tot cu...inelar! - fapte relatate de unchii mei bucureşteni!!!)...?! Unde mai vezi educaţia pentru MUNCĂ, la noi, unde se stimulează distrugerea, trădarea şi laşitatea şi uitarea deplină a faptului că suntem Aleşii Dumnezeului Neamurilor, suntem paznicii celui mai mănos şi luminos pământ din lume…GRĂDINA MAICII DOMNULUI? Eu, unul, nu vreau turism şi autostrăzi, că şi-aşa România-Grădina Dumnezeiască este de batjocură şi spurcare, cu/prin ai noştri români, d-apoi să-ţi mai năvălescă turişti străini nesimţiţi, toţi nemernicii lumii, ca la mânăstirile Bucovinei, unde îşi agaţă izmenele de zidurile mânăstirilor...cu ochii mei am văzut, am şezut şi am plâns, la zidurile Voroneţului şi Mânăstirii Humorului…!

…Dar, la japonezi, o autostradă a fost reparată (că era ...prăpastie fără fund!), în 4 zile!!! Noi nu reuşim, în 21 de ANI, să facem, “ca lumea”, nişte drumuri cu două benzi...numai în campanie electorală dacă se mai peticeşte câte ceva...pe undeva…! Cultul MUNCII? Aproape că a dispărut, la români…odată cu mândria (şi cu ARGUMENTELE SFINTE ALE MÂNDRIEI!) de a fi român…!!! Cât s-au muncit să ne scoată binele din suflet şi din minte? Păi, nu prea mult: vreo 21 de ani. În Rusia nu s-a reuşit în 80 de ani…iar în Japonia…NICIODATĂ, pentru că, acolo, munca este echivalentă cu justificarea existenţei tale DEMNE pe faţa pământului (or, românii au uitat de demnitatea  acelor TARABOSTES thraci, cu conducători “rex et pontifex”, REGI ŞI FĂCĂTORI DE PODURI-SPRE-CER, PENTRU NEAMUL LOR, CĂTRE ZALMOXIS!!! - …de demnitatea înfricoşătoare, pentru Satana, a Voievozilor, Sfinţilor şi Martirilor!)!

…Iată ce scrie Octavian Lupu, în articolul său, „Descoperind farmecul prefecturii Fukushima”, în revista online Confluenţe româneşti (din 18 martie 2011) : „Mai întâi, vreau să îmi declar respectul şi admiraţia pentru cultura japoneză, precum şi pentru această naţiune, care a ştiut să se adapteze atât de bine circumstanţelor fluctuante ale istoriei.(…) 

In primul rând, pot spune că numele Fukushima nu îmi spunea nimic, înainte de acest incident, la fel cum nici Cernobâl nu era ştiut, înainte de catastrofa nucleară din timpul Uniunii Sovietice (…).

Curios fiind de acest loc, am început să citesc materiale, care să îmi spună ceva despre specificul locului, istoria sa, oamenii din regiune şi cultura lor (…). 

Vizionăm o multime de emisiuni despre acest eveniment din Fukushima, dar nu ne întrebăm, de exemplu: Cine sunt aceşti oameni? Care este istoria lor? Ce fel de cultură au? Cum gândesc? Cum se bucură? Cum se întristează? Ne postăm în faţa televizoarelor, în timp ce se aruncă, în mod haotic, în noi, cu informaţii trunchiate, pe care le receptăm într-un mod barbar, primitiv, în nuanţele de gri ale temerii, îngrijorării şi senzaţionalului. Iar după ce "show-ul" mediatic s-a încheiat, aruncăm la coş toată chestiunea, pentru a trece la un alt subiect "fierbinte", din care marile trusturi media îşi culeg profituri, deloc lipsite de importanţă.

(…)Vă voi propune câteva date sintetice, despre prefectura Fukushima, culese din mai multe surse de pe Internet (…).                                

Mai întâi, Fukushima înseamnă "insula bunului destin" ("good-fortune island") şi este capitala prefecturii, cu acelaşi nume, din regiunea Tohoku a Japoniei. Oraşul se află la 250 km nord de Tokyo şi la 80 km sud de Sendai. Deşi oraşul este localizat în interiorul insulei, prefectura are mai multe porturi la oceanul Pacific, câteva dintre ele numindu-se Onahama şi Soma. La nivelul anului 2003, populaţia oraşului era estimată la 290.866 de locuitori, la o suprafaţă de 746 km pătraţi, rezultând o densitate de 390 de oameni / km pătrat.

Fukushima City este înconjurată de o mulţime de izvoare termale şi are nenumărate resurse naturale în regiune, fiind una dintre cele mai mari zone turistice din Tohoku. Plasarea oraşului permite accesul către multe alte regiuni ale Japoniei, prin intermediul unui sistem de transport bine pus la punct. In numai o oră şi jumătate poţi ajunge în Tokio, folosind căile ferate, iar aeroportul oraşului, deschis din anul 1993, permite turiştilor să viziteze oraşul, venind nu numai din zonele metropolitane ale regiunii, dar chiar şi din celelalte insule ale arhipelagului nipon.

Prefectura Fukushima este bogată în festivaluri unice, ce se desfasoară în fiecare anotimp, de-a lungul întregului an, având o semnificaţie profund religioasă, îmbinată cu practici agricole specific japoneze, reflectând istoria locală şi diferitele tradiţii culturale. Astfel, marele festival Ryozen celebrează perioada turbulentă Nanbokucho (1336 - 1392), când conflictul dintre două curţi imperiale rivale a divizat naţiunea.

Sau festivalul Soma - Noomaoi, ce datează de peste 1000 de ani, se desfasoară pe fostele proprietăţi ale clanului Soma şi re-creează atmosfera din perioada Statelor Războinice (1467 - 1568). In jur de 500 de călăreţi costumaţi în samurai, purtând steaguri medievale specifice, oferă un spectacol de luptă deosebit, în sunetul şi lumina focurilor de artificii, fiind unul dintre cele mai reprezentative astfel de festivaluri din Japonia.

(…) Pot fi întâlnite o mulţime de meşteşuguri specifice locului. Astfel, lemnul de bună calitate se găseşte în calităţi abundente, în Fukushima -  fapt ce permite realizarea de obiecte artizanale de excepţie. De asemenea, o mulţime de obiecte din lut ars pot fi procurate, reflectând cultura locală a regiunii.

(…)Pe măsură ce exploram aceste informaţii, am uitat, în cele din urmă, de isteria mediatică -  ŞI, FĂRĂ SĂ VREAU, AM ÎNŢELES GESTUL ACELOR MUNCITORI EROI, CARE AU PREFERAT SĂ-ŞI DEA VIAŢA, PENTRU A SALVA O ŢARĂ, O NAŢIUNE ŞI UN PATRIMONIU DE EXCEPŢIE. AM ÎNŢELES, DE FAPT, CĂ EI AVEAU PENTRU CE SĂ MOARĂ, AVEAU CE SĂ APERE ŞI, ÎNTR-UN FEL, AM GĂSIT O EXPLICAŢIE, PENTRU SPIRITUL DE SACRIFICIU AL JAPONEZILOR (s.n.).

…Oare noi, ca români, am avea ce apăra sau, mai bine zis, am putea proceda la fel, dacă destinul ar cere un astfel de sacrificiu?”  - şi întrebarea dlui Lupu nu are decât un singur răspuns, astăzi: NOI, ROMÂNII, NU MAI CONSIDERĂM CĂ GRĂDINA MAICII DOMNULUI MERITĂ SĂ FIE CUNOSCUTĂ ŞI NE-UITATĂ ÎN VECI, PENTRU A AVEA DE CE SĂ-ŢI DAI ŞI VIAŢA, PENTRU APĂRAREA EI!!!

…După 6-9 august 1945 (exploziile nucleare “vaporizante” de la Hiroshima şi Nagasaki… - urmate de capitularea fără condiţii şi, astfel, umilirea împăratului-zeu, Hiro Hito, fiu al Zeiţei Soarelui, Amaterasu!), niciun japonez n-a cerut “salariu mărit”, pentru ca să ridice Japonia din moloz şi din neant… - ci au muncit cu atâta încăpăţânare şi fanatism patriotic constructiv, cu atâta demnitate de adevăraţi samurai - încât, după câţiva ani numai, refăcuseră TOTAL Japonia – păstrând doar “spaţii de amintire” coşmarescă, la Hiroshima şi Nagasaki… - …şi, deja, se pregăteau să-l ameninţe şi să-l doboare (la el acasă!), printr-o concurenţă economică feroce, pe asasinul mondial SUA! (despre care  celebrul romancier şi filozof francez, Henry de Montherlant (1896-1975), scria, nu foarte demult, în Haosul şi moartea: O singură <<naţiune>> a reuşit să micşoreze inteligenţa, moralitatea şi calitatea omului pe aproape întreaga suprafaţă a Pământului – iar aceasta nu s-a mai văzut de la Facerea Lumii. ACUZ S.U.A. DE COMITERE CONSTANTĂ DE CRIME ÎMPOTRIVA UMANITĂŢII”. 

Japonia este singurul stat din lume care are curajul “nebunesc” de a  nu acorda, nici în zilele noastre, cetăţenie japoneză – evreilor…!

 

...Am decăzut rău. N-AM FOST TOTDEAUNA AŞA DE JALNICE MÂRŢOAGE!!! NOI NE TRAGEM DIN ADEVĂRAŢI ŞI SFINŢI ÎMPĂRAŢI ŞI DIN CEL PUŢIN LA FEL DE SFINŢI ŞI RIGUROŞI MORAL - MARTIRI!!!

 ...Am decăzut rău. N-AM FOST TOTDEAUNA AŞA DE JALNICE MÂRŢOAGE!!! NOI NE TRAGEM DIN ADEVĂRAŢI ŞI SFINŢI ÎMPĂRAŢI ŞI DIN CEL PUŢIN LA FEL DE SFINŢI ŞI RIGUROŞI MORAL - MARTIRI!!!

…Mă "mănâncă", cumplit, pe dinăuntru, toate astea! Poate de aia şi mă ridic aşa de greu, din boală...
Dar, poate ne va lumina Dumnezeu! VĂD, ÎN MÂNĂSTIRI, MODELUL DE LUPTĂ PENTRU DUH ŞI DE HARNICIE, PENTRU SUFLET ŞI TRUP ŞI DUH…VĂD, CU ADEVĂRAT, ADORAŢIA ŞI  ÎNGRIJIREA, CU ULTIMĂ SMERENIE, A GRĂDINII MAICII DOMNULUI! Deci, văd că Dumnezeu nu ne-a uitat, ci doar ne încearcă tăişul şi struna de Duh, îndelung…tare îndelung şi cu mare luare-aminte!!!

E bine că-i aşa rău, pentru că, atunci când ne vom scula, o vom face “deplin armaţi”, cum zice Sfântul nostru Coşbuc!

…În mânăstiri, este rigoare a Duhului şi ritualistică sacră a fiecărui gest!..., este severitate morală şi de comportament, alături de o covârşitoare credinţă, în destinul poporului şi Neamului Românilor!!! Este OGLINDA ÎN CARE TREBUIE SĂ NE VEDEM NIMICNICIA FAPTELOR ŞI GÂNDURILOR, PENTRU A NE ÎNDREPTA DE ŞALE ŞI A VISCOLI ASUPRA NEMERNICILOR, DINĂUNTRU ÎNTÂI, APOI, ASUPRA CELOR DINAFARĂ!!! Numească-se ei cum s-or numi, UE, NATO etc. – tot Satana e numele lor cel ascuns, de taină, DAR SINGURUL ADEVĂRAT!!!

…Iată ce rugăciune puternică şi atotacoperitoare de Duh, de ajutorare a României de azi... (Românie care se pregăteşte, TAINIC,  pentru Drumul spre ROMÂNIA SACRĂ, de Ieri şi de Mâine, DE PURURI!) ne-a lăsat Părintele Arhimandrit, ILARION ARGATU, de la Mânăstirea Cernica (1913 – 1999) :

RUGĂCIUNE 
"Iartă-mă, Doamne: 

-pentru tot ce puteam să văd şi nu am văzut! 
-pentru tot ce puteam să aud şi nu am auzit! 
-pentru tot ce puteam să simt şi nu am simţit! 
-pentru tot ce aş fi putut să înţeleg şi nu am înţeles! 
-pentru tot ce puteam să conştientizez şi nu am conştientizat! 
-pentru iertarea pe care aş fi putut s-o dau şi nu am dat-o! 
-pentru bucuria pe care aş fi putut s-o trăiesc şi nu am trăit-o! 
-pentru Lumina pe care aş fi putut s-o primesc şi nu am primit-o! 
-pentru viaţa pe care aş fi putut s-o ocrotesc şi nu am ocrotit-o! 
-pentru visele pe care mi le-aş fi putut împlini şi nu le-am împlinit! 
-pentru necunoscutul în care aş fi putut să păşesc şi din teamă, nu amîndrăznit să păşesc! 

-pentru iubirea pe care aş fi putut s-o exprim şi nu am exprimat-o! 
-pentru tot ce puteam să creez bun şi frumos şi nu am creat, pentru gloria Ta, Doamne, şi a Impărăţiei Tale Divine! 
Pentru tot ce ştiu şi nu ştiu că am greşit, pe Tine, Doamne, care eşti Mila şi Iubirea infinită,Te rog, iartă-mă şi mă îmbracă cu nesfârşita Ta Iubire şi Lumină! 

Iţi mulţumesc, Doamne: pentru toată frumuseţea pe care am văzut-o izvorând din Tine ! 

-pentru muzica tăcută a Inimii Tale, pe care mi-ai dezvăluit-o auzului! 
-pentru tot ce am simţit bun şi minunat în viaţa mea! 
-pentru tot ce prin harul Tău am înţeles! 
-pentru lumina pe care am sorbit-o în adâncul meu! 
-pentru iertarea pe care dăruind-o, am dobândit pace! 
-pentru bucuria fiecărei clipe trăite în Tine, Doamne! 
-pentru toate cadourile spirituale care mi-au îmbogăţit fiinţa! 
-pentru viaţa mea, care e a Ta, o mică parte a simfoniei existenţei! 
-pentru visele care au prins formă, prin armonia iubirii Tale pentru mine! 

-pentru necunoscutul în care am păşit plin de curaj, regăsindu-Te! 
-pentru iubirea copleşitoare cu care mă dezmierzi, clipă de clipă! 
-pentru tot ce am creat prin Tine bun şi frumos, aducând cu umilinţă laudă Impărăţiei Tale divine!

***

NOTE

1-Tratatul preliminar de la San Stefano a fost semnat de către Imperiul Rus şi cel Otoman la 3 martie 1878, după Războiul Ruso-Turc din 1877-1878. Din partea Rusiei au fost delegaţi contele Nicolai Pavlovici Ignatiev şi Alexandr Nelidov, iar din partea Imperiului Otoman au participat ministrul de externe Safvet Paşa şi ambasadorul în Germania, Sadullah Bey. Tratatul a fost semnat la San Stefano (astăzi Yeşilköy), un sat în apropierea Istanbulului.

Tratatul a confirmat o serie de schimbări politice în Balcani, prin recunoaşterea independenţei mai multor state, inclusiv a României.

Tratatul prevedea formarea unui principat bulgar autonom, care sa plăteasca tribut Porţii, dar care avea dreptul la un guvern creştin şi la o armată proprie. Teritoriul său includea câmpia dintre Dunăre şi Munţii Balcani (Stara Planina), regiunile Sofia, Pirot şi Vranje, Tracia de Nord, părţi ale Traciei de Est şi aproape întreaga Macedonie (articolul 6).

Conducătorul principatului urma să fie ales de poporul bulgar, aprobat de Imperiul Otoman şi recunoscut de marile puteri. De asemenea, un consiliu al nobilimii urma să creeze o constituţie proprie (articolul 7). Trupele otomane aveau sa părăsească Bulgaria, fiind înlocuite de trupele ruseşti, a căror ocupaţie urma să dureze doi ani (articolul 8).

Serbia, Muntenegru şi România

Sub premizele tratatului, independenţa Muntenegrului a fost recunoscută de către Imperiul Otoman (articolul 2), iar teritoriul său s-a dublat ca mărime, prin anexarea unor foste regiuni otomane precum Nikšić, Podgorica şi Antivari (articolul 1).

Serbia a obţinut de asemenea independenţa, şi a anexat oraşele Niš şi Leskovac (articolul 3).

Independenţa României a fost recunoscută de Imperiul Otoman (articolul 5), însă România a fost obligată să cedeze Rusiei Basarabia de Sud, dar a primit drept compensaţie Dobrogea (articolul 19).

2-Telegrama Marelui Duce Nicolae, către Domnitorul Carol: “Turcii, adunând cele mai mari la Plevna, ne zdrobesc. Rog a se face fuziune demonstraţiei şi, dacă este posibil, trecerea Dunării, pe care tu doreşti s-o faci, între Jiu şi Corabia. Această demonstraţie este indispensabilă, pentru a facilita mişcările mele” (cf. Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, Univers enciclopedic, Buc, 1977). Dar Coşbuc traduce fără de cruţare: “Însuşi Marele Duce a scris cu dichis şi aşa cum se cuvine Domnitorului nostru. Scrisoarea  a fost aşa: <<La Plevna, Turcii şi-au înglotit oştiri năprasnice  şi ne potopesc. Te-aş ruga să te arăţi, din răsputeri, vrăjmaş al Turcilor, şi, dacă-ţi stă în putinţă, treci Dunărea, după cum tot voiai s-o treci, pe la Corabia. Am mare nevoie să te arăţi vrăjmaş lor, ca să-mi înlesneşti drumurile mele>>” – cf. George Coşbuc, Războiul nostru pentru Neatârnare, Editura Cartea Românească, Buc., 1899.

3- Dücső Csaba (unul dintre pseudonimele scriitorului ardelean Loránd Daday, 1893-1954). În noaptea de 13 spre 14 septembrie 1940, trupe ale regimentul 201 motorizat Budapesta, împreună cu unii localnici maghiari şi cu membri ai organizaţiei Nemzetőrség (“Straja naţiunii”) AU DECLANŞAT UN HOLOCAUST ÎN COMUNA IP, din judeţul Sălaj, precedat de torturi şi violuri. Populaţia română a fost supusă unor torturi, printre care smulgerea unghiilor, ruperea oaselor cu bâte şi paturi de armă, mai mulţi copii au fost sfârtecaţi cu baionetele, aşa cum, potrivit unor surse, ar fi sugerat în 1935 Dücső Csaba, prin intermediul unui personaj din cartea Nincs kegyelem (Fără milă). Masacrul a durat până la 15 septembrie 1940, când guvernul Marii Britanii a somat autorităţile Ungariei să înceteze pogromul – cf. Pridvorul lui Laurenţiu Dumitru, 19 septembrie 2008.

***

 

5-CÂND VA ÎNVĂŢA ROMÂNIA SĂ SPUNĂ ŞI „NU!”...?!

...Trăim, azi, o istorie bleagă a României. Dacă „a fi corupt” înseamnă nu doar a ceda la presiuni ilegale şi la sclipiciul arginţilor, ci şi a nu fi în stare să opreşti demonii să-ţi tot  intre, cu nemiluita, în tine... – noi, românii, cu adevărat, suntem extrem de corupţi...

...Vine multinaţionala/transnaţionala şi-ţi zice: „Dă foc la Agricultura ţării!” Şi tu, bleg şi corupt, dai foc la ogoarele strămoşilor Traci...şi obţii nişte...minunate  pârloage!

...Vine multinaţionala/transnaţionala şi-ţi zice: „Dă foc la Industrie!” Şi tu, bleg şi corupt, transformi fabrici, uzine, rafinării...în schelete!

... Vine multinaţionala/transnaţionala şi-ţi zice: „Dă foc la munţi şi la păduri!” Şi tu, cuminte şi teribil de bleg, îi chemi pe Necolaiciuc ori pe Verestóy Attila, şi obţii chelirea munţilor...sufocarea şi jalea de moarte a fraţilor tăi!

... Vine multinaţionala/transnaţionala şi-ţi zice: „Transformă-i în sclavi şi terorizează-i pe angajaţi, până-i pui cu botul pe labe, ca pe câini şi ca pe sclavii din Georgia şi Louisiana! Nu-i plăti decât cu zgârciuri, cu mizerii, care abia să-i ţină în viaţă - nu cu salarii, care să le permită să-şi ridice fruntea, a oameni! Dacă vor crăpa, atâta pagubă, rezervă biologică există...! Şi aşa sunt prea mulţi locuitori tereştri...bunul sclavagism al veacurilor XVIII şi XIX  ne-a învăţat că cei mai rezistenţi sclavi sunt cei de rasă neagră şi de rasă galbenă! Alungă-i, în moarte sau spre ultima disperare, pe cei din rasa albă!” – şi tu, trădătorule de neam şi de rasă, faci „Drepţi!” şi te conformezi, ca-n transă: îţi înjugi fraţii la moarte...şi aduci, după ce fraţii îţi cad în brazdă, morţi de foame, de efortul inuman al trudei şi însângeraţi... – îi aduci la muncă, în locul asasinaţilor sclavi români, pe sclavii (cum ţi-au comandat mutinaţionalele: „Ei sunt cei mai rezistenţi la mizerie!”) din Nigeria, Somalia, Mozambic, Thailanda, Cambodgia sau Pakistan...!!! Dar, în acest experiment, cu totul special, extrem de vast şi important, pentru Satanele Lumii (pentru că, de aici, de pe pământul numit România, ca şi în „cazul/experimentul Piteşti”, se vor da semnale de asasinare şi satanizare a întregii Planete Terra!), numit „Experimentul Mondial România”, pot apărea şi surprize: de exemplu, să se constate că tocmai românii sunt cei mai rezistenţi la mizerie, batjocură şi chin...”antrenaţi” fiind (din cu totul alte „raţiuni de stat”, e drept!) încă din anii 1981-1989...!!!

...Vine Uniunea Europeană, vin BĂNCILE ZARAFILOR LUMII, şi-ţi zic: „Tu să te împrumuţi de la noi, să te tot împrumuţi, până leşini şi crăpi de atâta împrumutat!” – şi tu  te împrumuţi şi...te execuţi: cazi în bot, de sărăcie şi neputinţă...!

... Vine multinaţionala/transnaţionala şi-ţi zice: „Fă autostrăzi invizibile, ca să avem noi purcoi şi sodom de bani, iar voi să NU aveţi autostrăzi - ...CANCI, BRE!” – şi tu te apuci să dai miliarde şi sute de miliarde de euro/dolari „bechtelitei bush-mane”, iar autostrăzile, măre! – chiar că nu se văd...precum „hainele cele noi ale împăratului”...!!! Ce minuni se mai întâmplă în lumea Ta, Doamne...fereşte!

...Vine Guvernul Mondial şi-ţi zice: „Tu, Ţara Aurului şi Duhului Lumii, de azi, nu mai ai nici un miligram de aur, şi, tot de azi, eşti Culmea Prostiei şi Bolii, Model Mondial pentru Prostie şi Boală!” - ...şi tu, cum ziceam, îţi betonezi intrările la mina Barza şi la altele o sută ca ea, ori întorci spatele la Roşia Montană ...şi declari (cum numai Sadoveanu zicea, în pildă, despre „turc”, că i-ar fi zis Dumnezeu: „Tu să fii prost...”, dar adăuga: „...dar să ai putere asupra altora, cu sabia”…la noi, însă, niciun adaos!): „Da, să trăiţi, eu sunt prost! N-am avut niciodată aur!” – deşi, numai de la mina Barza ai fi scos vreo 54 de miliarde de dolari („minimum minimorum”!)...adică, atâta cât să-ţi plăteşti datoriile la Zarafii Lumii, de vreo trei-patru ori...BNR prin Preşedintele MUGUR ISĂRESCU (Preşedintele Filialei din România a Clubului de la Roma!) refuză să cumpere aur din pământul României! ...aur de 24 de carate, deci, CEL MAI CURAT AUR DIN LUME!!! (...1% din Aurul Lumii era din mina de la Barza/judeţul Hunedoara...!). Minele de aur ale României au devenit...SECRET DE STAT!!! România a pierdut dreptul de ştanţare a aurului!!! Minele de aur care au fost închise...”NU MAI POT FI RE-DESCHISE!” - ...sună ordinul dat de U.E.!!!

 

...Şi, în  plus, îţi închizi spitalele şi şcolile, şi devii (cu spăşire!) Model Mondial, de Îmbolnăvire cu Prostie!!!

...Românie, n-ai de gând să te opreşti din această postură de oaie capie, sinucigaşă?!

Ai sau n-ai de gând să înveţi, odată şi odată, a rosti şi vorba „NU!”, când e vorba de încălcarea Misiunii tale dumnezeieşti...şi, dacă ai, când te vei opri să tot zici „DA, SĂ TRĂIŢI!”, la toate îndemnurile spre sinucidere, care-ţi vin dinspre duşmanii tăi şi ai Lumii?! Ce fel de ţară CREŞTIN-ORTODOXĂ eşti tu, dacă asculţi mai curând de Iuda (cum îţi sugera degeneratul acela de Patapievici, prin expoziţia de la Bochum...”Omagiu lui Iuda”!!! - ...ştia nemernicul ce ştia, despre postura de „zombi”, în care te-au adus „psihanaliştii” Securităţii Burtoşilor Mondiali!), şi nicidecum nu asculţi de Poruncile Duhului Sfânt, prin care ţi-a fost dăruit Statutul Divin, încă dinainte de Întruparea Lui Dumnezeu-Fiul – încă de pe vremea Sfinţilor TRACI: AKES SAMENOS/trac. Grădinile Magice/GRĂDINA MAICII DOMNULUI???!!!

...Am primit, zilele acestea, o scrisoare, printr-un amic din zona „de conflict” româno-român – HarCov-Mureş (aşa-zisul „Szeklerland/Széklerföld” – „Ţinutul Secuiesc”!):

SUNTEM O MÂNĂ DE ROMÂNI CARE NE "LUPTĂM" CU SEPARATISMUL MAGHIAR / SECUIESC ! ALĂTURĂ-TE NOUĂ, AVEM NEVOIE DE SPRIJINUL TĂU!

Congresul UDMR s-a încheiat

Oradea, Sâmbătă 26.02.2011, Ora 13:40

Marko Bela: „Autonomia poate fi marea prioritate a următorilor ani, dacă există premisele acestei autonomii. Or, în opinia mea, aceste premise le-am şi creat (n.r. învăţamânt separat pentru maghiari, finanţat de majoritatea românească, administraţie eminamente maghiară, în Harghita şi Covasna, care îşi face lege proprie şi o ignoră pe cea oficială, binenţeles tot pe banii bugetului de stat, epurarea celor două judeţe de români, prin alocarea banilor publici numai pentru comunele locuite, majoritar, de maghiari, hegemonia simbolurilor maghiare-drapele, panouri ilegale, imnuri de „stat“ şi eradicarea oricărei referinţe simbolistice la apartenenţa de România, obligativitatea cunoaşterii limbii maghiare chiar şi pentru un post de gunoier). Menţionăm, însă, că asemenea obiective pot fi obţinute numai prin unitate politică (n.r. reorganizarea administrativă a României şi oficializarea născocirii de „ţinut secuiesc”, legea autonomiei culturale, adică cedarea de către statul român a puterii legislative, către maghiari şi exclusiv pentru maghiari, pe banii majoritarilor, schimbarea Constituţiei şi recunoaşterea maghiarilor ca naţiune co-fondatoare a statului român- ce tâmpenie!!! – adică, instituirea statului multinaţional în România).

Glossar (pentru cei care încă “dorm în papuci”): autonomie teritorială înseamnă:

1. separarea de jure a unei părţi din statul român, prin instituirea unor organe legislative şi executive separate, la nivel local (Parlament, Guvern, Poliţie etc)/ Q: oare ce legislaţie se va adopta acolo? A: legislaţia Ungariei.

2. încetarea autorităţii statului român asupra colectării de taxe şi impozite / Q: care este zona din România cu cel mai mare potenţial turistic? A: Harghita şi Covasna”.

…Şi la Congresul UDMR (din 26-27 februarie 2011, de la ORADEA…ăsta, parcă, este, sau ERA… oraş în România, nu?) s-a cântat Imnul Maghiarilor, iar nu Imnul României…apoi, au cântat Imnul Secuimii…cu “garnitură” de fluturări de flamuri maghiare!!! - …”nicio silabă, în limba română, nu s-a văzut pe bannere ori auzit în sală”, la Congresul UDMR de la…Oradea (…da-da, ăsta este oraş, încă, în România – cel puţin aşa se vede pe hartă…, iar maghiaro-secuii udemerişti se declară, cică,  “fideli statului ROMÂN” (că UDMR se traduce aşa: Uniunea Maghiarilor din ROMÂNIA…uniune-uniune, dar unde scrie, în vreun document, românesc ori european, că se poate crea un “partid pe criterii etnice” – şi să mai şi poruncească şi să facă legi, într-o ţară străină de etnia lor?!)… - …dar România, prin liderii ei politici şi prin dregători, n-a îndrăznit să sancţioneze încălcarea Constituţiei României…- sau, dacă Franţa îşi permite cu ţiganii, de ce nu şi-ar permite şi România, cu aceşti “alţi ţigani”, UNGURO-SECUII, cei peste măsură de obraznici, să-i trimită…”la urmă”, la “origini”, ptiu! – adică, asta ar fi prin Asia, nu? - …în schimb, pentru românii get-beget, pe care i-ar răscula foamea, în 2011, “liderii” români cu pricina (mânca-i-ar ciuma!), “liderii” ăştia turbaţi de…”democraţi-liberali” ce sunt ei, au nimerit să cumpere, cu 49 de milioane de euro  - “echipament pentru reprimarea mişcărilor de masă” (…ar fi putut cumpăra pâine, sau, MULT MAI BINE! -  ar fi fost subvenţionată Agricultura Românească, din toţi banii ăştia, pentru viitorii înfometaţi…şi, astfel, n-ar mai fi existat nici înfometaţi, şi, deci, nici răscoale/răsculaţi care “să fie reprimaţi/reprimate”, din pricini de înfometare… - dar, probabil…”ăsta-i scenariul” Guvernului Mondial Masonic, pentru ca România să devină (şi să apară drept) Cobaiul Mondial: “cum poţi face din CEA MAI BOGATĂ ŢARĂ DIN LUME…CIUMA MIZERIEI TERESTRE!!!”)…: “Jandarmeria a ieşit la cumpărături de echipament pentru reprimarea mişcărilor de masă - şi nu se încurcă cu mărunţiş, ci cu 49 de milioane de euro, şi asta în doar câteva luni” – cf. Observator.a1.ro, din 1 februarie 2011.

...Ia să vedem noi cine-s, de fapt şi de drept, aceşti “maghiaro-secui”, de au obrăznicia să ne zică nouă “să ieşim din casa noastră”, să fim noi...cum? – a, da, “stat multinaţional” (că aşa vrea, ÎN ARDEALUL TRACILOR SFINŢI!!! - ... “mongolìa lor” de maghiaro-secui, rude de mutră cu “mongolìa sa”, Traian Băsescu-Hlizilă!, tocmai cu noi fac asta, cu cel mai Vechi şi mai Sfânt Neam European, adică!...îşi “joacă ei caii!) - că ei...”au creat premisele”!...mai auzit-aţi, oare, o prostie şi mârlănie mai mare, decât să-ţi dai afară din casă gazda, nu că nu-i casa ei, ci că tu...”ai creat premise”...uite acum cinci minute!!!...:

Potrivit izvoarelor germane (Annales Regni Francorum, Poeta Saxo, Analele Fuldense etc.), secuii sunt urmaşii avarilor de neam türcic sau öguz care au întemeiat două puternice kaganate în Pannonia, în anii 567-587, sub Baian (558-605), şi 675-680, motiv pentru care, în amintirea unui trecut glorios, aveau să se prezinte românilor ca fiind "de neam ales" (szkil - sikil - szelkeliek - secui), impotriva strămoşilor lor, Imperiul Carolingian a întemeiat marca de graniţă "Austria" (Östmark) în anul 782, declanţând, prin Carol cel Mare (768-814), în anul 788, un război de lungă durată, încheiat în anul 805, când "avarii, care îşi zic (acum, adică în veacul X) “unguri" (Analele Fuldense), "trans Tiszam fluvium fugatis" (Poeta Saxo). Alungaţi peste Tisa "unz in Walahen" (Jacob Enikel). La venirea maghiarilor finici, în fruntea unui conglomerat de triburi turcice, slavi, dar şi români de la Nipru şi Bug (vezi căpetenia "URS"), ei se aflau deja "dincolo de munţii de zăpadă" (Carpaţii Păduroşi) printre "sălbaticii vlahi" (Rudolf din Ems), convieţuind paşnic "cu românii, vecinii lor din munţi" (Chronicon Pictum Vindobonense), drept care "amestecându-se cu românii, se spune că se folosesc de literele acestora" (Simon de Keza). Când maghiarii au cucerit teritoriile româneşti dintre Muncaci şi Ung (de unde numele de “ungur”, luat de noul popor modern, euro-asiatic, format din maghiarii finici, kazari, pecenegi, bascurzi, bulgari, cumani, slavi, romanici din Pannonia, români şi germani), perpetuând prin secole cele două toponime româneşti Muncaci (de la "muncă", în sensul de "trudă") şi Ung (de la "unghiul" pe care îl face pusta, între înălţimile din N-E), secuii se aflau în ducatul lui Menumorut, amintirea lor fiind perpetuată şi astăzi de toponime ca "Săcuieni", "Tileagd", "Sititelec" etc. Abia "în anul 903 (nu în 896, cum se minte de obicei - n.n.) de la întruparea Domnului, ducele Arpad, trimiţându-şi oştirile “ în ducatul românului "Salanus" ("Sărarul") dintre Tisa şi Dunărea de Mijloc, "a ocupat tot pământul dintre Tisa şi Budrug, până la Ugosa (Ugocea, voievodatul, viitor comitat al românului Iuga sau "Uga", personaj istoric din casa de Dolha-n.n.), împreună cu toţi locuitorii săi, a asediat fortăreaţa Borsoa (Borsova - n.n.) şi, după lupte, a cuprins-o a treia zi, i-a sfărâmat zidurile şi soldatii ducelui Solanus pe care i-a găsit aici, a pus să fie duşi, legaţi în lanţuri, în fortăreaţa Hung" (Ung sau Unguar, cetate de pe râul Ung, luată, în 896, de Arpad de la "DUCA", român local, cu a cărui fiică se va căsători, avându-l pe "bălaiul" Zulta). (Anonymus). Căci maghiarii alungaseră "pe valahi şi luară în stăpânire această ţară şi se aşezară cu slavii împreună pe care şi-i supuseseră şi, de atunci, ţara se cheamă Ungaria" (Cronica lui Nestor). In realitate, Ţara Ungului, cucerită de maghiari de la români, se numeşte astăzi nu "Ungaria", ci "Ucraina subcarpatică", numele de "Ungaria" împământenindu-se asupra teritoriilor pe care avea să le cucerească Arpad, cu începere din 903, la Vest de Tisa şi în care se va forma, ca rezultat al unui îndelungat proces etnogenetic, poporul modern ungar. Paralel cu raziile declanşate, apoi, la sud de baza dintre "Tisa şi Bodrog, până la Ugocea", dar şi în Pannonia de la Vest de Dunărea Mijlocie, Arpad a iniţiat expediţii şi în Răsărit, împotriva ducilor români din stânga Tisei, "Menumorut"şi "Glad" (Vlad, tatăl cărturarului duce "Manoel")” – cf. Mircea Dogaru, Ferenczy György "Maghiarimea din Transilvania şi revizionismul"  - Argument (I), în Curentul (I), - Diverse - nr. 263 / 1 Februarie, 2007.

...Aha, deci nici măcar istoria aceea cu “Cetatea hună [n.n.: şi…”atiliană”, cică! – neţinând cont că, din 453 p. Ch., HUNII NU MAI EXISTĂ, CA POPOR!!!] a Hungului” [1] nu e decât un basm agresiv şi teribil de urât-mincinos: “Ung” vine de la românul “IUGA”, “în realitate, Ţara Ungului, cucerită de maghiari de la români, se numeşte, astăzi, nu <<Ungaria>>, ci <<Ucraina subcarpatică>>… - şi tot revizionismul şi iredenta maghiaro-secuieşti nu se întemeiază decât pe o poveste de jaf şi crimă şi minciună sfruntată!... nu e decât o “abureală”, pentru România cea care nu ştie a zice şi vocabula ”NU!”, pe lângă hipnoticul şi sinucigaşul cuvânt (fatal nouă, mereu, în ultima vreme, din punct de vedere politic!) - “DA!”...Păi, atunci, bine! Pupaţi-i în fund, în continuare, cu mult spor, pe aceşti bandiţi asiatici obraznici, care s-au înhăitat cu bandiţii noştri, şi, vorba bătrânului Neculce, “ne belesc de şapte piei”! Ce deosebire “patriotică” să mai aflăm, în această caragialescă „unitate”, întru distrugerea  şi batjocorirea noastră! - ...pupat toţi piaţa endependenţi”?!

La congresul UDMR care se desfasoară, sâmbată, la Oradea, liderii principalelor partide parlamentare s-au întrecut în a face pe plac maghiarilor. Preşedintele PDL Boc le-a mulţumit udemeriştilor pentru participarea la guvernare şi s-a declarat convins că împreună vor culege roadele deciziilor grele. De partea cealaltă, a opoziţiei, Victor Ponta  a avut un discurs scurt, presărat cu glume:<<Copilotul meu e maghiar şi, de câte ori greşim drumul, îmi spune că nu am dictat bine limba română>>. Şi liderul PNL, Crin Antonescu, nu a ratat ocazia de a gâdila orgoliul udemeriştilor, mulţumindu-i lui Marko Bela, pentru ce "a făcut în România şi pentru România” – cf. Cum au curtat opoziţia şi puterea UDMR-ul, la propriul lui Congres, pe HotNews.ro, de sâmbătă, 26 februarie 2011.

 

…Dar povestea asta de coşmar, pentru cei cărora le mai spun ceva cuvintele “Patrie Română”, nu se încheie aici… - “maghiaro-secuii” (că nu se mai deosebesc, acum, maghiarii, de secui… - aşa cum se deosebeau pe vremea lui Gheorghe Doja ori a lui Mihai Viteazul, care Viteaz Mihai a fost ajutat de unii nobili secui, contra pretenţiilor aberante şi obraznice la culme, ale maghiarilor din Ardeal!) - …“maghiaro-secuii”, azi, “pretend”, nici mai mult, nici mai puţin – ei, care nici n-au ce  căuta printre statele Europei! -  decât… “Ungaria Mare” –  vorba dlui Ion Coja:

Ungaria aşa-zis Mare a fost un artificiu administrativ, o găselniţă birocratică, a unui funcţionar oarecare, numit Buest, decizie luată în 1867, de azi pe mâine, într-un birou, în urma unor intrigi şi aranjamente de culise. Ungaria aşa-zis Mare nu a fost o realitate istorică, împlinită printr-un eveniment de anvergură.

Nici vorbă să se compare cu procesul prin care s-a ajuns la constituirea României Mari, proces care are la temelia sa jertfa a zeci, sute de mii de români! Prin jertfă se consolidează tot ce este trainic în istorie. Unde este jertfa ungurească la 1867?! Unde a fost jertfa ungurească, atunci când, după un veac şi jumătate de ocupaţie turcească totală, Budapesta este eliberată de armatele imperiale austriece?”

Mai  mult: “Asta până la Mohaci, în 1527, când statul ungar dispare. Dispare Ungaria, dar nu şi Transilvania, care continuă să existe! De ce nu dispare şi principatul Transilvania, odată cu Ungaria, la 1527? Simplu de ce: pentru toată lumea, pentru toate cancelariile din acea vreme, Ungaria şi Transilvania erau lucruri diferite, entităţi complet separate, care un puteau fi gândite împreună! Dimpotrivă, în linii mari, Transilvania se afla în aceeaşi situaţie cu Moldova şi Ţara Românescă, fiind toate trei părtaşe, în mod firesc, la aceeaşi istorie, la acelaşi model de organizare politică”.

Şi încă mult mai mult şi teribil de semnificativ: “Până la Trianon, vreme de 400 de ani, ungurii au trăit sub guvernarea şi administrarea altora, ba a turcilor, ba a austriecilor. Abia după Trianon, ungurii s-au trezit fără stăpân, liberi să se guverneze cum vor! Şi ştiţi dumneavoastră, fraţi maghiari, care a fost prima iniţiativă a politicienilor dumneavoastră de atunci, a liderilor de la Budapesta? Care a fost primul lor gând de auto-guvernare maghiară, suverană şi independentă, pentru prima oară dupa 400 de ani? Nu ştiţi, căci este tare jenant ce a decis, de capul ei, clasa politică din Ungaria! Au decis să trimită şi au şi trimis la Bucureşti o delegaţie, de trei conţi maghiari, care i-au propus regelui Ferdinand şi lui Ionel Brătianu ca Ungaria să se lipească la România, într-un stat dualist, după modelul dualismului austro-ungar, instituit in 1867!… Nici mai mult, nici mai puţin! Aşadar, instituirea unui dualism româno-ungar a fost proiectul politic cel mai dorit, speranţa cea mare a politicienilor maghiari!…(s.n.) Lipsiţi de exerciţiul guvernării, al libertăţii, fruntaşilor unguri le-a fost teamă de riscurile şi provocările la care te supune suveranitatea. S-au simţit singuri şi neajutoraţi, neasistaţi! Nu ştiau încotro s-o apuce! Cam la fel cum au reacţionat ţiganii noştri, când au fost eliberaţi din aşa-zisa robie: s-au trezit şi ei dintr-odată neasistaţi şi s-au întors pe capul boierului român, să afle cu ce l-au supărat şi să ceară să rămână, mai departe, sub pulpana sa!… Unde era dispreţul politicienilor maghiari faţă de tot ce este românesc, atunci când au venit la Bucureşti, cu căciula în mână, cerşindu-ne întovărăşirea?! Unde era dorul de libertate şi neatârnare care animă, se zice, întreaga istorie a cavalerilor maghiari?!… Prin ce impuneau românii în faţa vecinilor maghiari ? Prin faptul, evident, că, în această parte a Europei, a lumii, statul cel mai vechi şi mai stabil, cu o continuitate neîntreruptă de peste 600 de ani, era statul român. Nici în toata Europa nu găseşti multe popoare care s-au învrednicit de o asemena performanţă politică! (s.n.). Semn de cuminţenie şi de înţelepciune, atât la nivelul domnilor, cât şi la nivelul omului de rând, de la talpa Ţării!… Nu întâmplător românii se numără şi printre cele numai câteva popoare din Europa, care au fost în stare să elaboreze un cod juridic propriu, vestitul jus valachicum…(...)

Da, oameni buni, aşa s-au petrecut lucrurile după Trianon! A fost un moment jenant pentru bieţii unguri, iar guvernanţii şi, mai apoi, istoricii români, ca nişte veritabili domni, ca nişte adevăraţi boieri, ca nişte buni vecini, ca nişte oameni adevăraţi, ne-am abţinut să-l popularizăm, să-l mediatizăm şi să-l comentăm! Să facem caz, ori, ferit-a Sfântul, să facem haz! Căci comentariul, oricare ar fi fost, nu putea fi decât unul complet defavorabil ne-prietenilor noştri! Şi poate că aşa ar trebui să procedăm şi în continuare! Să facem uitate asemenea momente de slăbiciune ale Celuilalt! Din păcate, abnegaţia ungurească sistematică, instituţionalizată, de a lovi şi calomnia tot ce este românesc, ne obligă să părăsim îndătinata noastră atitudine de a-i lăsa pe neprieteni în plata Domnului. Bunătatea noastră şi bunul nostru simţ sunt considerate slăbiciune, prostie chiar! (s.n.). E timpul ca această impertinenţă să capete răspunsul cuvenit, iar cei fără ruşine să fie puşi cu nasul la perete, să nu şi-l mai ridice aşa de sus, fără niciun temei! Dacă nu se găsesc maghiarii de bun simţ care să-i tragă de mânecă pe conaţionalii lor mai zănateci – sau nu îndrăznesc!, să ne ocupăm noi, românii, de această trebuşoară! Şi s-o facem de data asta temeinic, cu sistemă! …Avem nevoie, aşadar, de o strategie bine pusă la punct, prin care să contracarăm eforturile sistematice ale celor care, cu fel şi fel de minciuni, ne calomniază şi ne sabotează, cu orice ocazie! Noi nu avem nevoie de minciuni, de alte calomnii ca să le răspundem, ci avem de partea noastră adevărul şi nu mai putem întârzia cu punerea în funcţiune a acestei arme teribile: ADEVĂRUL!” – cf. Ion Coja, art. Ungaria Mare nu a existat!, în www.banatul.eu sau www.ne-cenzurat.ro etc.

Şi potlogarii ăştia de “maghiaro-secui” din judeţele HarCov/România vin, acum, la potlogarii noştri, păduchii din Bucureştii dâmboviţeni, “fruntea” României, ca să ceară...să ne călărească, la noi în casă?! Aşa  ne trebuie, dacă suntem CÂRPE!!!

...În definitiv, obrăznicăturile astea asiatice ştiu ce vor, şi nu “dorm în papuci” – ca noi! Iată cât de “grupat” şi de febril lucrează, ştiind că apelurile lor asasine  (...aceşti oameni, cu mici excepţii, poartă, în ei gena “Horthy”, a Crimei Oficializate de Guvernul Mondial!!!  - ...nu uitaţi de umbra maiorului Agache Aurel: “Tot cu gândul la Horthy a fost măcelărit de ungurii lui Tökes şi maiorul Agache, în 22 decembrie 1989!” [2] – iar Horthy al lor, care i-a predat lui Hitler pe evrei, dar, întâi,  i-a torturat cumplit şi ucis şi singur, “acasă la el”, în Ungaria - nici azi nu e declarat “criminal de război”… -  în schimb, Ion Antonescu al nostru, care a scăpat cu viaţă zeci şi zeci de mii de evrei, este! – …şi ni-l scot, ALŢII, din istoria….NOASTRĂ!!!)  vor întâlni/stârni interesul cuiva, nu ca “datul din umeri a pagubă”, al românilor, la tot ce le “oferă” istoria, ca NETĂ infracţiune împotriva statutului lor naţional şi ontologic:

Autonomie / Autonomie teritorială pentru Pământul Secuiesc!

 

Din ce în ce mai mulţi oameni au pretenţii la înfiinţarea paşnică a autoguvernării teritoriale a Pământului Secuiesc. In spatele acestor obiective stă o masă mare de secui. In fundal nu se află partide, ci doar noi, secuii-maghiari. Scopul este înfiinţarea unei autonomii teritoriale sănătoase, cinstite şi viabile. Întrebarea care ne trece tuturor prin minte este ce fel de autonomie teritorială vrem. O autonomie în care trebuie să corespundem celor de peste hotare, investitorilor, Băncii Mondiale etc., sau una care să ne corespundă nouă?

 

Ştim că sunt probleme pentru că acestea se pot întâmpla în orice domeniu. Ştim că atunci când este criză se ia de la pătura cea mai aservită, din salarii, din pensii şi ştim cât de aserviţi sunt şi bolnavii. Am putea să continuăm enumerarea semnelor crizei, însă fenomenele au la bază un lucru comun: în ţară s-a creat o conştiinţă colectivă a iresponsabilităţii. Acest lucru este cel mai distructiv factor social, care le ia oamenilor încrederea în viitor şi speranţa.

 

Trebuie să avem o autonomie teritorială în care viitorul să fie previzibil, în care să putem trăi fără temeri, în libertate, în care să există moralitate, interesele comunităţii să primeze în locul celor personale ale unora, iar viaţa şi familia să fie valorile principale. Trebuie să avem un Pământ Secuiesc ce să le dea spaţiu maghiarilor secui pentru a-şi duce traiul, pentru a se dezvolta, unde să nu fim umiliţi din cauză că suntem secui şi din cauza culturii noastre. Trebuie să avem o autonomie teritorială în cadrul căreia să putem trăi din salarii. Trebuie să avem un Pământ Secuiesc sănătos în care spiritul să se poată dezvolta în libertate, lumea să poată porni spre reuşită cu şanse egale, iar obiectivul economic să nu fie acela de a fura unii de la alţii. Acest Pământ Secuiesc poate fi realizat în viitor prin încrederea în rezultatele activităţii noastre, speranţa reuşitei acţiunilor comune şi iubirea exprimată prin colaborare.

 

Depinde şi de tine dacă vom putea realiza autonomia teritorială!

 

Este important ca toată lumea să afle de autonomia teritorială (s.n. - n.n.: da, aşa este, azi: dacă-ţi faci reclamă bună, dacă dai , într-una, din clanţă, n-are nicio importanţă…dacă mai ai şi dreptate!). Drumul nu va fi uşor şi simplu. Vrem, în sfârşit, să rezolvăm împreună problemele grave prin intermediul unui acord cinstit, raţional. Nu vrem ca soluţiile să ne fie impuse de o minoritate politică egoistă, care subordonează transformarea propriilor interese. Sistemul de valori sociale a noii epoci să se bazeze pe iubire, colaborare, toleranţă, tinerii să rămână aici pe Pământul Secuiesc unde să întemeieze familii şi să crească copii. Vrem ca cei care vor să muncească să obţină locuri de muncă şi să simtă că este nevoie de ei. Vrem să nu se poată profita de ajutoare. Intenţionăm să ne consolidăm economia internă şi să potolim pofta firmelor multinaţionale şi a băncilor care înghit totul, să avem preţuri şi salarii convenabile. Vrem să realizăm un sistem de reprezentanţă mai ieftin şi mai cinstit, intenţionăm să formulăm şi să validăm la cel mai înalt nivel interesele naţionale secuiesco-maghiare, intenţionăm să creăm o economie viabilă care să funcţioneze în armonie cu mediul şi comunitatea. Vrem să creăm legături cu organizaţii din cadrul uniunii care au puncte de vedere asemănătoare ca să putem acţiona în comun şi la nivel internaţional pentru o Europă care îşi reprezintă propriile interese. Am vrea să realizăm multe alte lucruri, obiectivele fiind stabilite, pe parcurs, de membrii naţiunii secuieşti.

 

Peste mai mulţi ani, când toate acestea se vor realiza, iar copii noştri ne vor întreba ce am făcut noi pentru realizarea lor, vom putea afirma mândri că am fost acolo atunci când aceste schimbări au pornit, am fost părtaşi şi am făcut tot ce trebuie pentru obţinerea succesului. Dacă ne solidarizăm şi trecem peste dezbinările şi conflictele generate artificial, dacă vom avea curajul să privim dincolo de grijile noastre, vom putea crea o autonomie teritorială la care sperăm cu toţii! Acum trebuie să creăm regulile de funcţionare ale unei lumi mai umane în colaborare cu autonomiile teritoriale care funcţionează în lume pe principii asemănătoare. Obiectivul nu îl reprezintă câştigarea unor alegeri ci crearea unui cadru care să asigure dăinuirea pe termen lung a Pământului Secuiesc pentru ca în sfârşit să putem fi mândri de rezultatele noastre din prezent.

La ce ne aşteptăm de la tine?

 

Vino cu noi , exprimă-ţi părerea despre ceea ce vrem să facem, ajută-ne să facem să apară un Pământ Secuiesc cu autonomie teritorială. Dacă faci cu noi doar un pas poţi da naştere schimbării. Dacă eşti de acord cu ceva, sprijină realizarea acestui lucru, independent că eşti sau nu de acord cu totul. Nu căuta diferenţele, ci concordanţele! (n.n.: concordanţele între…minciuni şi falsuri, evident!). Rezultatul nu va fi al unor persoane, partide -  ci va fi un Pământ Secuiesc comun (n.n.: rezon…! - da, solidaritatea bandiţilor este mult superioară solidarităţii “străjilor”…cam inexistente, în acest Sfânt Pământ Românesc, “sat fără câini”, cu oameni prea buni ca să mai ştie şi să păstreze ce le-a dăruit Dumnezeu!!!...şi să nu se poarte ca într-un “no man's land”…!).

Fii şi tu părtaş al schimbării, fii cel care face ceva pentru un viitor mai viabil! Fii şi tu unul dintre cei care vor să dovedească faptul că Pământul Secuiesc poate fi dirijat eficient cu implicarea organizaţiilor civile care reprezintă mulţimea şi nu cu exclusivitatea partidelor!

 

A venit timpul nostru, să ne asumăm responsabilitatea care ne-a fost dată definitiv de viaţă, să creăm viitorul Pământului Secuiesc, să nu mai suportăm voinţa altora, distrugerea conştientă!”

Sursa: publicaţia lunară Tortenelmi magazin, nr.2 din februarie 2011, autor Peter Janos

 

 

“Pământul Secuiesc a fost şi va fi!

 

Norocul nostru este că au trăit şi mai trăiesc încă printre noi oameni obligaţi faţă de naţiune, care luptă zi de zi pentru revigorarea conştiinţei noastre de maghiari (n.n.: da, ăsta-i norocul lor şi ghinionul şi blestemul nostru: la noi, NIMENI nu se ocupă de apărarea Adevărului Istoric!!! – la ei, TOŢI se ocupă de scornirea Minciunii Anistorice!!!). Ei ştiu că doar un popor care îşi cunoaşte istoria luptă pentru dăinuirea şi viitorul său, astfel că îşi îndeplinesc cu abnegaţie activitatea de cercetare şi scoatere la iveală a trecutului. Fără această luptă curajoasă a lor, de mult am fi dispărut din Transilvania, ba chiar şi din Bazinul Carpatic.

 

Printre ei se numără şi Kadar Gyula - istoric, publicist, redactor, editor de revistă şi carte -, cu care ziaristul Matekovics Janos a discutat săptămâna trecută la Clubul Hollo Erno din Sfântu Gheorghe. Intâlnirea lor a fost prilejuită de împlinirea a 15 de ani de la prima apariţie a publicaţiei Tortenelmi Magazin, editate de Kadar Gyula, şi de apariţia volumului La hotarul Pământului Secuiesc, semnat de acelaşi Kadar Gyula. In activitatea sa, el a stat mereu în slujba poporului său. Iar obiectivul nu este altul decât crearea patriei secuieşti şi dăinuirea şi prosperarea secuimii în această patrie.

 

Istoria falsă, care a prins rădăcini în conştiinţa oamenilor, trebuie eliminată şi plantate în locul ei răsadurile adevărului. Pentru că fără susţinere, naţiunea se atrofiază. (n.n.: iată câtă grijă au ei să nu li se …“atrofieze” Minciuna! – după grija de a crea o inversare completă, între Adevăr şi Minciună, în favoarea Minciunii!!!).

 

In 1996, Kadar Gyula a lansat o revistă care să prezinte adevărata noastră istorie. La început, revista a purtat denumirea de Tortenelmunk, pentru ca după trei ani, să devină Tortenelmi Magazin. Prin anul 2003, revista număra peste 5.000 de cititori permanenţi, însă indiferenţa a făcut ca tirajul să fie redus azi drastic. Nu înţeleg de ce organizaţia noastră de apărare a intereselor nu a considerat demn să îi ofere un sprijin, pentru că în cei 15 ani, revista nu a primit nici un leu din fondul destinat acestor scopuri. Din septembrie 2010, revista apare în pierdere, iar dacă proprietarul şi editorul ei nu va găsi în timp util susţinători sau nu va primi comenzi suficiente, va fi nevoit să-i stopeze apariţia. Este bine să ştim că acest lucru depinde de noi .

 

In final, să dăm citire unui citat din volumul care va fi prezentat azi, ora 17:00, la Biblioteca Judeţeană Bod Peter:

Nici secuii, locuitori indigeni, şi nici românii stabiliţi aici să nu uite că în 1848-49, dangătele clopotelor secuieşti au fost salve de tun, iar azi spun acelaşi lucru: Pământul Secuiesc a fost şi va fi! Trebuie doar să vrem acest lucru!”

Sursa: cotidianul Szekely hirmondo, nr.22 din 02.02.2011, autor Bedo Zoltan

 

 

“Articolele istorice ale lui Kadar Gyula / Autonomia Pământului Secuiesc trebuie să existe

 

Patria secuiască mi-o imaginez în interiorul graniţelor României (n.n.: ce bine ar fi să-i ajutăm să-şi imagineze “patria secuiască” ÎN INTERIORUL GRANIŢELOR…”PUŞCĂRIEI”!!! – …sau, măcar, în interiorul graniţelor Ungariei, care, de la Budapesta, tot aprinde pârjolul pretenţiilor sfruntate!!!).  Pământul Secuiesc, format din două judeţe şi jumătate, ar putea fi înfiinţat prin instrumente legale, iar acest lucru reprezintă un pericol la adresa celor de naţionalitate română - a declarat ieri, Kadar Gyula, istoric din Sfântu Gheorghe, în cadrul prezentării volumului său.

 

Ieri după-amiază, la Biblioteca Judeţeană Bod Peter, a fost prezentat cel mai nou volum al lui Kadar Gyula, intitulat La periferia Pământului Secuiesc. Demeter Lajos, istoric local, i-a prezentat activitatea ştiinţifică. Heraldicianul Szekeres Attila Istvan, ziaristul publicaţiei noastre, a vorbit despre carte, calificând-o drept o biblie a luptei pentru autonomie. Szekeres a declarat: Kadar Gyula nu scrie despre istoria Pământului Secuiesc, ci se axează în primul rând pe ideea că autonomia secuiască a existat şi trebuie să existe. De asemenea, Kadar consideră că poporul secuiesc îşi poate păstra identitatea doar dacă obţine autonomia.

Kadar Gyula a declarat că şi-a axat scrierile pe ideea că oamenii trebuie să lupte şi nu trebuie să renunţe. El a amintit de asemenea de faptul că pe o rază de 10 km a localităţii Sfântu Gheorghe trăieşte o etnie formată din 15.000 de suflete (n.r. -nu a denumit această etnie, însă din cuvintele sale am putut deduce că este vorba despre romi). Efectivele acestei etnii s-au dublat în decurs de un deceniu. In cazul în care vor pătrunde aici, împreună cu colonizaţii, ar putea prelua controlul asupra oraşului Sfântu Gheorghe, a consiliului judeţean, ceea ce trebuie evitat. El a mai semnalat că înfiinţarea Pământului Secuiesc nu înseamnă împingerea în plan secund a unei alte etnii. Autoguvernarea teritorială secuiască ar urma să fie înfăptuită în cadrul României, lucru care ar contribui la propăşirea ţării, aspect dovedit şi de autonomiile europene. Conceptul de patrie secuiască există în sufletele noastre, înseamnă Pământul Secuiesc, iar noi avem obligaţia de a-l păstra - a declarat Kadar Gyula” – cf. Centrul European de Studii Covasna – Harghita,  Revista Presei Maghiare, Nr. 03 / 01.02 – 15.02.2011. Sursa: cotidianul Haromszek, nr.6203 din 03.02.2011, autor Mozes Laszlo.

…Ei, acum că ştiţi clar şi pe faţă, ce vă aşteaptă… - dragi fraţi români, trageţi-vă plapuma peste ochi şi peste urechi!!! Noapte bună…dacă veţi mai putea dormi!

…Un drac îmi şopteşte că…nu aveţi prea mari probleme cu insomniile…

***


NOTE

 

1-Attila (Attila, greacă Ἀττήλας, n. 406 – d. 453) a fost ultimul și cel mai puternic rege a hunilor, domnind între anii 433453. Născut într-o familie nobilă, el l-a urmat la tron pe unchiul său Roas, împreună cu fratele său Bleda – cf. Wikipedia.

 

2-Maiorul Agache Aurel a fost ucis, cu bestialitate, în Târgu Secuiesc, în inima României, de haitele de unguri, inflamaţi de ură la adresa a tot ce reprezenta statul român. Au ucis oameni în uniformă, au incendiat drapele româneşti, au jucat pe străzi urlând şi chiuind, invocând numele lui Horthy. Într-un document oficial (Raportul parlamentar Harghita Covasna, adoptat de Parlament la data de 14 octombrie 1991, şi care are ca titlu pentru capitolul al doilea „Revoluţia din decembrie 1989 şi evenimentele legate de revoluţie în judeţele Harghita şi Covasna“) se arată că: „în oraşe, comune şi sate din judeţele Harghita şi Covasna s-au strigat lozinci ca: «Moarte valahilor!», «Horthy, Horthy!», «Trăiască Ungaria!», «Ardealul la Ungaria!», «Acum ori niciodată!» (…). După ce criminalii au fost condamnaţi de justiţia română la pedepse modice cu închisoarea, UDMR-ul s-a implicat în graţierea criminalului Hejja Dezideriu (Dezso) de către preşedintele României în anul 2003 şi în sprijinirea criminalului Reiner Anton, pe perioada detenţiei.


Filip Orban Daniella Kamilla. Tatăl ei fusese acuzat de luare de mită, iar dosarul a fost instrumentat de Aurel Agache. În ziua de 22 decembrie şi-a scos cizmele de piele, cu toc „cui“ cu flecuri metalice şi l-a lovit în cap pe ofiţerul care era căzut la pămånt. Un martor povesteşte că „aceasta a sărit cu picioarele pe abdomen şi în zona organelor sexuale ale lui Agache Aurel. Aceasta l-a mai lovit şi din poziţie laterală cu piciorul“. Femeia nu a executat, însă, nicio zi din pedeapsă, deoarece a fugit în Ungaria, unde a dobândit cetăţenia. (…)Decizia finală în cazul acestora s-a luat în anul 2001, dar pedepsele încasate de persoanele condamnate au avut caracter simbolic, pentru trei dintre condamnaţi autorităţile române nu au îndeplinit demersurile de extrădare necesare, iar ceilalţi doi au fost graţiaţi după câteva sute de zile de închisoare de Ion Iliescu, unul dintre fondatorii, alături de Domokos Gheza, ai UDMR
– cf. George Roncea, In memoriam Agache Aurel, colonel post-mortem măcelărit de unguri, în ziarul Necenzurat, de luni, 16 august 2010.

***

 

 

 

 

 

 

6-„DEMOCRAŢIA LIBERALĂ” – CA INSTAURARE A BANDITISMULUI, TRIVIALITĂŢII ŞI HAOSULUI „MULTILATERAL DEZVOLTAT” ŞI PROGRAMAT

 

PRELIMINARII

 

...Celor care au trăit în cel puţin două regimuri succesive n-ar trebui să le lipsească aşa de mult şi de nechibzuit „doica” mentală a propagandei politice a mass mediei, pentru a reuşi să realizeze comparaţii şi să-şi formeze un sistem de valori cel puţin bine definit (dacă nu şi cu repere infailibile). Sau, cel puţin, relativ stabil şi personalizat.

A trăi, succesiv, în comunism şi în „Democraţia Liberală”, înseamnă să poţi avansa (după mai bine de două decenii de experiment „Democratic şi Liberal”!)  câteva teze valabile.

Vom încerca, în cele ce urmează, să structurăm, nu optim, dar funcţional (cel puţin) cele câteva observaţii esenţiale, pe care nu ni le bazăm pe niciun fel de  propagandă (partinică sau de alt soi), ci ca rezultate ale unei observaţii socio-spirituale continue şi atente.

Vom arăta, mai jos, cum se înşiruie  lucrurile Cetăţii Vulnerabile a zilelor noastre şi care ar trebui să fie domeniile de exercitare  a ideilor (consecinţă a observaţiei în mediul socio-spiritual), ţinând cont că nici măcar Democraţia, în stadiul ei primar (ne referim la democraţia aheniană, câtă va fi fost, până la Pisistrate...), n-a reuşit cu mult mai mult decât „dictatura prostimii/vulgului grosolan şi imbecil”, decât asasinarea lui Socrate sau/şi decapitarea zeilor, de către Alcibiade... - iar naşterea lui Sofocle în mahalaua Colonos, a Athenei, nu e deloc relevantă: teatrul/theatron (care devenise, deja prin Eschil, cu deuteragonistul său, mult prea mult spectacol şi prea puţin ritual!) - odată cu Sofocle, se desacralizează total, prin apariţia tritagonistului! Cultură fără de cult...lume desacralizată – aceasta a dus de râpă Cetatea, de avem azi ce vedem, sub ochii noştri...Pentru că nici Tracii Sfinţi, şi nici Dumnezeu-Hristos (de sorginte umană tracă!) -  n-au devenit, din păcate, modelul de spiritualitate/acţiune şi trăire spirituală, al Europei şi nici măcar al României!

...Comunismul nu este un mediu optim pentru dezvoltarea cultural-spirituală, dar China Comunistă reuşeşte să ţină în viaţă un miliard şi jumătate de oameni, de care nu se dezice (...e drept că, după câte se zice, China ar fi sprijinită, masiv, „ideologic, logistic şi strategic”, de Masonerie...!) – în timp ce România „Democrată şi Liberală” nu e în stare să-şi ţină între limitele decenţei spiritual-ontologice şi între graniţele statale (nu şi suverane, din păcate, date fiind sistemele supranaţionale de distrugere a fiinţei umano-divine, sisteme întemeiate şi practicate de fiinţe terestre cu mare încărcătură malefică!) nici măcar douăzeci de milioane de locuitori.

Noi nu vrem a face apologia vreunuia dintre cele două „sisteme”. În primul rând, noi nu credem că „tertium non datur”: noi suntem convinşi că, în istoria nu tocmai bine şi întru Adevăr cunoscută a omenirii – există încă multe resurse şi pot fi închipuite încă multe forme de soluţionare a evidenţierii, organizării şi prezervării trudei spiritului uman.

Spre exemplu, ideologii de paie ai omenirii ultimelor cinci secole eludează, în mod constant şi pervers, nu doar teocraţia (care a avut o relativ benefică funcţionare, atât în antichitate, cât şi într-o bună parte a Evului Mediu european... - oricum, preferabilă, indiscutabil, amoralismului sinucigaş al „liberalilor”! [1]), ci tocmai soluţia hristico-divină, aceea a stării de comuniune umano-divină: comuniunea  de Duh fiind, deci,  prioritară oricărei stări de organizare artificială şi impusă de vreun sistem, instituţionalizat cu mijloace violent şi brutal-materialiste.

 

Din moment ce a existat miracolul, deloc îndepărtat temporal, al Legiunii Arhanghelului Mihail, prin care Trimisul Arhanghelic, către Neamul Românesc (dar şi spre alte neamuri, ce se vor voi a fi treze! – spre exemplu, Mişcarea Anaue/A Cămăşilor Verzi/ÎNVIERII, din Brazilia!), Corneliu Zelea Codreanu, a tentat şi reuşit să formeze Omul Mihaelic [2], care să se supună, martiric şi complet altruist, trăirii hristice, TRĂIRII ÎNTRU COMUNIUNE CU SEMENII ŞI, ASTFEL, CU HRISTOS-DUMNEZEU, ba chiar să aibă Revelaţia Stării de Ecumenicitate Naţională!!! [3] (...că următoarele forme de trăire socială umană, comunismul şi liberalismul, mereu tot ţin „sub ţol” această realitate, este vina lor, nu vina noastră, şi, în niciun caz, vina Căpitanului!) – pentru noi este suprema dovadă că omenirii i se ascund multe dintre Esenţialele Secrete ale evoluţiei ei spirituale terestre – atât cele trecute, pentru a i se putea falsifica Identitatea umano-divină terestră – cât şi cele viitoare, pentru a i se putea, eventual, falsifica Misiunea şi Destinul, de Fiinţă Umano-Divină Terestră!!!

 

Numai că, vorba românului: „Dumnezeu nu doarme!”

 

...Aproape că nici n-am mai simţi neapărată nevoie să cităm  pasajele de mai jos (descrieri ale unui stadiu spiritual, prin care omenirea terestră a mai trecut, şi spre care umanitatea, în viziunea lui Corneliu Zelea Codreanu, trebuie să mai treacă, o dată, înainte de recuperarea paradisiacă!)  – dar considerăm că nu trebuie a tăinui ceea ce ştii că poate face semenilor un cât de mic, dar substanţial – bine!

CZC şi iniţiaţii-legionari interbelici (prin rudele noastre de sânge, unchii după mamă, i-am cunoscut şi le-am cunoscut Legea Trăirii, precum şi metanoia Duhului!) încep să semene, iarăşi, tot mai mult, cu voievozii români din Evul Mediu  -  şi cu ceea ce Rudolf Steiner numea, în cartea DIN CRONICA AKASHA [4](p. 42) ”mesagerii zeilor” (“aceştia se aflau pe o treaptă de evoluţie ce depăşea cu mult pe aceea a celorlalţi oameni (...) Al treilea grup a fost pregătit şi educat de fiinţele superioare, din primul grup, pentru a putea prelua în mâinile lor propriul destin”) – din epoca de tranziţie, dintre atlanteeni şi arieni.

          (cf. R.Steiner, DCA, p. 42): ”Din rândul celor care alcătuiau acest al treilea grup, MARELE CONDUCĂTOR, pe care literatura ocultă îl numeşte MANU, a ales pe cei mai apţi şi i-a pregătit să pună bazele unei noi umanităţi(...) Sarcina pe care Conducătorul şi-o luase era ca acest grup de aleşi să progreseze până într-atât, încât aceştia să reuşească să sesizeze în sufletul lor, cu ajutorul gândirii, principiile după care fuseseră conduşi până atunci, principii pe care mai înainte abia le presimţeau, fără a le putea înţelege. De acum înainte, trebuia ca oamenii să cunoască  (s.a.) forţele divine pe care mai înainte le-au urmat în mod inconştient. Până atunci, zeii conduseseră omenirea prin “mesagerii” lor. Acum trebuia ca oamenii să ştie entităţile divine. Trebuia să se deprindă să se considere ei înşişi ca fiind organele de execuţie ale Providenţei(...)”

          (DCA, p. 47)”Personalităţile cele mai dotate din grupul marelui MANU au fost alese să fie iniţiate, încetul cu încetul, direct în înţelepciunea sa divină şi să devină învăţători ai celorlalţi”.

 

 

...Descoperind (şi dezvăluind, pentru cei interesaţi să se salveze spiritual de la CATASTROFA SATANICĂ A MINCIUNII! – oricum, Mântuirea Lui Hristos va fi CALITATIVĂ, iar nu CANTITATIVĂ!), prin cele de mai sus, că propaganda „de ambele mâini” ne minte şi distorsionează, într-una, mesajele Lui Dumnezeu şi, consecutiv acestei prime distorsiuni majore,  încearcă să distorsioneze şi destinul nostru umano-divin, de pe Terra - să urmărim, deci, ideile comparative, care se impun prin existenţa cât mai depărtată de propaganda de „gaşcă” – urmând metodica interioară, ca rezultat al unui empirism ontologic.

 

***

A-În primul rând, ideea conform căreia VALORILE CULTURALE NU SE POT SUSŢINE, ÎN MOD REAL ŞI STABIL, FĂRĂ VALORILE MORAL-RELIGIOASE (în cazul României – VALORILE CREŞTIN-ORTODOXIEI).

 

Degeaba se creează artă şi cultură, în ţările Terrei ultimului veac, când lipsa unei coloane vertebrale moral-spirituale a umanităţii terestre împiedică formarea, armonioasă, a unui sistem axiologic valabil şi sănătos. Mai rău şi mai grav: forţele malefice, de care vorbeam  mai sus, vor să inverseze polii axiologici tereştri, vor să impună, cu sila, non-valoarea drept valoare!

 

Evident că pe noi nu ne mai derutează afirmaţiile de pitecantropi, ale celor care vor să ne convingă de nocivitatea absolută a comunismului, demonizându-l, în favoarea „valorilor Democraţiei Liberale”. Perioada 1964-1989 nu a însemnat deloc acelaşi lucru cu perioada 1945-1964. Din niciun punct de vedere. Comunismul naţionalist al Epocii Ceauşescu a fost, dacă nu opus, cel puţin ferm diferit de stalinismul de ocupaţie, al anilor 1945-1958, dar şi de comunismul mult prea servil imitat după Moscova, al anilor 1958-1964 (a se vedea că nici măcar în temniţele politice ale României, prizonierii de conştiinţă n-au avut beneficii reale şi majore, nici după moartea lui Stalin, din 1953, şi nici măcar după 1958, anul când Armata Roşie părăseşte teritoriul României...Gheorghiu-Dej o fi promis Moscovei, drept mulţumire că „ne-au slăbit” cu Armata Roşie – lucru care NU s-a întâmplat cu celelalte ţări ale Tratatului de  la Varşovia, până în 1989...atunci şi nici atunci! - ...că „nu se va schimba nimic, în peisaj”...!).

 

Şi încă un lucru, care se integrează sistemului nostru de a vedea lucrurile: comunismul, fie şi în formele lui agravate, precum a fost cea stalinisto-bolşevică, nu eluda morala! Cu toată ipocrizia lui, cu tot eşafodajul de politruci parazitari - sistemul comunist propunea principii morale  biblice, eliminând „dreptul de autor” al... Bibliei!

Şi numai în acest fel (prin păstrarea valorilor morale-religioase, chiar mascate, chiar relativ distorsionate) se poate explica de ce comunismul, atunci când şi-a ameliorat şi „naţionalizat” formele de exprimare, a creat valabilitatea scării de valori culturale (pictorul Theodor Pallady, spre exemplu, a fost decretat Maestru Emerit al Artei, chiar în 1956, cu patru luni înainte de a se stinge din viaţă! – nu mai vorbim de Grigore Vasiliu-Birlic, Radu Beligan, George Vraca sau Maria Tănase - decretaţi Artişti ai Poporului!). România lui Ceauşescu a creat, recunoscut, chiar impus valori culturale autentice şi naţionale reale, cum au fost (şi rămân!) cele ale unor Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ştefan Augustin Doinaş, Emil Botta, Geo Dumitrecu, Ana Blandiana, Marin Preda, Fănuş Neagu, Ştefan Bănulescu, Alexandru Ivasiuc... - sau Camil Ressu, Dumitru Ghiaţă, Corneliu Baba, Sabin Bălaşa... – sau  Mihail Jora, Marţian Negrea, Dumitru Capoianu...sau Toma Caragiu, Dina Cocea, Dem Rădulescu, Ion Marinescu, Amza Pelea, Emanoil Petruţ, Ion Caramitru etc. (ba chiar i-a „recuperat” pe Mircea Eliade şi Cioran! - ...ba chiar, trunchiat, pe legionarul Gyr şi pe ortodoxistul Crainic!)...România lui Ceauşescu a iniţiat seriile ( de lux!) de traduceri din Shakespeare, Platon, Byron, Balzac, Flaubert, Cehov...(...iar „Democraţia Liberală”, de după 1989, nici nu s-a obosit măcar să le definitiveze...că nu „le renta”: Triumful Pitecantropului, prin Triumful Mamonei!!!).

 

Chiar Cântarea României nu poate fi judecată după „măsurile” şi după afirmaţiile politrucilor „liberalizaţi”, de azi: numai noi, profesorii de Română, putem da mărturie cât de mult era protejată limba valahă, prin exerciţiile de dicţie, efectuate în sutele de ore de repetiţie, pentru teatru, montaje, recitări...(nimeni n-a fost obligat, „cu puşca”, să „presteze” versuri despre Ceauşescu, ci...fiecare, după obrazul şi interesul său...!) – cât de multe aflau învăţăceii despre bunul-gust poetic şi despre sensibilitatea şi trăirea poetică, autentice! (...fireşte, orice lecţie de estetică era însoţită, de către bunii dascăli, de zeci de pamflete LIBERE, cu subiect moral-atitudinal şi chiar politic!...) - ...numai profesorii de Muzică pot da mărturie cât de mult a însemnat acea vreme, pentru educaţia bunului-gust muzical, opus imbecilizării şi anestezierii bunului-simţ elementar, prin debandada anarhică, asurzitoare şi demenţială, a tot felul de „zgomotoşenii”, „zgâlţâioşenii” şi epilepsii africano-şamanice, tehnici de depersonalizare „în grup/în masă”, de azi! Nu s-au strecurat nicio „Eba” sau Roberta şi niciun Vanghelie, Gigică Becali  sau Bercea Mondialu, în limba valahilor de atunci...cum şi demnitatea politică a României a fost, atunci, în exterior (cel puţin), una de excepţie...

 

Ca elev, student şi, apoi, profesor, ştiu că vacanţele de Crăciun şi de Paşte se dădeau...EXACT ÎN  PERIOADA SFÂNTĂ: 22 decembrie-10 ianuarie!!!  - cât despre Înviere, niciodată n-am lipsit „de la apel”!

Când veniră „liber-cugetătorii” ăştia de democrato-socialisto-liberali, L-au „executat”, fără milă, pe Hristos: vacanţa de iarnă ţine până pe 5 ianuarie, lipsindu-l pe bunul creştin de Sărbătoarea Botezului Domnului Hristos!!!

 

...Ca profesor, înainte de 1989, aveam bucuria, la început de an şcolar, să văd şi aud cum toţi elevii (săteni şi orăşeni, deopotrivă!) ştiau nu doar hristica rugăciune către Tatăl nostru , ci şi expresia ortodoxă a mărturisirii Crezului... Acum, la 21 de ani după 1989, în ...”libertatea cugetului”, năucii de copii nu mai sunt învăţaţi de către năucii lor de părinţi nici măcar...Tatăl nostru!

Iar năuciţii lor de „profesori de Religie” degeaba îşi mai bat capul să-i înveţe şi educe, în Duhul Civilizaţiei Europene (...zis creştine!): „Banul, doamnă, se face şi fără rugăciuni...tre' să fii şmecher, domnu'...că se rezolvă marfă, dai cu pumnu' şi-i tragi în piept pe fraieri, băi tăticu'!”

 

...Cui şi cum se roagă copiii ăştia, la nevoie şi la necaz...cum îşi vor trăi viaţa, când va da, peste ei, greul?! Cred că nu vor şti a zice nici măcar cât un moş senil, de pe la mine, din Bucovina: „Una mie, Doamne, una ţie, Doamne...”!!!

 

...Libertatea de a fi...Neanderthalian!!! „Democraţia Liberală” de azi, dacă  a văzut şi văzut că Dumnezeu n-a ascultat de Nietzsche, care tot proclama că „Dumnezeu a murit!” – „şi-a luat soarta în mâini”, şi l-a asasinat ...însăşi ”Libertatea Sa”... de Satană!

 

...Da, au existat lingăi „farisei”, lingăi intelectuali (...”cărturari”...dar chiar şi unii dintre preoţi!), dar nu-i obliga nimeni la „lins” şi la „turnat”, decât lipsa lor de coloană vertebrală! Ce să mai zicem de slugărnicia şi trădarea şi atitudinile violent anti-româneşti şi anti-naţionale ale  „intelectualilor” de azi...?! Măcar scriitorii Epocii Ceauşescu nu inundau şi nu derutau, tot şi toate, cu impostura lor axiologică...pe când azi, tocmai cei ce-ar trebui să fie „bunii păstori”, devin „măcelarii turmei”: N. Manolescu (preşedintele USR!), Alex Ştefănescu & Comp. vor să-l asasineze moral-spiritual (pentru a câta oară, oare, se încearcă asta, din 1883 şi până azi?!) şi să „purgheze” literatura română de genialitatea protectoare eminesciană, pentru a-şi impune icioglanii scatologici, de soiul şi teapa unor Mihail Gălăţanu, Vakulovski, Ioana Bradea ori Cărtărescu...tot aşa cum patapievici, liiceni, avrameşti, ungureni şi cotoi vor să impună gânduri şi simţiri şi atitudini „filosofice”...anti-româneşti/anti-naţionale!

...Şi, în fine: noi considerăm că Epoca Ceauşescu nu a însemnat neglijare şi distrugere a patrimoniului culturii şi civilizaţiei româneşti...ci tocmai Epoca „Democraţiei Liberale” înseamnă înstrăinarea şi distrugerea patrimoniului culturii şi civilizaţiei româneşti: nu Ceauşescu a lăsat mânăstirile Bucovinei să se ruineze, ci, TOT ŞI MEREU,  „Democraţia Liberală”!...nu Ceauşescu a înstrăinat tezaure şi a lăsat în părăsire locuri sfinte, precum casele memoriale ale titanilor Duhului Românesc, ci tot „Democraţia Liberală”!...nu Ceauşescu a înstrăinat, pe comisioane uriaşe, comisioane ucigaşe de Românie, zestrea uluitoare, istorică, metaliferă şi de sănătate moral-spirituală şi fizică de la Roşia Montană – ci, mereu, aceeaşi „Democraţie Liberală”!...şi nici n-a distrus Ceauşescu agricultura românească, pulverizând sistemul de irigaţii şi lăsând în pârloagă sute de milioane de hectare, terfelind semnificaţia sacră a TRUDEI PENTRU PÂINE şi înălţând osanale EGOISMULUI TEMBEL, TRĂDĂRII DE GLIE ŞI FURTULUI...!!! (...iar de au apărut, pe vremea lui Ceauşescu, cartelele, nu a fost decât tot din pricina împrumuturilor forţate la Satana F.M.I.-ului...dar măcar Ceauşescu, chiar cu preţul vieţii sale, a ştiut să ne scape de înrobirea la zarafii planetei, şi să lase, pentru „Democraţia Liberală” paricidă, 5 miliarde de dolari, în vistieria României...! – ...bani buni pentru campania iliesciană, adică a unuia dintre paricizi!).

Chiar dacă, pe timpul comunismului (paradoxal) naţionalist ceauşist nu exista ora de Religie – societatea nu contrazicea TOTAL preceptele hristice! Azi, nu doar că, pervers, au fost înlocuiţi preoţii-profesori cu funcţionarii numiţi „profesori de Religie”, ci, cu mult mai grav, întreaga societate „Democrat-Liberală” contrazice, violent, orice afirmaţie a Hristosului! – contrazice elementarul bun-simţ, contrazice toate preceptele Duhului şi instituie Dictatura Materiei Grosiere/BANULUI, Dictatura Trivialităţii celei mai înjositoare, Dictatura Haosului Moral...deci, afirmă, cu surle şi trâmbiţe, Imperativul Trufiei Prostiei şi al Neruşinării Satanice, Imperativul  Pierzaniei de Duh!

 

...”Dar poţi acum să spui ce vrei, să scrii ce scrii...acum!” – se revolta, mai ieri, cu falsă exasperare, un „amic” diasporean – când eu încercam să-i demonstrez că, în România de azi, „Democrato-Liberală”, se dezvoltă, iarăşi, ba chiar mai pervers şi mai „în forţă”, decât înainte de 1989 - Germenii Tiraniei...!

Da, sigur că avem „libertatea de exprimare”, care înseamnă Libertatea Haosului!

...Astăzi se joacă piesa: „CIRCUL VĂMILOR/VAMEŞILOR (...nu şi aia mircesco-traiano-băsească, din Constanţa!) ŞI ŞUŢILOR-BULIBAŞI PREZIDENŢIALI, CONTRA... <<LIBERTĂŢII PRESEI>>...!” Libertatea de a Urla în Pustiu! Pentru că, bien sûr, au avut grijă „Democraţii Liberali” să impună amoralismul, prin tot felul de anestezice televizate, de la spectacolele imbecile şi până la impunerea unor „autorităţi false”, în domeniul...”amoralismului public”... (şi, deci, oricare se întreabă NU ce este folositor lumii şi omenirii să scrie, ci se întreabă DACĂ va fi şi DE CINE va fi citit... – da, şi noi ne întrebăm asta, dar, şi dacă n-am fi citiţi de nimeni, ne-am teme, de Mânia şi Judecata Lui Dumnezeu,  să scriem îndemnuri spre rău şi neruşinare, către omenire – numai şi numai ca să avem...”succes de casă”!) - ...plus o autocenzură exasperantă, similară celei comuniste...şi nici celei comuniste, nici celei „Democrate şi Liberale” nu îndrăznesc să i se opună „cărturarii”, pentru că...viaţa-i scurtă, nu-i aşa? – şi, deci, trebuie trăită (fie cum o fi, dar să simţim că...”existăm”, chiar şi la modul parazitar şi criminal!) -  fie şi cu preţul de a muri cu nasul în propriile excremente...!!! Dar, cât ai trăit, ai...trăit: cum şi dacă ai avut vreun rost pe care merită osteneala să-l reţină cineva, în posteritate...ASTA CONTEAZĂ CEVA MAI PUŢIN,     ”... – N ' EST CE PAS?!  - BA, SPA!”

 

...Pentru că, cine n-a avut parte de o educaţie religioasă autentică şi credibilă şi trainică, din adâncul Duhului, cade uşor în mrejele disperării şi ale trufiei, ale orgoliului şi dragostei de măriri, vedetism şi celebritate...şi apasă, astfel, pe accelerator, cât ce poate...chit că se duce, cu maşinărie cu tot, drept în miez de prăpastie... - dar măcar, până acolo, „la fund”,  a fost „senzaţional”, nu?!

 

...Şi iată cum s-a impus, în „Democraţia Liberală” de azi, victoria EGOISMULUI PLUTOCRATIC ŞI MERCANTIL, a EPICUREANISMULUI şi a PLEZIRISMULUI...păgân şi trivial materialiste, tustrei! – mai ceva chiar decât materialismul dialectic al celor doi evrei-apostoli ai comunismului, Marx şi Engels!!! – ...ÎN DAUNA CREŞTINISMULUI (...cel puţin, în părţile evidente ale societăţii umane, nu şi în mânăstiri, acolo unde smeriţii „nevăzuţi” produc exerciţiile de vizualizare a Nevăzutului, a Duhului Umano-Divin şi a Sinei Duhului Dumnezeiesc!)!!!

 

***

B- NICIO ORÂNDUIRE N-A RESPECTAT OMUL...DECI NICI PE DUMNEZEU! - ...DAR NICIUNA NU L-A ÎNJOSIT ATÂTA PE OM, CÂT ORÂNDUIREA „HAOSULUI PROGRAMAT” ŞI A „HAOSULUI MULTILATERAL DEZVOLTAT”, CEA A ZARAFILOR, „DEMOCRAŢIA LIBERALĂ”, DEH! - CARE VREA SĂ NE CONVINGĂ DE ABSENŢA LUI DUMNEZEU ÎN CERURI ŞI DE PREZENŢA LUI ÎN...BĂNCI ŞI ÎN BANCOMATE.

 

Vom ilustra, înainte de toate, această a doua aserţiune a noastră, prin secvenţe extinse, citate dintr-un document de Duh -  …extrem de important document, cu ideile căruia  suntem în acord, din adâncul sufletului nostru rănit (tare am mai fi dorit, dar, deocamdată, mai ales acum, după plecarea la cele veşnice a IPSS BARTOLOMEU ANANIA, zadarnic ne este dorul…, să avem şi noi Păstori Buni, precum au alte naţii şi popoare, la acest ceas de cumpănă a Duhului nostru, cel zdrobit şi umilit de bătăliile crâncene ale diavolului, în lume…): Enciclica Sfântului Sinod al Bisericii Greciei, „CĂTRE POPOR” - Sinod  întrunit în şedinţă ordinară, pe 5-8 octombrie 2010:

Criza duhovnicească, socială şi economică este o consecinţă firească a răsturnării întregii firi. Se încearcă dezrădăcinarea şi distrugerea temeiurilor multor tradiţii care până acum erau considerate ca făcând parte integrantă în chip firesc din viaţa spaţiului nostru (elen). Din punct de vedere social, se urmăreşte o uzurpare a predaniilor şi a drepturilor noastre, desigur, cu un argument evident: măsurile acestea le cer creditorii noştri. Declarăm de aceea că suntem o ţară sub ocupaţie şi că executăm poruncile conducătorilor/debitorilor noştri. Intrebarea care se naşte este dacă solicitările lor privesc doar chestiunile care ţin de economie şi de asigurări sau vizează şi profilul duhovnicesc şi cultural al patriei noastre.(…). Criza noastră economică se datorează diferenţei dintre producţie şi consum, mai exact dintre ritmul lent al producţiei pe care îl atingem şi nivelul ridicat de confort cu care ne-am învăţat să trăim. Când ceea ce se consumă este cu mult mai mult decât ceea ce se produce, atunci balanţa economică înclină spre partea cheltuielilor. Ţara noastră, pentru a face faţă acestei situaţii, este nevoită să se împrumute, sperând că balanţa dezechilibrată se va restabili. Insă, atunci când acest lucru nu se mai întâmplă, iar debitorii cer returnarea împrumuturilor, plus dobânda, se ajunge la criză şi la faliment. Criza care domină ţara noastră şi provoacă atâta suferinţă nu este însă decât vârful aisbergului. Este urmarea, este rodul unei alte crize – duhovniceşti. Disproporţia dintre producţie şi consum nu are doar o dimensiune economică, ci, în primul rând, este un fapt duhovnicesc. Este indiciul crizei duhovniceşti, care priveşte nu doar conducerea ţării, ci şi poporul. O conducere care nu a fost capabilă să aibă o atitudine responsabilă faţă de popor, care nu a putut – sau nu a vrut – să vorbească pe limba adevărului, care a promovat modele eronate, care a cultivat relaţiile clientelare, numai şi numai pentru că scopul sau a fost deţinerea puterii. O conducere care, în fapt, se vădeşte a fi subminat interesele reale ale ţării şi ale poporului. Şi, pe de altă parte, un popor, adică noi, care ne-am purtat iresponsabil. Ne-am lăsat pradă bunăstării, îmbogăţirii facile şi traiului bun, ne-am dedat câştigului uşor şi înşelăciunii, fără a ne mai pune problema adevărului lucrurilor. Revendicarea arbitrară a drepturilor de către bresle şi grupuri sociale şi desăvârşită nepăsare faţă de coeziunea socială au contribuit în mare măsură la situaţia actuală.

Esenţa crizei duhovniceşti este lipsa de sens a vieţii şi închiderea omului într-un prezent rectiliniu, adică în instinctul lui egoist. Un prezent fără viitor, fără perspectivă. Un prezent condamnat la plictis şi monotonie. Viaţa a ajuns doar un interval de timp nedeterminat între două date, a naşterii şi a îngropării.

Intr-o asemenea perspectivă, deşertăciunea se ia la întrecere cu absurdul, iar lupta o câştigă totdeauna tragicul. Când te adresezi tinerilor şi îi întrebi: <<De ce iei droguri, fiule?>> şi îţi răspund: <<Spuneţi-mi dumneavoastră de ce să nu iau? Nu mai sper nimic, nu mai aştept nimic, singura mea bucurie o am atunci când înfig injecţia şi călătoresc (în alte lumi)>>. Sau atunci când atragi atenţia unui tânăr că luând droguri va muri, iar el îţi răspunde cu un zâmbet tragic: <<Nu înţelegeţi că eu iau droguri tocmai ca să trăiesc?>>, atunci înţelegi cât de incredibil de adevărate şi de adecvate în tragismul lor sunt cuvintele de mai sus. Pentru că, în loc să căutam sensul vieţii, noi am urmărit bunăstarea, traiul bun, puterea economică. Când însă nu există altă perspectivă în afara consumului, când puterea economică şi afişarea ei ostentativă devine unicul mod al recunoaşterii sociale, atunci imoralitatea ajunge singura cale de viaţă, pentru că, altfel, dacă eşti moral, eşti prost. Aşa au gândit şi au făptuit mulţi şi astfel am ajuns la decăderea morală atât a puterii, cât şi a poporului nostru în bună parte. Intrebarea-dilemă a lui Dostoievski – <<libertate sau fericire?>> – o trăim acum în tot tragicul ei. Am ales bunăstarea contrafăcută şi am pierdut Libertatea persoanei noastre, am pierdut Libertatea ţării noastre. Astăzi, omul, în mod justificat, tremură mai degrabă pentru micşorarea veniturilor, dar nu se nelinişteşte pentru deficienţele educaţiei care îi privesc pe copiii săi şi nu se îngrijorează de înjosirea persoanei umane. Aceasta, deci, este esenţa adevăratei crize şi sursa crizei economice pe care atât de nemilos o exploatează actualii „negustori de popoare”.

Noi, părinţii voştri duhovniceşti, ne-am făcut autocritica, am dorit să cercetăm care este partea noastră de vină în prezenta criză, confruntându-ne în Sinodul Ierarhiei cu responsabilităţile noastre. Ştim că, uneori, v-am mâhnit, v-am smintit chiar. Nu am reacţionat direct şi la momentul potrivit la atitudini care v-au rănit. Distrugerea relaţiei dintre popor şi Biserica cea  care îl păstoreşte a ajuns obiect de neguţătorie exploatat în mod pragmatic, prin scandalurile fabricate, ţintindu-se destrămarea încrederii voastre în Biserică.

Vă spunem că Biserica are antidotul modului de viaţă consumerist - şi acesta este asceza. Şi dacă consumul este o fundătură, pentru că este o viaţă fără sens, atunci asceza este calea, pentru că duce la o viaţă cu sens. Asceza nu este privarea de plăcere, ci îmbogăţirea vieţii cu sens. Este antrenamentul atletului care îl pregăteşte pentru competiţie şi îl conduce la medalie, medalia fiind viaţa care biruieşte moartea, viaţa care se îmbogăţeşte cu dragoste. Asceza este calea libertăţii, ieşirea din sclavia inutilului care astăzi ne înjoseşte.

Ne îngrijorează situaţia din cadrul sistemului nostru educaţional actual, care nu se raportează la elev ca la o persoană, ci ca la un computer. Singurul lucru pe care îl face este să îl „încarce” cu materie, fără a-i păsa de întreaga sa personalitate şi de aceea, pe drept cuvânt, copiii noştri i se împotrivesc. Fapt care ne provoacă nelinişte în privinţa Noului Liceu care se pregăteşte. Manualele şcolare se scriu, într-adevăr, pe răspunderea guvernului, dar conţinutul lor îl priveşte chiar şi pe ultimul cetăţean grec, care aşteaptă de la Biserică să spună cu putere şi opinia sa smerită.

Inţelegem că toate parohiile trebuie să devină spaţii primitoare pentru tinerii noştri, aşa cum sunt deja multe dintre ele, unde mulţi dintre tineri îşi găsesc refugiu în căutările lor după sens şi nădejde.

Ştim că cereţi de la noi, păstorii voştri, o Biserică eroică, cu vigoare, care să aibă cuvânt profetic, cuvânt pentru tânărul contemporan. Nu o Biserică secularizată, ci una sfinţită şi sfinţitoare, o Biserică liberă, păstorind cu putere poporul său, fără a se teme să ia poziţie faţă de sistemul viclean al acestei lumi, chiar dacă împotrivirea conduce la prigoană şi martiriu.

Biserica este singurul organism care poate să stea nemijlocit alături de om, sprijinindu-l. Biserica, însă, suntem cu toţii şi aceasta este şi puterea noastră, şi puterea ei. La unitatea dintre păstori şi popor ţintesc negustorii de popoare şi pe aceasta încearcă să o submineze. Ei ştiu că dacă vor „pierde” păstorul, cu uşurinţă vor risipi oile şi le vor supune. Istoria ne învaţă că acolo unde s-a luptat împotriva lui Dumnezeu, de fapt înjosirea omului era scopul final. Intruparea lui Dumnezeu este cea mai mare recunoaştere a valorii persoanei umane. Pentru aceasta, Biserica nu se opune guvernării, ci acelora care, exploatând guvernarea şi ascunzându-se în spatele puterii, lucrează să vă fure nădejdea. Aduceţi-vă aminte că, pentru mulţi specialişti în economie, prezenta criză este fabricată, urmarindu-se, de către anumite puteri, doar controlul mondial, nu şi iubirea de oameni.

Biserica lui Hristos are cuvânt pentru actuala situaţie, pentru că nu a încetat să fie parte a lumii şi parte a istoriei. Nu poate îngădui nici un fel de nedreptate, fiind în acelaşi timp datoare să fie gata pentru mărturisire şi martiriu. Ştim că sunt oameni lângă noi care suferă de foame, se află în sărăcie, se sufocă economic, deznădejdea de multe ori stăpânind inima lor. Noi cunoaştem acest lucru, pentru că primul lor drum în căutarea speranţei este Biserica de lângă casă, parohia. Scopul şi lupta noastră este ca  fiecare parohie să devină centrul de unde activitatea pastorală să îmbrăţişeze întreaga societate locală respectivă.

Intenţia noastră este de a crea un observator al problemelor sociale, care să urmărească îndeaproape şi să preîntâmpine metodic problemele pe care le produce criza actuală. Scopul nostru este să dezvoltăm lucrarea de asistenţă socială a fiecărei parohii, în aşa fel încât să nu mai existe nici un om care să nu aibă o farfurie de mâncare. Cunoaşteţi şi voi că, în această privinţă, Biserica realizează o lucrare uriaşă. Cunoaşteţi acest lucru, pentru că mulţi dintre voi sprijiniţi voluntar acest efort al parohiei voastre şi îl susţineţi economic. Vă chemăm să staţi aproape fiecare de biserica voastră, ca să depăşim împreună aceste momente grele.

Poporul nostru a trecut şi în alte dăţi prin sărăcie şi foamete, dar a îndurat şi a biruit, pentru că, atunci, avea alte perspective. Mulţi dintre noi putem să ajutăm pe unul şi unul pe mulţi. Dumnezeu nu ne-a dat duh de frică, ci de putere şi de dragoste. Cu acest duh, adunaţi în jurul Bisericii, care este marea noastră familie, vom scoate la iveală greşelile noastre, vom căuta sensul vieţii în dragoste şi, astfel, vom ieşi din acest ceas greu” (cf. Enciclica Sfântului Sinod al Bisericii Greciei, „CĂTRE POPOR” - Sinodul Bisericii Greciei, intrunit in şedinţă ordinară, pe 5-8 octombrie 2010).

…Comunismul a distrus Sfânta Familie…dar, ÎN NICIUN CAZ, în măsură mai mare decât o face “Democraţia Liberală” – şi asta, în toate felucrile şi mai în toate ţările aşa-zis “civilizate”, ţări ale “Democraţiei şi Liberalismului”…: pruncuciderea/avortul legalizat (ŞI STIMULAT/Ă, PRIN POLITICI DE STAT!!!), “drogurile la liber”, legalizarea homosexualităţii, drepturile sodomiţilor la …propagandă! (în alte ţări, încă mai “Democrate şi Liberale” decât România:  prozelitismul sodomitic şi expansiunea accelerată a sodomiei, prin “căsătorie interhomosexuală”…ptiu!) – blestem, pucioasă şi foc apocaliptic să cadă peste casele celor care au acceptat, ca “dregători şi lideri ai popoarelor”, împuţirea Pământului, Cerului şi Duhului acestui Sfânt Tărâm al Tracilor, al Muşatinilor şi Basarabilor celor Martiri şi Sfinţi!

Pentru sufletul lui Ceauşescu, ar  trebui să se roage toţi preoţii şi ierarhii din România (care au devenit, prea mare parte, din păcate pentru acest popor şi pentru Împlinirea Sorţii şi Misiunii Neamului Românilor - nişte lingăi, jalnici şi penibili, ai cezarismului puterii, de orice fel şi culoare ar fi ea…!), PENTRU CĂ A INTERZIS PRUNCUCIDEREA!!! – NU CONTEAZĂ METODELE, ci, vorba lui Grigore Alexandrescu-Masonul, “pricina, nu rezultatul”  trebuie (“pricina”, Principiul, Cauza cea Bună!) luată în seamă! : principiul VIEŢII APĂRATE, iar nu modul de a apăra acest Principiu Sacru – …şi DA, a fost Sacru acest Principiu, fie şi pentru un semi-păgîn! Mai bine păgân cu gura şi creştin în faptă, decât creştin doar cu buza şi păgân şi barbar şi fără niciun Dumnezeu, în orice făptuire…cum este “Democraţia Liberală”, cu toţi robii şi slujitorii ei satanici!!!

…În toată lumea, Războaiele Mondiale ale Marii Finanţe…! În toată lumea, strategia de reducere drastică a (prin orice mijloace criminalo-naziste, de la legalizarea avortului, la promovarea homosexualităţii..., de la legalizarea consumului de droguri, până la “monopolul” auditiv al tuturor formelor muzicii rock/satanice…, de la “războaiele energiei/petrolului”, până la alimentele otrăvite şi vaccinurile ucigaşe…) a populaţiei Terrei, până la un număr “rezonabil” de “anesteziaţi”, mai uşor manipulabil, în demersul de SCLAVIZARE GLOBALĂ… - pentru profitul de 1000 % al NEGUSTORILOR şi ZARAFILOR…!!!

…Când îl vezi “tronând” (…printre aburi de pucioasă…), de 21 de ani, la BNR, pe dl MUGUR ISĂRESCU, cel atât de respectat, până la veneraţie, de Clubul de la Roma şi de Grupul Bilderberg… - …MUGUR ISĂRESCU, cel mereu propus şi cultivat, ocult şi malefic, în minţile naive ale românilor (la cea mai mică boare de “criză”…mereu definită ca una exclusiv “economico-financiară”, iar NU una moral-spirituală!!!) drept “Il Salvatore della Patria”…”etern-potenţialul (de fapt, REALUL şi SINGURUL!) Preşedinte”… - înţelegi, de fapt, cine conduce, CU ADEVĂRAT, lumea şi România, şi prin cine…: Zarafii-BANCHERII, prin strategia criminală a BĂNCILOR MONDIALE…!!!

***

C- A ACCEPTA CA SĂ EXISTE PRĂPĂSTII SOCIALE, VIDURI DE COMUNICARE ŞI PIRAMIDE DE TRUFIE ÎNTRE OAMENI – ÎNSEAMNĂ A ACCEPTA DOMNIA RĂULUI ÎN LUME, RĂZBOIUL SINUCIGAŞ ŞI VEŞNICA ORBIRE/ANIHILARE A DEMNITĂŢII UMANE.

…”Migraţiile Globalismului” sunt cel mai jalnic şi apocaliptic eveniment, din ultima mie de ani. Şi nu e vorba de un fenomen natural, cvasi-aleatoriu – ci de o plănuire, sumbră şi demoniacă, din partea Burtoşilor Lumii, “piramide” autentice, de trufie imbecilă şi de egoism mercantil!

De sute de ani  -  mii şi sute de mii, milioane de englezi, francezi, germani, spanioli, portughezi etc. din Anglia, Franţa, Germania, Spania, Portugalia etc.  - au migrat pe tot „multul rotund  - şi-i întâlneşti, dezrădăcinaţi,  semănaţi care pe unde, cât să înconjuri cu ei tot Pământul...Ei se află, ţi se va zice... - cică, „ÎN IMPERIILE LOR”... - de fapt, păcăliţi şi alungaţi/manipulaţi, drept „colonişti” (...criminali, unii chiar genocidici, evident! - ...dar, mereu, apăraţi de, cică, „interesul progresului continuu şi al dezvoltării nestăvilite a civilizaţiei rasei albe”!!! ), inconştienţi că sunt marionete ale Burtoşilor  „Stăpâni”!... -  ...şi pribegi din limba lor, din ţara lor, din Neamul şi Pământul şi sângele  lor...!

...Sau milioane de pakistanezi şi indieni şi fel de fel de negri, cu feţe ori brutale/abrutizate la culme, ori cumplit de nedumerite...din Pakistan şi din India şi din savanele şi pustiurile africane... –  sunt alungaţi, peste tot, de foamete şi de secete, ciudat de mult prelungite... - după ce, câteva veacuri, au fost duşi, peste tot, ca sclavi în lanţuri... – tot de aceiaşi Păpuşari, de aceiaşi Burtoşi, care se închipuie „dumnezei”!!! Pentru că, pe locurile lor de băştinaşi amărâţi, din India, Pakistan ori din Africa Neagră, Burtoşii Lumii au descoperit petrol, ori uraniu, wolfram (a se vedea şi cazul „Roşia Montană”!), ori pietre preţioase, ori…orice nu mai satură lăcomia lor de satane, care cred, cu toată burta lor, că „vor moşteni pământul”…!!!

Dar să ne întoarcem la  românii noştri:  sunt siliţi, prin „înalte politici de stat, adânc reformatoare”!  - să-şi părăsească glia/patria, de aici, din RĂSĂRIT -  şi să robească şi servitorească, în condiţii de maximă umilinţă, de renunţare totală la demnitate (...o vecină ne spunea că, atunci când a fost servitoare la o familie bogată din Tel Aviv, nu avea dreptul să privească în sus, atunci când se adresa „stăpânei”...pentru că, deh, era doar o „goimă” şi le spurca, vezi Doamne, ficatul şi văzduhul, cu privirea ei! - ...alta, tot aşa a păţit-o, în Italia...alta, în Anglia...)  - ...tuturor străinilor şi cioropinelor cu bani, din „Apus”, uitând că „apus” înseamnă MOARTEA LUMINII!!! - ...pentru că „Democraţia Liberală”, nemaiavând nimic sfânt, vrea să desfiinţeze (şi, pentru mulţi, a şi reuşit...) sacralitatea Pământului, Cerului, Duhului... – înlocuindu-le cu un surogat extrem de relativ, am zice chiar fictiv: „BUNĂSTAREA”... – „...ce-a fi fiind aceea, ducă-se pe pustii...”! – ...unii dintre ei - ...monahii, spre pildă... - , uită să şi mănânce, atunci când au o treabă importantă, o viziune persistentă, utilă, duhovniceşte, altora... – ...altora,  de peste, de dincolo de noi (sau chiar dinăuntrul nostru, uitat şi trădat!)...sau când au ceva greu sau, dimpotrivă, uluitor de diafan şi uşor, pe/peste suflet...sau se simt ca în cel mai bogat palat, contemplând Icoanele Lumii Lui Dumnezeu ori...Lumea Ideilor, Revelaţiilor  Dumnezeieşti...!

Numai noi, atât de lesne uitătorii de Dumnezeu şi de noi înşine  - noi ne privim, unii pe alţii, nu ca-ntre fraţi, cum a lăsat Dumnezeu-Hristos - ci cu indiferenţă de sinucigaşi, ori cu ură, de veritabili „killeri”...!!!

Comunismul a produs mahalagii (triviali, înjosiţi şi înjositori, prin vorbă şi faptă şi, mai cu seamă, prin lipsa totală de orizont al năzuinţelor...) - dar nu mai mulţi, ÎN NICIUN CAZ,  decât produce „Democraţia Liberală”, în zilele noastre!...ba chiar „Democraţia Liberală” impune milioanelor de români (în România – ...cât de uşuratici şi iresponsabili au devenit, aceşti degeneraţi urmaşi ai mândrilor Traci şi ai Neînduplecaţilor, întru Hristos, Voievozi şi Martiri!)...să se marginalizeze/mahalagizeze, progresiv-accelerat (prin lipsirea/anularea, artificială-programată, de orizonturi spiritual-ontologice), atât în ţara strămoşilor lor, cât şi înafara ei...! Pentru că doar cu Taraţii „limitei spre necunoscut şi neputinţă”, TARAŢII MAHALALEI -  poţi să faci sclavaj...”de calitate” şi TOTAL/DEPLIN!

...În plus, „Democraţia Liberală” a extirpat mare parte din bunul-simţ, din spiritul Mândriei Trudei Cinstite...şi le-a înlocuit cu hoţia şi cu hoţii, cu apucăturile banditesco-criminale şi cu bandiţii şi criminalii...cu cerşetoria neruşinată şi cu cerşetorii (...şi toate acestea, din stradă, până în...Parlament şi până la Preşedinţie!), cu totul lipsiţi de simţ moral şi de ruşine şi de simţ al dreptei şi bunei măsuri, al demnităţii ca virtute cardinală...hoţi bandiţi şi cerşetori, trimişi nu doar în ţară, ci  şi în Europa şi-n lume (în Parlamentul European, spre pildă!)...să nu cumva să li se piardă sămânţa!

...Securitate-SRI. CIA, FBI, KGB, Intelligence Service, MI-6, Mossad...Fostele Servicii Secrete-Actualele Servicii Secrete. Nicio diferenţă esenţială, în orice stat de „Democraţie Liberală” -  deci, nici în România. Lumea este condusă de Bandiţii Guvernului Mondial, dar, prin intermediul Serviciilor Secrete, o TERORIZEAZĂ – pentru a o... „fezanda”, spre un mai plăcut... „consum”!!!

NU EXISTĂ ALŢI TERORIŞTI, NICĂIERI, DECÂT ACEŞTI BURTOŞI/GREU/EXCLUSIV MATERIALIŞTI/SADUCHEI AI LUMII!!! Ei sunt, mereu, cei care facilitează tiraniile, „Democratic şi Liberal”, şi fac ca statul să-l sugrume pe cetăţean, tot... „Democratic şi Liberal”. Teroarea se exercită zi cu zi, „Democratic şi Liberal”,  şiiiiii...fără nicio pauză: pentru că toţi trebuie „avuţi la mână”, „Democratic şi Liberal”, toţi trebuie, dacă nu azi sau mâine, POIMÂINE PRECIS...ŞANTAJAŢI (...dacă nu asasinaţi...DE CE NU?!)! De la sine înţeles, „Democratic şi Liberal”. Sau defăimaţi...compromişi, în ochii lui gură-cască, amator de cancan, de hulă şi bârfă - iar nu de Adevăr.

Totul, fireşte, NUMAI ŞI NUMAI...”Democratic şi Libral”! „Pe onoarea...vulpii  - şi cu învoire de la...urs şi (cum altfel!) de la găini!!!

...Trebuie să ne decidem, o dată pentru totdeauna: ori distrugem, din temelii (?!), cu târnăcopul,  Statul „Democratico-Liberal”, şi ne trezim în plină Anarhie şi...într-o nouă Tiranie (mai mult ca sigur!)... -  ...ori strângem din dinţi, ne solidarizăm, în jurul parohiilor şi Bunilor Păstori -  cu Duhul fiind, cu toţii, pregătiţi de MARTIRIU - şi intrăm în lupta contra Satanei şi pentru apărarea Poruncilor Duhului Sfânt -  fără nicio amânare, nici ezitare! De data asta, chiar...”tertio non datur”...!

 

...Tocmai noi, cel mai eroic şi nobil Neam al Terrei...! Eh, va veni ea şi vremea aceea, când poporul ăsta se va trezi...şi, atunci, domnilor păcălici şi batjocoritori de Neam ori de neamuri... - Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa/Nici în mormânt!”

***

 

D-TEHNICĂ MATERIALĂ, FĂRĂ BOGĂŢIE DE DUH MEDITATIV, ÎNSEAMNĂ RĂTĂCIRE SPIRITUALĂ ŞI BUNĂ CALE SPRE DEZNĂDEJDE, SENTIMENTUL LIPSEI DE ROST ŞI SINUCIDERE.

 

Amicul nostru din diaspora ne reproşa, mai ieri, că nu ne mulţumim cu...televizorul în culori, pe care ni l-ar fi adus...”Revoluţia Democratică şi  Liberală”... – şi pe care nu ni-l permiteam în regimul comunist. Dacă o revoluţie aduce doar „ochelari verzi pentru păscutul caprelor”, atunci impostura ei, ca „revoluţie”, este totală! Toate „revoluţiile” omeneşti sunt susceptibile de impostură, de interese materialiste şi total meschine (...se dovedeşte, până la urmă, că toţi morţii „revoluţionari”, idealişti... - au murit...”de fraieri”..., pentru interesele Burtoşilor Lumii: ”Păcat, păcat, de sângele vărsat”!) - pentru că omul e slab şi cedează demonilor superbiei...!

Noi nu credem că a existat vreo altă Revoluţie (REALĂ!) decât cea Spirituală, de pe Golgota: atunci, ca semn al autenticităţii schimbării, însuşi Timpul Terestru s-a frânt în două: ÎNAINTE şi DUPĂ Hristos!

 

Ce folos că Televiziunile „Democratice şi Liberale” (de fapt, exprimând rapacitatea şi amoralismul criminal al negustorilor planetei Terra!) ne îndoapă, 24 din 24 de ceasuri, cu imagini „rulate”?! Aceste imagini nu sunt rulate (într-un spectacol jenant de imbecil, care, vorba lui Raymond Chandler, „e în stare să facă să vomite şi caprele”!) pentru binele şi înviorarea şi prosperitatea morală ale umanităţii, ci pentru anestezierea şi tâmpirea tereştrilor, întru sclavizarea, manipularea, mancurtizarea lor grosolană, dar foarte „rentabilă”... -  şi, deci, toate acestea întru beneficiul trivial şi criminal al unor burtoşi, care vor să-şi mai sporească, până la explozie, burta!

 

...Ce folos de informaţia de pe Internet, dacă şcoala pregăteşte, peste tot în lume -  ANALFABEŢI (aculturali, amorali...!), ÎI PREGĂTEŞTE PE VIITORII SCLAVI ai Burtoşilor şi Păcălicilor Lumii...pregăteşte BESTIILE, care îi vor distra (după ce le vor fi stors de orice vlagă...!) pe „stăpânii” noştri drăceşti, „stăpâni” care, nefiind nici ei decât nişte bieţi diavoli nevolnici, tot BESTII sunt (...dar cu funcţie de Fiare Apocaliptice!) - ...şi se vor trage (adânc şi fără niciun folos ) în vizuinile iadului, din faţa Venirii de-a Doua a Lui Hristos-Dumnezeu...?!

 

...Tot arşi, precum neghina cea rea şi neagră, vor fi şi Surzii/Asurziţii la Bine ai Lumii, dimpreună cu asurzitorii şi orbitorii şi înşelătorii lumii...!!!

 

***

 

E-A  ACCEPTA BÂLBÂIREA, TRIVIALIZAREA, UITAREA ŞI SECĂTUIREA LIMBII -  ÎNSEAMNĂ A ACCEPTA ÎNTUNECAREA ROSTURILOR LUMII ŞI FIINŢEI, DEPĂRTAREA (PÂNĂ LA PIERDERE) DE IDENTITATEA DIVINĂ A OMULUI.

 

Ascultaţi ce limbă se vorbeşte în România (politicieni gomoşi, ziarişti şmecheri, chiar profesoraşi trufaşi...nu mai zicem de „elevi şi studenţi”!): acuzativul, „pentru dânşii, el nu există”..., sintaxă ZERO!!!..., agramatisme oribile, lipsa cvasitotală a acordurilor (ARMONIEI!) gramaticale, „prefer mai bine”, „eu goagăl, tu goagăli, el gogăleşte”, „interval oraL”, fel de fel de americanisme imbecilo-monosilabice, de maimuţe antropoide (spre ...cercopiteci!), ca şi „invenţii” lingvistice burleşti, ca „debusoladă” şi „brutabilitate”... – sau lătùrile de pe forum-urile gazetelor on-line, scrise în păsăreasca grotescă şi cretinoidă a „internetiştilor de meserie”, sau dihorii, hienele şi şacalii de redactori de jurnale de scandal, care se trezesc „vorbind” nu doar complet ilogic şi agramat, dar şi folosind un jargon...„ca la uşa cortului” (...ar cam trebui, din punctul ăsta de vedere, o Poliţie a Moralei Internetului, care să păzească, întru curăţie, şi sufletele copiilor,  ferindu-le de necuviinţele lingvistice... – ceea ce-ar însemna, practic, închiderea tuturor aparatelor de comunicare electronică! – dar, cel puţin la fel  de important, să-i ferească de portalurile internetistice cu imagini porno, cu imagini aiuritoare şi la culme revoltătoare, de pedofilie şi de perversiuni homosexuale apocaliptico-sodomitice... - CÂT ŞI DE IMAGINILE ŞI „SONORITĂŢILE” POLITICIENILOR, CARE, PRIN COMPORTAMENTUL LOR, ATÂT ABERANT-LINGVISTIC, CÂT  ŞI SATANIST-AMORAL, ATENTEAZĂ, CEL MAI GRAV, LA FONDUL DE DUH AL TINERETULUI ROMÂNIEI ŞI LUMII...!!!) etc. etc. etc. - n-au românii vreme să-şi mai vorbească limpede limba lor „ca un fagure de miere”, că pierd timpul la/de... furat şi de/la depravări de tot soiul!!!

 

Un popor care-şi pierde ARMONIA INTERIOARĂ, a Duhului Limbii-ca-LOGOS DIVIN  -  îşi pierde nu doar identitatea istorică, umano-divină, ci şi orice orizont soteriologic, orice şansă de a se recupera spiritual, întru Duh, pentru împăcarea (în sfârşit!) cu Dumnezeu-Creatorul...

 

Da, un popor care n-are vreme să-şi vorbească, ci abia-şi mai mârâie limba, a fost corupt şi transformat, la rândul lui, în factor de gravă corupţie spirituală: numai popoarele de înţelepţi, deci, de oameni necorupţi spiritual, îşi găsesc vremea şi puterea de a-şi cânta şi descânta cuvintele de vrajă ale LIMBII-LOGOS-ului lor de Neam, până scot din ea însăşi Puterea Dumnezeirii, prin Revelaţia Sensului Ultim, Mistic...!!!

 

...Dar nu se lasă ea, Sfânta Limba Românească, vândută pe comisioane grele, precum petrolul subpământului... – pentru că ea este Duhul Solar, nuntit cu Duhul Lunar, al Mioriţei Celei Veşnic puse în Altarul României de El, de Aminul nostru, care deasupra Duhurilor noastre zburătăcite pluteşte...Aminul-EMINESCU! Doar că...ni-e atâta de ruşine de nechibzuinţa noastră, fie ea şi repede trecătoare...(„Stelele-n cer/Deasupra mărilor/Ard depărtărilor/Până ce pier(…)//Până nu mor,/Pleacă-te, îngere,/La trista-mi plângere/Plină de-amor.//Nu e păcat/Ca să se lepede/Clipa cea repede/Ce ni s-a dat?”…- …oare chiar merităm, noi, părăsitorii de Dumnezeu-Hristos şi de Tine, atâta înţelegere, din Duhul Tău, asemeni Celui al Lui Hristos, cel ce grăia, drept lecţie omului, răstignit fiind pe Sfânta Cruce (lecţie pentru gradul, incredibil de mare, al Înţelegerii şi Îndurării Dumnezeieşti!)  : “Eli, Eli, lama sabachtani?”…???!!! - ... căci Tu eşti Icoana Veşniciei noastre, Aminule...veşnicie pe care am pierdut-o (aşa simţim...), la zarurile prostiei noastre, absolut iresponsabile!

 

***

 

F- A ACCEPTA, IRESPONSABIL, CU „RIDICATUL DIN UMERI”, MURDĂRIREA, VÂNZAREA ŞI TRĂDAREA ZESTREI NATURALE A LUI DUMNEZEU – ÎNSEAMNĂ SINUCIDERE FIZICĂ ŞI PIERDERE A DUHULUI, A SINELUI UMANO-DUMNEZEIESC – DECI, ŞI A ORICĂREI ŞANSE DE MÂNTUIRE!!!

 

...Aceasta este, azi,  şi problema ROŞIEI MONTANE!!! Dar nu numai acest caz ilustrează prostraţia valahilor, ci, în general,  orice trădare şi crimă şi ticăloşie, îndreptată împotriva fiinţei lor de Duh şi de Neam - este întâmpinată cu...”ridicatul din umeri”, de către români...Iată ce text circulă pe Internet, în sensul alegaţiei noastre de mai sus:

 

Vă amintiţi episodul din anii 90, când unii dintre ai noştri strigau <<nu ne vindem ţara!>>? Au apărut apoi şi susţinători ai teoriilor conspiraţioniste care susţineau că împotriva României există un plan diabolic. Mulţi am râs, alţii am spus răspicat: <<'ai dom’le, că n-are cum să se întâmple aşa ceva!” (românul, în blândeţea lui,  nu concepe că omul este predispus răului).

Iată că, după  douăzeci de ani, invadatorii nu se mai ascund, unii dintre ei îşi recunosc isprava pe faţă: <<Pe 10 octombrie 2007, la trei luni dupa ce a devenit preşedinte al statului Israel, Shimon Peres producea o afirmaţie năucitoare, la Hotelul Hilton din Tel-Aviv, în faţa a sute de reprezentanţi ai cercurilor diplomatice evreieşti: <<Israel cumpără România!>> Vom spune: “Ei, şi ce dacă ne-au cumpărat?>> Numai că nu ne-au cumpărat spre binele nostru, ci spre al lor. Avuţia noastră au cumpărat-o pe nimic (câteva zeci de miliarde de dolari a obţinut România pe o economie, fără a fi luate în calcul resursele solului şi subsolului, echivalată în 1990 la 800 de miliarde de dolari!!!). Dar faptul că ne-am vândut totul pe nimic nu este singura tristeţe, pentru că cei care ne-au cumpărat ne-au şi îndatorat - adică, suntem şi cu gospodăria vândută şi cu bani îndatoraţi!!! Ce pot să spun despre aceşti băieţi pricepuţi care ne-au cumpărat? “Bravo lor - ruşine nouă!>>!!!

Ruşine pentru că nu am reacţionat de fel şi nu am apărat dreptul pe care l-am primit prin faptul că ne-am născut pe aceste meleaguri: acela de a fi stăpâni pe bogăţia pământului natal şi pe frumuseţea acestuia. Potenţialii bogaţi sunt acum percepuţi ca cerşetori ai Europei (jignirea a fost difuzată recent pe toate canalele TV, când un distins francez a prezentat salutul românesc: o mână întinsă în semn de cerşeală - asta în timp ce românul întradevăr se zbate în sărăcie, sărăcie cauzată de faptul că şi francezii sunt unii dintre cei care storc România de bogăţie. Asta da, batjocură: după ce ne sărăcesc, mai şi râd de noi).

Datori nu suntem numai noi, ci şi generaţiile care ne vor urma: adică, copiilor noştri le-am pregătit un viitor de sclavi! Întradevăr, noi generaţia post-revoluţie am distrus acest viitor, noi şi stimabilii guvernanţi de către noi aleşi: aceşti şacali aleşi drept păstori ai turmei, primind frâiele deciziei economice si politice, începând cu Ion Iliescu, Petre Roman, Emil Constantinescu, Zoe Petre, Adrian Nastase, Mircea Geoana, Mugur Isarescu, Adrian Severin, Viorel Hrebenciuc, Călin Popescu Tăriceanu, Traian Băsescu, Emil Boc ş.a., au mizat pe lobby-ul evreiesc, pentru a accede şi a se menţine la Putere. Puterea a însemnat, în schimb, vânzarea bogatei grădini româneşti, cea care ne hrănea. Principalii cumpărători ai României sunt cu adevărat afacerişti israelieni şi tot ei sunt în spatele instituţiilor financiare care ne-au împovărat cu datorii. Prim-ministrul Israelului a raportat în Kneset (Parlamentul Israelian) că misiunea de a cumpăra România a fost îndeplinită. După ce politicienii israelieni recunosc faptul că oamenii de afaceri israelieni au cumpărat România, aflăm şi scopul final al acestei acţiuni: actuala locaţie a statului israelian este una nesigură pentru poporul evreu, peste tot sunt înconjuraţi de state neprietenoase şi greu de stăpânit economic, sunt o enclavă într-o lume islamică. Prin cumpărarea României, israelienii pregătesc un teritoriu de rezervă pentru ei.

Vă miră acest aspect? Gândiţi-vă la faptul că dintotdeauna aceste meleaguri au fost râvnite de toţi.  Să nu vă închipuiţi că băieţii ăştia sunt nişte neştiutori şi vor da buluc pe meleagurile româneşti, nu, se vor feri să întâmpine opoziţie din partea populaţiei. Ei vin încet, unii ca oameni de afaceri, apoi alţii ca angajaţi, adică încet şi cu răbdare.

Pentru a pregăti terenul propice mutării populaţiei israeliene pe teritoriul României, se acţionează  astfel:

a- în ultimul timp, românii sunt goniţi din propria lor ţară, prin politici care descurajează instituţia familială, concomitent cu scăderea ratei natalităţii şi implicit scăderea ratei demografice;

b- crearea la nivel naţional a unei stări de sănătate precare a populaţiei, prin otrăvirea hranei din comerţ cu substanţe nocive corpului uman şi slăbirea până la declin a sistemului de sănătate publică, creşterea ratei mortalităţii;

c- îndobitocirea populaţiei, prin slăbirea sistemului naţional de educaţie, trecerea în umbră a valorilor umane şi mediatizarea unor nonvalori umane ca modele de viaţă pentru toate segmentele de vârstă;

d- distrugerea coeziunii între cetăţeni, prin cultivarea dispreţului faţă de ceea ce înseamnă românesc;

e- disoluţia instituţională a statului, prin aşa-zise <<reforme>>, care au bulversat şi distrug în continuare, esenţa a ceea ce înseamnă protecţia unei naţiuni: sistem judiciar, medicină, educaţie, administrare teritorială, artă etc.; ultimele bastioane a ceea ce însemna siguranţă naţională şi patriotism (internele şi apărarea) au fost distruse prin aceleaşi politici de proastă finanţare a instituţiilor şi subsalarizarea personalului acestor institutii, fapt ce a cauzat plecarea personalului competent şi angajarea unor persoane nepregătite în domeniu, incompetente şi predispuse la corupţie - rezultatul s-a văzut!

Toate aceste acţiuni se desfăşoară sub directa îndrumare a cumpărătorilor acestei ţări şi sunt săvârşite de ai noştri aleşi, o şleahtă de pungaşi puşi pe jaf şi distrugere(...).

          În lipsa unităţii sociale, nu rămâne decât să lansăm o rugăciune către ei, cumpărătorii meleagurilor şi bogăţiilor noastre, cei către care stăm cu mâna întinsă cerând bani pentru a supravieţui:

<<Te rugăm pe Tine, Prea Desteptule Israel, Te rugăm pe Tine, Prea Descurcăreaţă Franţă (etc., că sunteţi mulţi şi uniţi!) - fie-vă milă, o, Vouă, Preamăriţilor acestei lumi, de o populaţie neştiutoare, dar şi nepăsătoare cu soarta ei, şi daţi-ne înapoi Preafrumoasa Grădină a Maicii Domnului şi bogăţiile ei, căci- pe principiul cade omul din pom şi păcat să nu tragă un pui de somn - noi v-am dat vouă această Grădină pe degeaba iar acum suntem goi în toate! Iar de-o fi să nu ştim iarăşi să o gospodărim, s-o gospodăriţi voi pentru noi şi să ne culegeţi şi nouă roadele! >>

 

Acest e-mail nu este îndreptat împotriva vreunui popor pomenit în aceste rânduri, ci, dimpotivă, e o expresie a admiraţiei,  pentru capacitatea altor popoare de a străluci,  prin bogăţiile furate altora!” (cf.  Cum distrugi şi vinzi o ţară, din  1 februarie 2011, pe forum.realitatea.net, pe www.portalulrevoluţiei.ro, pe www.evz .ro etc. – FĂRĂ AUTOR CONSEMNAT!).

 

***

 

G-  A RENUNŢA LA „SLUJIREA LUI DUMNEZEU” ÎNSEAMNĂ A ACCEPTA ROBIA SATANEI „DEMOCRATICE ŞI LIBERALE”.

 

   În vremurile noastre, tocmai pentru că se repetă, până la ridicol, sintagma ”drepturile omului” (...dar „dreptul Lui Dumnezeu”, de a ne iubi şi a fi iubit şi cinstit de creaturile lui, Dreptul Lui Dumnezeu de a ne MÂNTUI şi de ne lua în Înalta Lui Seamă?!...acestea „se dau la spate”, ca în satanicul „renascentism” al lui Niccolò Macchiavelli?! - ... dar „drepturile Neamului”, cel care va fi chemat, de Dumnezeu, la Scaunul Judecăţii din Urmă?! - acestea unde sunt?!) - ...efectul repetării ei este nu de confirmare a unor astfel de „drepturi” – ci de sfidare neruşinată a însăşi esenţei umano-dumnezeieşti.  Ce drepturi are omul obişnuit, omul “de treabă” al zilelor noastre? Dreptul la autoamăgire, prin omisiunea (imbecilă, dar cu  esenţe satanice) a Adevărului. Căci gorila din tine (şi nu omul) are dreptul să urle. Şi, după urletele dezlănţuite, chiar ea, gorila din  tine, gorila stupidă a instinctelor josnice din tine – va cădea într-o tăcere posacă, buimacă, neputincioasă, deznădăjduită. Câtă vreme tu-instinctivul îţi evitai sinele uman, acest sine uman se deprecia, se lehămetea de legătura cu corpul tău fizic. Şi te părăsea. Şi, dacă, la început, o făceai pe gorila -  la sfârşit erai DOAR gorilă. Un biet şi neajutorat animal, pradă oricărui viclean vânător sau neguţător de sclavi, sau neguţător de animale pentru circ (tot sclave). Căci o gândire înăbuşită de instinctualitate duce la sclavia fiinţei care a acceptat această înăbuşire (devenind complice la această înăbuşire). Şi iată cum “drepturile omului” devin, în realitate, dreptul de a te autoimbeciliza, prin instinctualizare, prin despiritualizare (începută printr-o despiritualizare provocată), prin lipsa de coordonare morală a voinţei (căreia, în mod normal, ar trebui să i se subordoneze instinctele, pentru ca fiinţa umană să rămână între hotarele ei şi să i se creeze premizele educaţiei morale viitoare).

 

...Ce înseamnă ocolirea, ca sub stare de transă hipnotică, a Adevărului (acela DUMNEZEIESC şi, deci, UNIC!, pe care îl caută educaţia din cuibul legionar, propu, întru Pregătirea de Zbor al Duhului, de către Corneliu Zelea Codreanu), ca şi a oricărui Adevăr Solidarizator pentru oameni (cele două adevăruri coincid, întru Hristos-Adevărul)? Refuzul vindecării de egoismul josnic, menţinerea, cu obstinaţie, a necurăţeniei din “grajdurile lui Augias”, în sufletul uman. E mult mai comod (ne-a învăţat propaganda iudeo-masonică) să fii “liber”, adică să nu-ţi asumi obligaţia de a răspunde de tine însuţi, de îndeplinirea, de către tine însuţi, a obligaţiilor faţă de Dumnezeu, Neam (ca entitate atemporală, anistorică, DIVINĂ), Patrie-comunitate istorică (comunitate-comuniune între Pământ  - şi oamenii care-şi îndreaptă în acelaşi fel Rugăciunea şi Privirea, Sufletul şi Glasul, spre Cer) -  şi, în concluzia acestor misiuni îndeplinite: FAŢĂ DE TINE ÎNSUŢI. E mult mai comod să fii ticălos  -  şi să te ticăloşeşti în mod progresiv-accelerat -  decât să fii OM-EROU, prin lupta, în primul rând, cu tine însuţi – pentru Morală Hristică, împotriva Răului metafizic (mondial şi cosmic; în planul terestru actual, acest rău are şi faţa iudeo-masonică...).                                      

    Căci masoneria, prin fantasticul bombardament informaţional-dezinformaţional, din mass-media, al Internetului (oferit unor analfabeţi, care, pentru că sunt analfabeţi şi, deci, n-au cum să ştie ce să caute... - ÎŞI CAUTĂ INSTINCTELE DE BESTII ANTROPOMORFE!) etc. – vrea să distrugă ideea că omul (prin creaţia lui Dumnezeu) NU are  un statut involutiv, de fiară vicleană – ci unul evolutiv, eroic şi sacral, de Om-HRISTOS: omul nu există prin sine şi pentru sine, ci omul se confirmă pe sine prin intermediul divinităţii şi al lumii create de Dumnezeu (creată înăuntrul şi înafara fiinţei corporal-fizice). Omul terestru are statut tranzitiv, intermediat: el este un “vicar” (reprezentant şi înlocuitor al altcuiva, superior, în lume). Abia când conştientizează acest statut, omul are dreptul (dar abia atunci!) să vadă treapta următoare – şi s-o urce: treapta intranzitivităţii. De ce ? Pentru că atunci când va conştientiza împlinirea sa prin Dumnezeu – omul va accede la FIINŢA SA MORALĂ: omul, fiinţă de apă şi foc, de suflet şi duh -  omul se va dizolva, ca entitate aflată în permanentă contradicţie (cu sine şi cu mediul) şi se va revărsa spre/în Totul Originar, spre/în Sinea Spirituală Supremă. Un ocean solar de MORALITATE RELIGIOS-HRISTICĂ (Adevăr, Frumos şi Bine, ca-n KALOKAGATHYA grecească!) va fi imaginea globală a Noii  Planete Spirituale (care se va numi, se zice: STADIUL SPIRITUAL VULCAN), pentru Noul Om: OMUL ÎNVIAT.

   “Globalizarea-mondializarea”, “era informaţională – puterea prin informatică” („al treilea val”) – cf. doctrinarii Amurgului Satanei, Alvin şi Heidi Toffler, în PUTEREA ÎN MIŞCARE, ŞOCUL VIITORULUI, AL TREILEA VAL etc.- “noua ordine economică mondială” - de fapt, mereu, începând şi exprimând (mai cu seamă şi violent, fără Dumnezeu şi în mod criminal - din veacul al XVII-lea al Revoluţiei burgheze din Anglia -1648-1688)  - cheful negustorilor şi zarafilor de a înşela şi câştiga, împotriva ORICĂROR graniţe şi vămi...chiar şi împotriva graniţelor şi vămilor Lui Dumnezeu! - ...dar şi   euroregiunile economice“, ”euromoneda” etc. – nu sunt decât simulacre hidoase, pervertitoare ale imaginii terestre a planului divin – simulacre satanizate , inventate şi pe cale de a fi construite de iudeo-masonerie. Scopul: a abate gândul şi voinţa omului de la căutarea Sinei Spirituale-Hristos  -   şi a-l deturna, pe om, printr-o acţiune tenace şi tembelizantă, spre corpul fizic, înfundându-l,  tot mai mult,  în sclavia lenei de gândire, în sclavia materiei. ROBIA SATANEI!!!

 

 Societatea de consum” este exact opusul ÎNVIERII SPIRITUALE A NEAMURILOR. Nu e normal un “sat mondial”( globalizarea...), câtă vreme Spiritul fiecărui Neam are Arhanghelul său. Nu e normal să-ţi lepezi personalitatea spirituală (ca tendinţă spre găsirea Sinei Spirituale-HRISTOS), să-ţi lepezi demnitatea Muncii şi a Răsplăţii Curate – NU ÎNŞELĂTOR-PĂCĂLITOARE/ZARAFICE!!! -  şi să te abandonezi, în mod alienant, cătuşelor groaznice ale maşinilor/maşinăriilor cibernetice, calculatoarelor (care elimină, treptat, orice capacitate reflexivă umană, aruncând fiinţa umană într-o teribilă schizofrenie). Este complet imoral să-ţi predai, de bună-voie, valorile tale spirituale şi materiale, pentru a-ţi fi absorbite şi pervertite, esenţial, de zone mult mai intens luciferizate decât zona ta (cazul propuselor, şi, în general, îndeplinitelor, euroregiuni economice, euromonedei etc.)

             S-au creat, prin acţiunea sistematică şi foarte conştiincioasă, foarte perseverentă şi tenace (căci Asmodeu este harnic...) a iudeo-masoneriei mondiale:

       I-pe de o parte, premizele haosului moral şi, deci, a haosului axiologic şi semantic;

       II-pe de altă  parte, condiţiile naşterii unui limbaj dichotomic, de tip maniheist, în alb şi negru  -     Satan şi Dumnezeu. Doar atât că semantica se vrea  inversată. SE VREA.

       Se va şi reuşi, oare, întrutotul?

 

Poate că, fără să-şi dea seama, demonul (care e inteligent, DAR NU ÎNŢELEPT!) se va învinge singur: sunt mult mai uşor de urmărit şi de evitat (când ai fost avertizat asupra prezenţei rafinamentului satanic în lume) cele mai subtile capcane ale acestei spiritualităţi bolnave şi invertite, vicioase şi viciate de elemente luciferice.

           Căci, la un moment dat, pe când demonul, căzut în capcana propriei transe hipnotice, a propriului delir subminator, tot ţese şi plănuieşte ţesături de cât mai mârşave şi adânci rele -  omul, având în el, pe de o parte, anticorpul neîncrederii în toate, pe de altă parte, fie şi o umbră din lumina divină, fie şi un rudiment de sentiment moral -  se poate trezi şi se poate întreba: “Ce se întâmplă cu mine, cu rostul meu în lume? Ce fac eu, de fapt – în ce scop şi pentru cine?“ ( de fapt, tot Lucifer l-a învăţat pe om ÎNTREBAREA: iată dubla faţă a forţelor luciferice – bune în temperanţă, autodistructive în exces). La un moment dat, EXCESUL DE SUBTILITATE al spiritelor luciferizate se transformă în IMBECILITATE.

 

Când toţi oamenii de bună-credinţă  şi neparalizaţi de mirajul devastator al comodităţii şi iresponsabilităţii, nemăcinaţi total de cariul inerţiei spirituale (egoist-egotiste şi autodistructive) – îşi vor fi dat seama de acest lucru  -  separarea grâului de neghină va fi mult mai simplă – iar blocarea, de către forţele satanice, a evoluţiei Spiritului Uman, spre stadiul de SPIRIT MORAL – va înceta.

 

                                                                        

NOTE

 

1- Cf. Nikolai BERDIAEV : a-SENSUL ISTORIEI, Polirom, Iaşi, 1996 – precum şi: b-UN NOU EV MEDIU, Omniscop, Craiova, 1995.

 

2- Iată ce afirmă şi mărturiseşte cărturarul german Emil Bock, despre Epoca Arhanghelului Mihail, spre deosebire de cea precedentă, numită Epoca Arhanghelului Gabriel: „Arhanghelul Gabriel este Arhanghelul sever care, odinioară, a trebuit să-i izgonească pe oameni din Paradis. (...) Arhanghelul Mihail este sever şi el, dar misiunea lui este de a-i readuce pe oameni în Paradis(s.a.), aşa cum spune îngerul, în vechile colinde de Crăciun: <<Treptat vreau să vă chem iarăşi la Mine>>.(...)Nu suntem oare izgoniţi zi de zi din Paradisurile ce ne-au mai rămas? Izgoniţi de mai multă vreme din Paradisul naturii, din Paradisul  artei adevărate, omenirea nu şi-a dat pe deplin seama de toate cele petrecute cu ea. Astăzi  este izgonită fără cruţare şi din paradisul confortului şi tihnei burgheze. Lumea devine tot mai puţin paradisiacă. Izgonirea din Paradis pare  a se desăvârşi tocmai în zilele noastre.

(...) Căci noi oamenii nu suntem din această lume. Noi trăim în ea, dar adevărata noastră fiinţă a coborât dintr-o altă patrie, în lumea de aici, care-i este străină. Şi se va cere o muncă îndelungată şi grea , pentru ca splendorile spiritului să poată fi aduse în lumea străină în care trăim aici pe Pământ, aşa încât şi lumea de aici să devină o patrie, în sensul adevăratei noastre fiinţe(...). Iar dacă, acum, Mihael declară paradisurile pământeşti nule şi neavenite, sfărâmându-le şi distrugându-le, aceasta nu înseamnă o izgonire dintr-un paradis real: Mihael o face în scopul ca omul să-şi aducă aminte de paradisul pierdut, acel al lumii spirituale, sau cel puţin să se lase cuprins de dorul, de nostalgia fierbinte după  Paradisul lumii spirituale, după lumea obârşiei sale(...). Distrugerile din jurul nostru, atât de caracteristice timpului mihaelic, au misiunea de a ne reîncetăţeni în lumea spiritului, căreia îi aparţinem cu fiinţa noastră adevărată şi care, apoi, fireşte, trebuie sădită şi pe Pământ. Rostul lumii anterioare, cea gabrielică, pare să dezvolte în omenire ştiinţa naturală şi tehnică. Acestea sunt darurile făcute de Gabriel omenirii. Prin ştiinţă şi realizările tehnicii, oamenii au fost ajutaţi să se familiarizeze cu fenomenele lumii pământeşti. Dar timpul propriu-zis al ştiinţelor naturale şi al tehnicii este astăzi depăşit(...). Dacă nu-şi vor îndrepta, de acum înainte, privirea spre cele spirituale, oamenii nu vor mai înţelege nici măcar natura(...). Oamenii, de fapt, s-au săturat să mai gândească. Mulţi din generaţia tânără s-au desobişnuit  a mai gândi  şi se lasă pradă, din nefericire, acelei apatii în care soldaţii au trebuit să se refugieze în război, spre binele sau spre răul lor. Iar aceasta, se spune, este “atitudine”. Dar omul de azi nu e altceva decât o plicticoasă şi superfluă părticică a creaţiunii, dacă nu gândeşte, dacă nu aprinde din nou în suflet curajul de a gândi. Dacă misiunea epocii lui Gabriel era de a face ştiinţă naturală, misiunea epocii lui Mihael e de a dezvolta ştiinţa spirituală  -  de a adăuga, la cunoaşterea naturii, cunoaşterea spiritului. Fiecare trebuie să se străduiască, cu entuziasm, să înţeleagă şi înlănţuirile spirituale ale lumii, ceea ce-l va face să-şi dea seama că suportul lumii se află tocmai acolo unde simţurile şi experienţele cercetătorilor naturii nu mai pătrund(s.a.).

            În epoca lui Mihael, esenţialul nu-l constituie învelişul în care trăim, ci omul lăuntric care trebuie să ajungă la sine însuşi, uneori luptând chiar împotriva eredităţii(s.a.), sfărâmându-i cătuşele(...).

Ereditatea era deviza lui Gabriel, libertate, iniţiativă sufletească reală, lăuntrică, practică  -  iată [1] deviza epocii lui Mihael(...) Comunităţile care sunt din nou create şi cultivate din spirit, formate şi clădite cu răbdare, devin celulele embrionare ale unei culturi noi(...). Spiritul necruţător trece încă o dată şi nu se lasă până ce nu cade şi ultima frunză din pomii golaşi. Ce vrea spiritul toamnei? El vrea ca cele vechi să se dea de-o parte şi să lase locul celor noi(...). Mihael este puterea stimulatoare.” [1]

Din cele spuse de Emil Bock, se poate tălmăci şi mesajul esoteric inscripţionat sub icoana Arhanghelului Mihail: “Spre inimile cele necurate, care vin întru preacurata casă a lui Dumnezeu, fără milă întind sabia mea.” Din 1871, misiunea de Călăuză a Neamului Metafizic Românesc a fost preluată de către Eminescu-Aminul – iar în secolul XX, ştafeta a fost preluată, în condiţii de mare tragism şi ambiguitate semantic-ontologică, de către un spirit mare, dar care, tocmai pentru că-i mare, împarte blestemul măreţiei, întru demnitate, cu Eminescu Înaintemergătorul: Corneliu Zelea Codreanu (ambii, asasinaţi la 39 de ani...).

INIMILE CELE NECURATE  sunt inimile prea legate de materialitatea lumii, prea adânc marcate de contactul cu forţele luciferice şi cu cele ahrimanice.. NECURAT, pentru epoca şi misiunea lui Mihael, este  cel care refuză să elibereze traseele pe care omul trebuie să se înscrie, pentru a revedea Paradisul, cel ce blochează drumul spre Hristos-Lumina Paradisului, cel ce refuză să lase locul celor noi  -  de fapt, al celor ÎNNOIŢI, al celor care acceptă să concureze la transfigurarea mântuitoare. SABIA ÎNTINSĂ FĂRĂ MILĂ curăţă de spiritele încrâncenate în mlaştină şi învechite în rău  -  calea spre Paradis a omului. Această sabie arhanghelică nu poate avea milă de cei ce spun, şi vor să-i convingă şi pe alţii, că nu există decât starea de materialitate, de confort pământean  -  iar nu starea spirituală de Paradis. Sabia arhanghelică, în definitiv, face loc NOULUI TESTAMENT, înlăturând, fără menajamente, îmbâcsitul şi prea greul de materialitate VECHI TESTAMENT. Aici şi stă problema EVREULUI METAFIZIC  -  a neamului vechi, cu MISIUNE EPUIZATĂ (sau: RATATĂ!) -  care refuză să se dea la o parte din calea NEAMURILOR NOI, a NEAMURILOR CRISTICE. Dar aceasta nu va împiedica marşul triumfal al lui Hristos! Oamenii, până la urmă, se vor debarasa de fascinaţia faţă de şuierăturile şerpilor demonici...

Citez, pentru încredinţare, iarăşi, din EMIL BOCK: “Oamenii îşi vor da seama că tot ce era considerat până acum ca valoros, nu mai e bun de nimic şi nu poate duce în viitor la progrese reale(...).

Până la urmă, însă, oamenii nu vor mai avea încotro, decât să primească ceea ce s-a dat ca merinde noi, încă înainte de izbucnirea marilor furtuni războinice” – cf. Emil Bock, Epoca Arhanghelului Mihail, în revista “ Das Goetheanum”, nr. 6/ 1997 (trad.  dr. Ionel Preutu.).

 

3- „Este o STARE DE LUMINĂ INTERIOARĂ(s.a.)(...) unanimă iluminaţie, ÎNTÂLNITĂ NUMAI ÎN MARILE EXPERIENŢE RELIGIOASE- cf. CZC, Pentru legionari.

 

4– Abreviere la titlul lucrării Din Cronica Akasha: DCA.

 

 

***

 

 

 

7-MAGIA NEAGRĂ A UNEI ISTORII A ROMÂNILOR...FĂCUTĂ DE TRĂDĂTORI ŞI DE „ALOGENI”...!

(marginalii şi dezvăluiri în premieră)

 

Zi de zi şi zi după zi, vedem cum se caţără pe noi tot felul de căpuşe, de păduchi, de mici jivine, şuierând şi sâsâind, cumplit nerăbdătoare, de lăcomia de-a ne mistui, de tot, sângele. Toţi mârlanii şi toate „curvele morale” se înghesuie, din toate părţile, să ne convingă de faptul că, noi, românii, nu mai suntem buni de altceva decât de hoit.

...Pe pielea noastră, se fură cum nu s-a mai furat: nici tătarii cu „capete de câine”n-au făcut-o, cum nici fanarioţii. Pe pielea noastră, fojgăie tot felul de contracte, prin care, ce era al nostru, din moşi-strămoşi, ni se dovedeşte, cu terfeloaga „legii” în faţă, că n-a fost niciodată al nostru, ci trebuie să fie al oricui, numai al nostru, NU!

...Pe pielea noastră, trebuie să suportăm tot felul de aranjamente „magice” (de „magie neagră”, prăpăditoare de Neam!), după care, când ne uităm în oglindă, nu mai dăm doi „bani răi”, noi pe noi înşine...! Uitaţi-vă, numai, ce scrie pe HotNews.ro, miercuri, 19 mai 2010, 13:16 :

Camera Deputatilor a adoptat miercuri articolul 37 din Legea educatiei in varianta Guvernului, prin care Limba si literatura romana va fi singura disciplina care nu poate fi studiata si in limba materna de catre minoritatile nationale,  informeaza Mediafax. Liberalii nu au participat la vot.

In varianta Comisiei de invatamant, articolul prevedea ca si disciplinele Istoria romanilor si Geografia Romaniei sa fie studiate in limba romana de minoritatile nationale, prevedere adoptata de comisie la propunerea liberalilor.

<<Va anuntam ca nu vom participa la acest vot, la acest articol, e un vot antinational si va asumati responsabilitatea ca cetatenii Romaniei sa nu stie ce inseamna istoria si geografia acestei tari>>, a explicat Eugen Nicolaescu.

Articolul, adoptat in forma Executivului, cu 111 voturi pentru, 45 voturi impotriva si 10 abtineri, prevede ca "in cadrul invatamantului preuniversitar cu predare in limbile minoritatilor nationale, toate disciplinele se studiaza in limba materna, cu exceptia disciplinei Limba si literatura romana".

 

 

Jurnalul Flacăra Iaşului este mult mai incisiv şi mai “ager la ochi”, în această problemă gravă a României de azi:

Majoritatea deputatilor au votat posibilitatea predarii istoriei si geografiei Romaniei in limba maghiara. UDMR a tinut mult la acest detaliu, continut altminteri si in proiectul Legii Educatiei. PNL si PSD au protestat cu vehementa si i-au acuzat pe pedelisti, udemeristi etc. de tradare a natiunii romane.

Pe de alta parte, sa ne gandim ca in Harghita si Covasna, oricum, istoria si geografia Romaniei erau deja predate in limba lui Petofi. Normal ar fi fost ca macar aceste doua discipline sa fie asimilate de catre compatriotii nostri de origine maghiara IN LIMBA ROMANA, limba oficiala a statului in cadrul caruia sunt si ei cetateni. Ce sens are aceasta discriminare pozitiva? In SUA, geografia si istoria sunt predate in limba engleza, in Franta franceza e unica limba oficiala admisa, in Grecia - limba greaca si exemplele ar putea continua.

Sa zicem ca noi, romanii, vrem sa demonstram intregii lumi ca putem fi cei mai democrati de pe planeta. Macar de-ar fi scrise viitoarele manuale de istorie si geografie intr-o maniera atractiva, inteligenta si echilibrata, chiar de-ar fi redactate in maghiara. Or, majoritatea celor scrise in limba romana sunt greoaie, incarcate cu tot felul de detalii inutile, plictisitoare sau, pur si simplu cu multe omisiuni de continut.

Nu supradragostea de democratie i-a determinat pe reprezentantii PDL sa sustina aceasta propunere a UDMR, ci pacatosul de calcul politic. In acest moment, fara sprijinul UDMR, PDL ar conta in Parlament doar pe UNPR, procentaj insuficient pentru a se mai mentine la guvernare. Astfel, liderii UDMR isi mai ating un scop, pedelistii se executa fara cracnire, intr-un moment extraordinar de greu pentru partidul portocaliu, in vreme ce PSD si PNL mai sufla nitel in trombonul patriotismului discursiv.

Iar pe ei, pe etnicii maghiari din Harghita si Covasna, nu cred ca i-a intrebat la modul serios nimeni daca acest aspect ii preocupa cel mai mult in acest moment. Acolo sunt sosele distruse, intreprinderi falimentate, oameni muncitori, saraci si cu mult bun simt, somaj cat incape si munti cheliti la greu de catre angajatii grofului postdecembrist, putredul de bogat Verestoy Attila...”

***

…Vedem pe forum tot felul de comentarii ale limbricilor “epocii de aur” băsesciene, “juni” educaţi la şcoala uitării, a trădării naţionale PRIN UITARE: că “aşa trebuia de mult”, că “aşa este europeneşte”…:

Daca istoria si geografia Romaniei este predata asa cum trebuie, ce conteaza limba? Important e sa nu se faca dezinformari...atat.

Plus ca un copil ungur invata mai bine in limba lui decat in romana.
Nu vad problema...
” - sau: “Dumneavoastra uitati ca la ora actuala suntem in UNIUNEA EUROPEANA. Un singur spatiu, un singur teritoriu, o singura piata si mai multe culturi. Dar poate ca dumneavoastra nu sunteti inca cetatean al UE. (…) Mult noroc si.....toleranta.

Astfel de avortoni şi clone,  scoşi/scoase de prin sticluţe şi eprubete, nici nu merită să trăiască prea mult, că infectează aerul României şi Terrei! Auzi, cetăţean UE!!! Dar Dimitrie Cantemir, membru al Academiei din Berlin, nu este cetăţean UE, măi, hârtie de turnesol?! Dar Boirebista şi ai lui, care stăpâneau Europa, cu care tot meliţezi din “bucale”, nu-şi întindea “cetăţenia” de la Marea Nordului la Mediterana şi până dincolo de… “middle europe”?! Dar toţi voievozii noştri, Muşatini şi Basarabi, care erau supranumiţi (dar niciodată ajutaţi!) de papi, “Campionii Creştinătăţii”, nu numai că au fost “cetăţeni ai Europei”, ci TOCMAI EI AU FĂCUT POSIBILĂ SUPRAVIEŢUIREA CIVILIZAŢIEI EUROPENE!!! - întru acea spiritualitate terestră supremă, pe care Masoneria de la Strasbourg refuză s-o consemneze în Tratate (inclusiv în cel de la Lisabona, atât de disperat, în a fi semnat…de toţi trădătorii ţărilor pe care masonii i-au “ales democratic”, să le guverneze!): spiritualitatea creştină?!

…Şi relaţia dintre noi şi unguri/secui este de azi dimineaţă, de la ora şase jum'ate…sau sunt o mie de ani de despotism şi crimă maghiară, în Ardealul-Suflet Românesc?! Cum să acceptăm să-şi facă ei, în Ardealul nostru, Istoria şi Geografia,pe ungureşte”?! Păi, a face Istoriape ungureşte” înseamnă, cum am auzit noi, cu urechile noastre (de la un propagandist iredentist maghiar, venit tocmai din Australia, aici, în Ploscuţenii Vrancei, cu populaţie majoritară de ceangăi, pentru a-i convinge că-s urmaşii, get-beget, ai lui… Attila!!!), să se ajungă la afirmaţia că Bogdan I, întemeietorul Moldovei Suverane[1], a “combătut” oastea regelui Ungariei…cu unguri! Iar dacă le daţi voie ungurilor să ne facă Georgrafia pe ungureşte”, atunci, nu doar că vom re-avea Koloszvar pentru Cluj-Napoca şi Temesvar, pentru Timişoara… - dar până şi Bucureştii vor deveni, cumva, ceva de genul BukarestLato, Bukarestben sau chiar … Örülnivar!!!

Oare chiar se uită de către decerebraţii noştri concetăţeni, cât dispreţ au avut maghiarii şi cât dor (peste orice măsură de înfocat!) de a ne stinge neamul (întru fiinţă şi Duh!), în Ardeal, până la primul război mondial… - şi după Diktatul de la Viena… - …şi dorul ăsta crâncen nu-i părăseşte, nici acum , o clipă, măcar?![2]

…Noroc că mai vedem şi opinii suficient de lucide, ale “păţiţilor” (chiar dacă oleacă agramaţi, trăgându-li-se din  ciuma “limbajului mesengeristic” al calculatorului/Internetului…!), altfel am zice că scopul “suprem şi ultim” al UE a fost atins deja, noi ajungând o ţară de tălâmbi model şi mancurtizaţi perfect:

“Astia nu stiu nici sa vorbeasca romaneste, darami-te sa mai studieze in alta limba. Nu-ti va spune niciodata "te rog", ci cel mult "kerlek". Stiu ce spun ca doar sunt din zona. Cat despre respectarea standardului legal privind denumirile in romana... praf in ochii lumii. Stiu ce spun ca nevasta-mea e profa de romana chiar in buricu' ungurimii. Ce credeti ca i-au zis la ultimele teste nationale, conationalii de etnie maghiara? De ce nu preda dupa manualul pentru minoritati? Limba si literatura romana predate dupa un manual editat la Budapesta sau in secuime, ca sa fim precisi. Credeti ca vor invata despre Eminescu, Blaga, Arghezi, Sadoveanu, Creanga sau Rebreanu? Fiti siguri ca nu asta veti gasi in manualele lor "acreditate". E mult prea greu...haideti sa-i ajutam, sa le facem viata mai usoara. Iar cand termina scoala si facultatea (tot in maghiara, ca romaneste nu mai stiu deloc) si ocupa posturile cheie din sanatate, invatamant si administratie, daca esti roman, stai la coada daca mai apuci. Asadar ce credeti ca se va preda la istoria si geografia Romaniei? Cine credeti ca le vor fi profesori si ce manuale vor folosi? Manualele minoritatilor in care apar adevaratele dezinformari si manipulari ale tinerilor etnici, predate tot de catre conationalii lor. Credeti ca vor spune adevarul despre tragediile de la Ip, Trasnea, Moisei, despre unirea sub Mihai Viteazul sau Marea Unire? Nici nu vor aminti sau vor rastalmaci evenimentele. Iar profii romani vor fi pusi pe liber pentru ca nu vor sti sa predea la nivelul "cerut de lege" in limba maghiara. Sa vezi atunci cum se vor bulversa catedrele.

Si apropo, stimabile, cum crezi ca-i vor spune (nu cum va scrie in manual) lui Stefan cel Mare? Nagy Pista? Ei, află că si ungurii au un Stefan, chiar mai mare decat al nostru. Si nu e decat un pas pana la a crea o confuzie, poate chiar dorita” – precum şi o lămurire necesară, ca să ştim cum stăm, întru adevăr, cu “drepturile colective”, în Vestul-cel-Decizional-asupra-noastră-şi-a-Istoriei-şi-Fiinţării-noastre:

Desi sunt 4 milioane de arabo-berberi musulmani in Franta, istoria si geografia Frantei se preda in limba franceza, oriunde pe teritoriul francez. Inclusiv in departamentul Seine-St.Denis (echivalentul unui judet romanesc), unde 91% din populatie e de origine etnica straina, majoritar araba, berbera si africana (…) Placute bilingve nu exista in Marsilia, desi a fost o zona ocupata sute de ani de arabi si are 247.000 de locuitori de etnie araba sau kabila!

Istoria si geografia Germaniei nu se predau in limba turca in scolile publice germane, desi exista 3 milioane de turci si de kurzi turcofoni in Germania! Dupa luxemburghezi, portughezii sunt a doua etnie ca numar in Luxemburg, insa istoria, geografia sau orice alta materie, la scolile publice luxemburgheze nu se predau in portugheza.”

***

…Există, însă, pe lângă trădătorii noştri din Parlament, Guvern şi Preşedinţie (dar şi din Academie, din aşa-zisa “societate civilă”, ptiu! – şi chiar din…bordeie, prin inconştienţa “săracului” manelist!!!), şi alţi binevoitori, râvnitori, de zor, de a ne face şi desface istoria. Şi geografia, pe cale de consecinţă…[3]

Şi asta, nu de azi, de ieri…Eminescu, cel care-i numea “alogeni”, pe “re-făcătorii-mistificatorii” ăştia de meserie (mai ales “pe unii”…!) – şi-i acuza de distrugerea accelerată a ţării, a şi fost atacat, ucis civil, iar apoi, asasinat de-a binelea…iar azi, lucrurile nu s-au schimbat DELOC (numai geniile/Spiritele Dumnezeieşti - precum Hristos, şi Eminescu! - pot fi ucise în mod repetat, cu fiecare păcat contra Sfântului Duh al Neamului!): “Este vorba de un atac politic organizat la adresa celui mai mare poet al românilor. Iniţiatorul acestui atac este un perfect anonim, C.P. Bădescu, care recunoaşte fără ocolişuri că el a propus revizuirea operei lui Eminescu ca temă de dezbatere.

Este de domeniul incredibilului ca nişte scriitori, care nu au ajuns nici la călcâiul lui Eminescu, să-l foarfece într-un mod primitiv, cu agresivitate nedisimulată.

Dintr-un început am gândit că este o răzbunare de rataţi. Dar sextetul de articole inserate îmi dovedeşte ceva mult mai grav. Aşadar, ce deranjează în opera lui Eminescu grupul respectiv, ca să nu zic comandoul filosemit cu ingrediente ţigăneşti, compus din: C.P. Bădescu, I.D. Lefter, R. Rădulescu, Foarţă, Radu, Târtărescu, Bobe, Cornea, Preda? La care nu înţelegem ralierea lui Nicolae Manolescu.

Membrii grupului sus numit sunt deranjaţi nu atât de fondul estetic, ci de fondul social-politic al operei lui Eminescu, de actualitatea lui şi în zilele noastre.

C.P. Bădescu, în argumentul său debitează că poezia lui Eminescu nu-l încântă, că poetul pentru el nu există, că este ceva inert, ridicol, ca o statuie goală pe dinăuntru şi cu un dangăt spart. Păi, şi Gioconda îi lasă reci pe unii, dar aceasta nu înseamnă că nu este operă de artă!

Abia la Zigu Ornea, cu toată ipocrizia sa, se vede clar. Zigu Ornea deconspiră totuşi complotul grupului filosemit, grup care a stat îndelung la taifas, distribuind fiecăruia lucrul pentru acasă. Abia la Zigu Ornea apare cauza acestei acţiuni concertate de blasfemiere a lui Eminescu ca poet naţional şi universal.

Eminescu, ca gazetar, a consemnat o stare de fapt din anii 1880, 1881, şi anume <<...că pătura superpusă - avocaţi, funcţionari, politicieni, comercianţi şi alţii - este compusă din alogeni şi este străină de neam>>” (cf. Leonida Lari-Iorga, Intervenţia parlamentară din 10 martie 1998).

…Dezvăluim, în premieră, conţinutul (secvenţe publicabile…) unei scrisori imunde, a evreului Cezar Lazarovici, din 8 martie 1990, trimisă din Tel Aviv (se poate verifica autenticitatea ei, prin adresele electronice ro.altermedia.info, sau: cersipamantromanesc.wordpress.com) – şi adresată lui Faust Brădescu[4], cel mai important ideolog (fireşte, după Codreanu!) al Mişcării Legionare/Legiunea Arhanghelului Mihail (Arhanghelul Spiritului), singura mişcare spirituală terestră, din epoca modernă, care a săvârşit metanoia (“schimbarea/întoarcerea pe dos” a sufletului, spre Lumina Lui Hristos!) a unei întregi generaţii, a Neamului Românesc, cum zicea Emil Cioran, în 1940: „Într-o naţie de slugi, el (n.n.: Corneliu Zelea Codreanu) a introdus onoarea şi într-o turmă fără vertebre, orgoliul.”

Iată ce zice un reprezentant (turbat!) al „binefăcătorilor” noştri din ultimele două veacuri – „turbatul” anti-român neomiţând, Doamne fereşte, să ne blagoslovească, pe noi, românii, din trei în trei rânduri de scrisoare, cu apelativul „porcilor” (...probabil că medicul lui curant i-a interzis, precum musulmanilor, consumul de carne de râmător...care, he-heei, ce bună era, odată, în „Valahia aia puturoasă”!):

Măi Brădescule, tu nu eşti român, eşti ţigan şi, nu orice ţigan, un ţigan mahalagiu şi împuţit.

Nu ai nici ruşine şi nici bun simţ. Cum ai îndrăznit tu, măi dobitocule, să insulţi poporul ales al lui Dumnezeu, nu vezi că noi “evreii” stăpânim lumea, sau vrei să-ţi punem ca lui Le Pen, un ochi de sticlă? Ce ai crezut imbecilule, că dacă dispare Ceauşescu din România, noi nu avem pe altcineva să punem în locul lui şi vă lăsăm pe voi, haite fasciste să-i luaţi locul? România este grădina “evreilor” şi noi vom făuri acolo noul Israel (s.n.), aşa că să-ţi iasă din capul tău sec, că tu şi organizaţia ta naţionalistă “Garda de Fier” va mai ajunge vreodată la putere în România. Numai noi “evreii” suntem în măsură să decidem cine să conducă România, pentrucă nouă ne-a dat Dumnezeul lui Israel această putere supremă asupra voastră (s.n.). Voi românii nu sunteţi capabili de nimic, pentrucă voi aveţi un creier atrofiat şi îmbibat de prostie, voi niciodată nu v’aţi putut autoconduce singuri (n.n.: ??!). Prof. Silviu Brucan, pe care voi îl urâţi de moarte pentrucă este “evreu”, a avut perfectă dreptate când a spus că în România trăiesc trei milioane de oameni deştepţi şi 20 de milioane de proşti. Cele trei milioane de deştepţi sunt “evreii”, ungurii, iugoslavii, ruşii şi alte naţii, iar cele 20 de milioane la care s-a referit Brucan, nu sunt altceva decât nişte fiinţe bipede, care-şi dau importanţă, spunând că sunt români(…) Noi (n.n.: evreii şi masonii) v-am adus în ţară un mare rege, dintr-o venerabilă familie de evrei, dar voi nu aţi meritat această cinste. Porcilor!

(…)Acum nu mai e niciun secret pentru nimeni, noi l-am pus pe Ceauşescu la cârma ţării şi tot noi l-am dat jos(…). I-a îndepăratat (n.n.: Ceauşescu, precum Stalin…) pe evrei de la putere şi i-a înlocuit cu membrii familiei, nişte olteni jegoşi şi păduchioşi, a refuzat să mai facă împrumuturi la băncile noastre şi intenţiona să facă în România un socialism naţional(…) Am aranjat să aruncăm cadavrele de la morga din Timişoara într-o groapă comună şi să spunem că acele cadavre au fost masacrate de securişti(…) Pe ai noştri îi vom scoate basma curată (…) şi-i vom acuza (n.n.: indescifrabil) le vor putrezi oasele în puşcărie, aşa cum le-au putrezit la mulţi idioţi utili de care ne-am folosit în trecut.. Ştim că aţi încercat, bandiţilor, să profitaţi de situaţia din ţară şi aţi vrut să-i atrageţi pe securişti şi Armata Română de partea voastră, dar am avut noi grijă să aranjăm în aşa fel lucrurile, încât să fugă lumea de voi (…). Am aranjat împreună cu comuniştii o nouă dictatură şi tot noi i-am plătit pe indivizi care au spart geamuri, au devastate sinagoga din Oradea şi au comis acte de huliganism în numele vostru. În curând vom pune legi foarte aspre. Şi pentru a fi siguri că din naţia voastră nu se va mai naşte vreun diavol antisemit, vă vom şterge pe toţi românii de pe faţa pământului (…) Vom face din voi un popor de homosexuali şi lesbience (…) Le vom da mână liberă hoţilor şi miliardarilor şi-i vom ajuta pe unguri să vă spulbere, până şi copilul din burta mamei(s.n.:) (…). Niciun român nu va scăpa de mânia şi urgia lui Dumnezeu, care va vărsa sângele vostru, de slugi necredincioase şi păcătoase (…) Faceţi-vă pregătirile de prohod” – şi semnează, cu infinită bunăvoinţă şi dezinvoltură : Cezar Lazarovici…( “Z”-ul semănând a “s”).

…Păi, dacă ne-am lua după elegantul şi academicul domn Lazarovici, lucrurile cu istoria românilor se cam leagă:

1-şi cu ungurii… - vorbele dlui Lazarovici seamănă, precum două picături de apă, cu cele ale dlui Dücso Csaba, din Nincs Kegyelem (Budapesta, 1939): “Voi suprima pe fiecare valah ce-mi va iesi în cale! Pe fiecare îl voi suprima! Nu va fi îndurare.

Voi aprinde noaptea satele valahe! Voi trece prin sabie toată populatia. Voi otrăvi toate fântânile si voi ucide până si copiii din leagan!

In germene voi distruge acest neam de hoti si ticălosi! Nu va fi pentru nimeni nici o milă! Nici pentru copiii de leagăn, nici pentru mama care va naste copil…

Voi suprima fiecare valah si atunci nu va mai fi în Ardeal decât o singură nationalitate, cea maghiară, natia mea, sângele meu!” - …ceea ce înseamnă că se rezolvă enigma finalului de război al doilea mondial: ungurii, care chiar i-au ajutat zdravăn pe nazişti, să-i “holocaustizeze” pe eveii din Ungaria şi din Nordul Ardealului, “câştigat” de unguri cu hapca, prin Diktatul de la Viena… - nu sunt acuzaţi de Holocaust, pe când românii, care i-au scăpat cu viaţă pe evreii din România, nu doar că sunt acuzaţi, dar şi plătesc, ca “VINOVAŢI DE HOLOCAUST”, câte un milliard de dolari pe an…precum Germania, Elveţia şi Polonia! - …care va să zică, evreii îi “ţin de sămânţă” pe unguri, tocmai ca să-i folosească împotriva noastră, “până va dispărea şi pruncul din pântecul mamei lui de valah” – de ce ne-ţi fi urând atâta, musiu? – probabil, pentru că vă facem concurenţă, la capitolul “popor ales”…! -

2-şi cu “cazul Ceauşescu”, dar, mai ales, cu

3-soarta noastră de Neam, atent, mult prea atent supravegheată de “alogenii” ăştia “speciali”, de ne-au “înfipt” în spinare şi o dinastie “regală” (“venerabilă” – adică, ce mai, “frişca masonilor”!) evreiască…! – nouă, urmaşi ai voievozilor eroici şi martiri! - nidecum tranzacţionişti şi ucigaşi de Neam!

…Cât de atent este supravegheată soarta românilor, de către “alogenii” cu pricina (evident, nu ne referim la evrei, în genere, ci la unii dintre “coreligionarii” lor, ajunşi în Marea Finanţă Mondială), pentru ca nu cumva Neamul Românesc să scape cu viaţă! - … dau mărturie nişte rapoarte ale “ale foştilor ofiţeri SRI”, strânse sub titlul O ţară subjugată economic şi politic de concernele evreieşti - se pare că nu prea luate în serios de guvernanţii noştri de azi (prin aceste rapoarte devine mult mai evident de ce criza este “mai cu foc” în România şi de ce toţi ne vor prăbuşirea…”alogenii speciali” -…în special! -  cu jurămintele lor… din perciuni, bată-i vina!):

Mugur Isărescu a fost recrutat de către Concil Foreign Relations (CFR), în 1990. (…) CFR (organizaţie controlată de familiile bancherilor evrei Rockefeller şi Rotschild, susţinuţi de Morgan) a recrutat un număr semnificativ de specialişti, potenţiali înlocuitori ai celor ce guvernau la vremea respectivă în ţările est-europene. (…) Pe tot parcursul anilor 1990-1992 s-a purtat un intens război mediatic de dezinformare, în toate misiunile economice, subliniindu-se greşeala făcută de România prin plata datoriei externe şi exemplificându-se prin ţări care aveau mari împrumuturi(…) – principala formă de control al unei ţări este cea financiară – specialitatea CFR.

Potrivit surselor, Mugur Isărescu ar fi fost pregătit în vederea accederii la fotoliul de premier. De aceea, soluţia Mugur Isărescu, în conformitate cu dispoziţiile CFR, a fost devalorizarea masivă a monedei naţionale, ca politică monetară, şi o rată derizorie a tuturor creanţelor României (ex. Egipt, Irak), pas susţinut şi de prim-ministrul impus de mass-media, de fapt de Oculta Financiară, Theodor Stolojan (…). În 1991, Theodor Stolojan a naţionalizat valuta aflată în bănci, ceea ce a dus la un adevărat recul pentru investiţiile străine scăpate de sub controlul şi manipularea Ocultei de la New York. Un alt aspect de menţionat îl constituie jocurile interbancare << premise şi încurajate>>, prin intermediul cărora importante fonduri valutare au părăsit România. Deşi BNR are o Direcţie de Supraveghere şi Control Valutar, nu a luat măsuri pentru repatrierea valutei (…). Faptul că Isărescu a fost recrutat de CFR poate fi susţinut de argumentul că niciodată, indiferent de forţa politică ajunsă la putere, el nu a fost schimbat, cu toate incidentele penale ale afacerilor familiei sale, cu cetăţeanul Heinrich Schorsch, bănuit a fi agent dublu (…).

Unul dintre cei doi evrei americani care monitorizează şi dirijează România de la cel mai înalt nivel este Mark Meyer, american de origine română (...) . Firma sa Hertzfeld & Rubin a fost implicată în derularea a numeroase privatizări din România. Personajul a fost consilierul lui Ion Iliescu, dar şi al lui Emil Constantinescu. Pe vremea acestuia din urmă, uşa palatului prezidenţial era permanent deschisă evreilor Tom Lantos (n.n.:senator american, maghiaro-evreu! – vajnic luptător pentru „drepturile maghiarilor din România”...) şi Alfred Moses (n.n.: informaţia apare şi în Justiţiarul sibian, nr. 4 din 2010).

(...) În 2005, când preşedintele Traian Băsescu a efectuat prima sa vizită la Washington, Mark A. Meyer a fost invitatul special al şefului statului la o întâlnire particulară (s.n.). Meyer are firmă de avocatură în România – este cea care a obţinut pentru Dominic de Habsburg şi familia acestuia retrocedarea Castelului Bran. Mark Meyer e şi preşedintele Camerei de Comerţ Româno-Americane din New York. (...). Organizaţia a fost creată la Bucureşti în 1993, chiar cu sprijinul lui Ion Iliescu, alături de Meyer avându-l la conducere pe evreul Elias Wexler, originar tot din România (n.n.: România şi-a clocit toţi şerpii la sân, şerpi care acum o devorează, gurmanzi, pe-ndelete!). (...) Deşi principal iniţiator al acţiunii, prin firma Herzfeld & Rubin, este Meyer, pentru publicul românesc iniţiativa aparţine unui grup mai larg(...). A fost ocazia ca gruparea „Oamenii de Afaceri Americani” să trimită invitaţii companiilor americane evreieşti, şi nu numai, să profite din plin de ocazia de a cumpăra ieftin întreprinderile româneşti. Organizatorii secreţi (Hertzfeld &Rubin, adică Mark Meyer), pentru a fi mai convingători, s-au gândit să expună, ca garanţi, responsabilii economici din România, aşa că au fost plimbaţi de la Bucureşti la Chicago reprezentanţi ai Guvernului român, preşedinţi şi directori executivi ai celor mai influente bănci şi fonduri mutuale din România. (...)Mesajul transmis a fost următorul: Economia României este de vânzare, puteţi să vă exercitaţi dreptul în consecinţă, putem aranja privatizările. Cel mai convingător s-a străduit să fie Mircea Geoană, ambasador al României în SUA la acea dată. Geoană a făcut parte dintre studenţii privilegiaţi de înalţii ofiţeri ai fostei Securităţi(...). Generalul Pacepa, pe vremea când era şef-adjunct al spionajului românesc (DIE), a avizat favorabil numele lui Geoană Mircea, fiu al generalului Geoană, pentru a pleca la studii în SUA, în rândurile ambasadorilor prieteniei” (...). Desfăşurat la Hotel Hilton & Towers din Chicago, în perioada 29 sept.-3 nov. 1997, Forumul (la care participa tânărul Mircea Geoană) scotea, practic, economia României la mezat, în faţa unor mari bănci americane evreieşti: Chase Manhattan Bank, Smith Barney Europe, First Chicago Bank, Mercantile Stock Exchange, Global Securities USA. (...) În perioada 30 martie – 3 aprile 1998, în SUA, acţiunea Forumul s-a repetat spre a fi oferite afaceri în România la peste 200 de mari companii americane, în domeniul bancar şi în cel al pieţei de capital, industrie uşoară, materiale de construcţii, electronică, telecominicaţii, infrastrctură etc. De data asta, organizatorul anunţat era chiar de la vârful finanţelor americane evreieşti, AMROINVEST INC (baronii finanţelor mondiale, familia evreilor Rotschild) (...) dar regăsim şi firma Herzfeld & Rubin, deci pe Mark Meyer.(...) Ex-modelul Janine a fost năşită de Mircea Geoană, iar cumnatul acestuia din urmă, Ionuţ Costea, a funcţionat ca Secretar de Stat la Ministerul Finanţelor, în intervalul 1997-2000. Înclinaţia evreilor pentru posturi de televiziune româneşti este dovedită şi de cazurile posturilor (fost) Tele 7 ABC (al evreului Fredy Robinsohn), Prima TV , B1 (publicul crede că e al fraţilor Păunescu: George Păunescu aparţine, însă, la B'nai B'rith, loja masonică pur evreiască!). (...) Mark Rich – magnat evreu cu cetăţenie americană, apropiat de Mosad. El s-a aflat în spatele firmei canadiene Gold Corporation, companie cu 80% acţionariat pestriţ, pe care îl controlează însă Rich (...) Ca urmare, zăcământul de la Roşia Montană urmează a fi epuizat de către Gold Corporation Roşia Montană LTD în numai 15 ani, Statului Romn revenindu-i numai 2% din acestă exploatare (n.n.: deşi de otrăvit, otrăvesc pentru cel puţin 100 de ani, zone de multe sute de km, de urlă până şi ungurii, că le „arde” Tisa lor!).

(...) Yoav Stern, israelian, face şi el parte din grupul oamenilor din România ai magnatului evreu Mark Rich, preocupat de petrolul românesc (...). Un alt personaj este Motti Zisser, care controlează, alături de firma Control Centers, consorţiul Europa – Israel Group, companie importantă, la proprietatea căreia participă, din anul 2002, şi banda Leumi Le – Tel Aviv(...). Odată cu preluarea firmei Elbit Medical Imaging acum câţiva ani, Motti Zisser a preluat şi subsidiara acesteia, firma israeliană Elscint, căreia i-a oprit activitatea, vânzându-i toate bunurile şi mijloacele de producţie (...). Totodată, ridică mall-uri, cum e cel din Timişoara, unde a preluat ieftin terenul necesar de la o firmă de stat românească, după care a revândut foarte scump o parte din suprafaţă chiar Primăriei oraşului. (...). În 1998, a dorit să preia privatizarea Hotelului Bucureşti (din Bucureşti...). (...) Eli Papouchado construia două mari centre comerciale, finanţat de Banca Internaţională cu domiciliul la Tel Aviv, este unic distribuitor în România al produselor Kodak, prin firma sa M.TIL.ROM, cu sediul la SITRACO CENTER, Piaţa Unirii, administrată de partenerul ei de afaceri, israelianul Eliashu Rasin, cu care mai deţine Hotelurile Opera şi Central, din Bucureşti.

(...) Tonya Halpern rezidează în România cu mulţi ani înainte de 1989, locuind la apatamentele Hotelului Bucureşti (pentru privatizarea căruia s-a şi implicat direct, alături de Alex Bittner), iar soţul ei, Moshe, specialist în tehnică aviatică (...), reprezintă în România Eastman Kodak, firma care, alături de Standard Oil, Xerox, U.S. Steel, IBM şi multe bănci evreieşti americane, susţine şi activează pentru CFR! (...). Eliahu Rasin, născut la 24 noiembrie 1947, la Tel Aviv, în Israel (...) a dezvoltat în România o afacwere piramidală, a cărei bază o reprezintă o cutie poştală cipriotă, respectiv off-shore-ul Monilen Enterprises LTD, înfiinţat în august 1997, cu care controlează mai multe firme din România (...). Deţine totodată Hotelul Sinaia din Sinaia, pe care l-a încredinţat spre administrare lui Marian Schwartz, ofiţer în rezervă din Serviciile Secrete israeliene, născut la 3 iulie 1954, în Bucureşti. (...)

La Banca Leumi Le, sucursala din Londra, în contul firmei lui Rasin, MONILEN ENTREPRISES LTD, a fost vărsată suma de 2, 92 milioane dolari americani, comision pentru privatizarea Hotelului Bucureşti (...). În zona din centrul Capitalei, mai ales în zona Unirea, şi pe care le-a transformat în Business Center), Eliahu Rasin a avut drept clienţi firme şi instituţii precum ARDAF, IBERNA, Pepsi Cola International, Gelsor, Elite România, Sharrom-Sharp etc. (...).

(...) Bernard Shraer, evreu de origine maghiară, fondator al băncii israeliene Leumi Le-Tel Aviv, după 1989, a început să-şi dezvolte afacerile preponderent în Ungaria, îndeosebi prin compania Danubius Hotels, unde era implicat şi Dan Fisher (...). În prezent, posedă peste 50 de hoteluri (...). Pentru a-şi extinde afacerile , în România – interesat îndeosebi de staţiunile din Transilvania (n.n.: măi, să fie, ce mai face dragostea de Ardeal, dintr-un evreu ungur!), a apelat şi la consultanţa lui Rudos Ernö (fost ambasador ungur la Bucureşti). (...) Aşadar, Shraer, ca şi Rudos Ernö, nu e străin de încercarea de preluare a Băncii Comerciale Române de către Banca Ungariei. (...).

(...)Rudos Ernö, cetăţean român cu dublă cetăţenie, maghiară şi britanică, fost ambasador al Ungariei (n.n.: cum se găsesc toţi şi se strâng, în ”cuibul de şerpi”, care a devenit România!) –face afaceri preponderent în România. Surse din sistemele de informaţii apreciază că originea sa reală este evreiască. (...) A fost arestat la Constanţa, pentru deţinere şi consum de droguri, împreună cu câţiva tineri români. Una dintre afacerile sale mari a fost cea cu Bell Helicopters-SUA, în tandem cu Elbit System-Israel (...). Mandler este ajutat de Decebal Traian Remeş, în afacerea Bell Helicopters-SUA, prin semnarea tuturor actelor. (...) Premierul Israelului, Ariel Sharon (cel anchetat pentru obţinerea de fonduri electorale, în cuantum de 1,5 milioane dolari), este amestecat, direct sau prin fiul său. (...) Fiul lui Sharon nu e străin de cazul Dacia Felix (Eurombank), precum şi Avital Benesh (preşedintele băncii) , Fredy Robinson (proprietar principal al băncii) şi Liviu Mandler (fost preşedinte al băncii) , Sorin Beraru/Samuel Bergovici etc. (...) Sorin Beraru e unul din cei mai mari infractori evrei care au operat în ţara noastră (Adrian Năstase nu e străin de acest caz). (...). Moshe Pesach e, de asemenea, partenerul de afaceri al lui Sorin Beraru-Bergovici. Traficant de arme, ce a acţionat pe teritoriul României, dimpreună cu Shimon Nahor (...). Israelienii din familia Ofer, cunoscuţi drept fraţii Ofer (David, Sami şi Iuli) – copii ai lui Josef Herscovici(acelaşi nume de familie ca şi Shimon Nahor) (...) David a fost şeful unui    Serviciu Secret israelian, Iuli a avut înclinaţie spre funcţiile publice, deţinând, mult timp, şi funcţia de CONSUL AL ROMÂNIEI LA TEL AVIV (n.n.: ăsta da, patriotism!) (...) – iar Sammy s-a concentrat asupra afacerilor. (...) Afacerile din România au fost demarate în ultimii ani de octogenarul Sammy Ofer, iar în prezent (n.n.: 2010!) sunt conduse de fiul său, Eyal Ofer. Familia Ofer este co-proprietară, alături de alte familii   evreieşti, precum Pritzker, din SUA, asupra multor companii de turism, ce oferă croaziere în toată lumea – peste 50 de itinerarii şi peste 140 de destinaţii (Caraibe, Bahamas, Bermude, Mexic, Panama, Alaska, Hawai etc. etc. – cu 14 vase moderne, vase de până la 164.800 tdw. Această companie administrează şi vasele altor firme evreieşti, precum flota Rosemont, Trans Union Corp. Sau cele 10 vase ale OP Holding LTD (n.n.: n-or găsi, rătăcită, printre vase, şi flota „expiată” de Băsescu?!). (...) Se bănuieşte prezenţa sa (Ofer...) activă şi masivă, deşi invizibilă, în proprietăţile din Constanţa, mai ales în port (n.n.: unde „şef” e Mircea Băsescu!) - unde presa nu poate scrie decât ceea ce vrea el. La conducerea Magazinului Tomis din Constanţa a numit-o pe Daiana Voicu, fiica unui magistrat, Marin Voicu. (...) De multe ori, Eyal Ofer e mandatat de oficialităţile de la Cotroceni să reprezinte România în faţa forurilor internaţionale, încât el cunoaşte politica de culise a Guvernului romn mai bine decât...Guvernul! (...).

Dan Fisher, de cetăţenie română şi israelită, s-a numit şi Frâncu, nume sub care a fost cunoscut ca sportiv al clubului Ministerului de Interne, Dinamo (echipa de polo). S-a remarcat prin implicarea sa în recuperarea creanţelor României de la diverse state. Rolul lui Fisher se rezuma la a intemedia (cu mari comisioane) vânzarea acestor creanţe. Fisher a intermediat obţinerea de credite, pentru România, de la altă bancă evreiască americană, Credit Swiss First Boston, fiind apropiat în afaceri de fostul secretar de stat de la Finanţe, Ionuţ Costea (...). Fostul şef al SIE, Cătălin Harnagea, ar fi cerut de la ofiţerii din subordine dosarele a 19 personalităţi politice, pentru a le discredita sau şantaja. În acest context, atunci când un om de afaceri nu cotizează la Fischer sau la AVAD, i se face imediat dosar penal. Are un Serviciu de interes personal, pentru a răsounde anumitor comenzi politice, lucru valabil şi azi, la Traian Băsescu (...).    Hugo Weinstein apare în poziţii cheie, ca reprezentant al României : reprezentant al Camerei de Comerţ ARGUS, reprezentant al UZINEXPOERT, ce deţinea monopolul exportului şi importului României, în domeniul construcţiilor de maşini (...)”

...Păi, n-avea dreptate ăla care, după 1989, când îl întrebai „Unde mai sunt evrei în România, că nu-i mai văd?!” – arăta în sus, sus de to-o-o-oot...?!

...Să mai zică cineva, despre vreun aşa-zis „om politic” român, că ar putea fi nevinovat, când toată şerpăraia asta de interese israelito-româneşti (CU TOTUL TRANSPARTINICE!!!), în România, a funcţionat, pentru toţi cei „dedulciţi la putere, precum un veritabil Maëlström: i-a sorbit, pe „coordonata” lăcomiei şi iresonsabilităţii/trădării naţionale, PE TOŢI! Niciun aşa-zis „om politic” român NU ESTE NEŞANTAJABIL!!! – DE ACEEA, DE LA MANDAT LA MANDAT (prezidenţial, senatorial, deputăţial...), SE ACOPERĂ UNII PE ALŢII, ŞI TOŢI – PE ISPITITORII LOR, AGENŢII DIN MAREA FINANŢĂ MONDIALĂ!!!

...Numai că mass media românească (cam toată!), în loc să-i demaşte pe trădători, ce credeţi că face?! ÎI ŞANTAJEAZĂ ŞI EA, PE BANI BUNI ŞI MULŢI! – ...şi uite cum lucrurile se scurg, egale cu ele înseşi, pe apa destinului greşit numit „mioritic” (de fapt, anti-mioritic şi anti-spiritualist/ANTI-CREŞTIN!) – şi „ne ia gaia”, pe toţi cei neiniţiaţi în „misterele” diverselor...”kabale”!!! Moartea noastră, a Neamului Românilor, însă, ce bine va aduce Terrei?! Probabil (cel puţin aşa se va pretinde!), „renovarea şi restaurarea poporului ales”...!

...Din păcate, acest „popor ales” nu mai este, de mult, ales de Dumnezeu, ci de luciferismul său narcisiac... Se tot amăgeşte, cu auto-alegerea... – pentru a împlini nişte misiuni anti-spirituale grave, pe care le menţionează (pentru cine, dacă toţi ne-am „zăluzit”?!) Apocalipsa lui Ioan! Aşa că Terra ar face bine să nu se uite indiferentă la stingerea, prin sugrumare ritualică, a României... - dar cine, pe Terra, şi-a mai păstrat minţile întregi? Nici măcar, sau, în primul rând...românii (poporul românilor fiind cel mai obosit dintre toate popoarele sărmanei nostre planete... – istovit total, de atâtea atacuri letale sau/şi paralizante, lansate de Anti-Hrist!!!) nu mai au pic de luciditate şi coerenţă în gândiri şi „simţiri”. Aproape că am devenit, din Fiii Divini ai Lui Zalmoxis/Lupul Fenrir-Învietorul-Purificatorul şi din Fii şi Fraţi ai Dumnezeului Creştin-Hristos-Lumina Lumii – nişte handicapaţi mental (numai bancurile mai sunt de noi...!), râzând într-aiurea, în loc să punem mâna pe celebrul Bici Cristic – şi să-i alungăm pe „zarafi” din Templul Tatălui Ceresc... - dar, în primul rând, PE TRĂDĂTORII DE ŢARĂ ROMÂNEASCĂ!!!

                                                                                            

***



 



 

 



[1] - Bogdan I, voievodul român din Maramureş, este considerat întemeitorul Moldovei suverane. .În anul 1359, el decide  să treacă munţii în Moldova, unde tocmai murise Sas , fiul lui Dragoş . Învinge oastea urmaşilor lui Sas şi alungă pe fiul acestuia , Băliţă (Balc). Bogdan scoate Moldova de sub tutela regelui Ungariei  şi stabileşte capitala  la Baia.

[2] - Maghiarizarea susţinută a sistemului educaţional din Ungaria a făcut ca numărul şcolilor în limbile minoritare să se micşoreze constant. Date din statisticile oficiale prezentate de statul maghiar la Conferinţa de pace de la Paris din 1919 arată discrepanţa dintre ponderea şcolilor maghiare şi cea a celorlaltor naţionalităţi:

 

Maghiare

Româneşti

Slovace

Germane

Sârbeşti

Rutene

Pondere in populaţia totală

54.5%

16.1%

10.7%

10.4%

2.5%

2.5%

Grădiniţe

2.219 (98%)

4

1

18

22

-

Şcoli elementare

14.014 (81%)

2.578

322

417

-

47

Licee de scurtă durata

652 (98%)

4

-

6

3

-

Licee reale

33 (92%)

1

-

2

-

-

Colegii pedagogice

83 (85%)

12

-

2

1

-

Licee teoretice de băieţi

172 (93%)

5

-

7

1

-

Licee teoretice de fete

50 (98%)

-

-

1

-

-

Şcoli economice

105 (100%)

-

-

-

-

-

Şcoli comerciale

65 (98%)

1

-

-

-

-

 

[3] -Cf. art. România – a doua Palestină? - pe adresa electronică: www.dezvaluiri.go.ro

[4] - Faust Brădescu- nãscut în 1912 la Bucureşti, doctor în Drept, la Bucureşti, şi în filosofie politicã, la Paris. La terminarea rãzboiului, doreşte sã se întoarcã în ţarã, dar autoritãţile consulare îl sfãtuiesc sã rãmânã în Franţa. Dupã un an, este invitat de poliţia francezã sã pãrãseascã ţara, la cererea autoritãtilor româneşti. 1946, Faust Brãdescu se stabileşte în Brazilia. Înfiinţeazã Editura Dacia, sub egida cãreia editeazã studii consacrate problemelor româneşti. Activeazã ca profesor la Universitatea Pro Deo, din Rio de Janeiro, unde predã dreptul şi filosofia politicã. În 1971, se întoarce în Franţa, unde devine şeful secţiei de programare, studii şi documentare a Mişcãrii Legionare din exil. Colaborator apropiat al lui Horia Sima. Cu 48 de titluri publicate, dr. Faust Brãdescu este unul dintre cei mai prolifici analişti şi specialişti ai fenomenului legionar. S-a stins din viaţã în anul 2000.

***

 

 

 

 

 

 

 

8-SE PREGĂTEŞTE MAREA PUSTIIRE MONDIALĂ!!!

PUŞCĂRIA DUHULUI TUTUROR POPOARELOR PLANETEI TERRA!!!

 

(NOI AFIRMĂM REMEDIILE DE DUH HRISTIC, CONTRA SATANEI.

CUM VA FI CONDUCĂTORUL ADEVĂRAT, CA ENTITATE CONSTRUCTIV- HRISTICĂ, DE NEAM...?!)

 

 

...Priviţi pe străzi: oameni singuri, care vorbesc singuri, cu celularele lipite de urechi, având impresia că chiar comunică. Oameni care se răspândesc/se împrăştie, care încotro – cu maşini alergând dement... după „afaceri”/”business”! Oameni care nu mai simt nevoie unii de alţii....nu mai simt nevoia căldurii unui cămin stabil, al unei spaţialităţi statornice, liniştite, echilibrate şi sfinte: nu tu dorinţă de familie, nu tu prietenie şi dragoste/căldură a „aproapelui”, nu tu bucurie faţă de chipul unui copil...nici vorbă de conştiinţa necesităţii unei existenţe în comuniune cu semenii, într-o parohie hristică...deci, nu mai au nevoie nici de limbă...vorbesc din ce în ce mai puţin şi mai aproximativ...folosind rudimentele unor limbi, de acum, în curs de dezintegrare rapidă...limbi uitate...tot mai grav şi profund şi definitiv uitate... Dar nu mai au nevoie, se pare, nici de suflet...: nişte bieţi „zombies”!!!

 

...Toţi, au sufletele atât de pustiite, încât par a fi umbre...sunt atât de dezagregaţi fiinţial şi spiritual, printr-o mişcare browniană a/către „joburi/lor” disperate (singura opoziţie a mai rămas aceea între şomaj/dat afară din serviciu – şi a avea un loc de muncă/”job”, oricât de aberant şi oricât de prost plătit, până la sclavaj...!), mişcare haotică, fără nicio perspectivă ori viziune asupra interrelaţiilor, cauzalităţilor şi consecinţelor aşa-zisei lor munci/”făptuiri”, a justificării ei social-spirituale...o continuă stare de febrilitate profund maladivă, provocată de impresia că muncesc pentru supravieţuire, pentru competiţie, pentru o atât de iluzorie „victorie ontologică”, încât li s-a atrofiat grav simţul religios...nu mai simt nevoia de a reflecta asupra propriei lor existenţe, asupra motivaţiei fiinţării lor, încât au uitat de Dumnezeu, nu mai simt nevoia de a se adresa cuiva superior „aspiraţiilor” lor primitive şi gregare...NICI VORBĂ SĂ-ŞI MAI PUNĂ PROBLEMA UNEI „CĂI DREPTE” de urmat, problema moralităţii şi a Ortodoxiei, a Mântuirii printr-o stare de comuniune, între ei, întâi, apoi, cu Dumnezeul Luminii. Nu mai discern (şi nu mai simt nevoia de a deosebi!)  între Lumină şi Întuneric, între Bine şi Rău, în acest haos diabolic, creat de instrumentele VIRTUALITĂŢII: lume virtuală, acţiune virtuală, sexualitate virtuală, lumină/luminare virtuală...nemaibăgând de seamă un răsărit sau un apus de soare!!!

 

...Şi, totuşi, înainte de a adormi (gata-gata a fi absorbiţi de reverberaţiile şi de hăul unei existenţe absurde, fără niciun orizont, o existenţă din ce în ce mai animalizată, abrutizantă...SUB SEMNUL UNEI CONTINUE ŞI TOT MAI INTENSE ŞI INEXPLICABILE TERORI!!!) – ...încă se mai deschide (pentru câteva clipe!!!)  o poartă, o fantă, în rudimentul lor de conştiinţă...încă mai pulsează o slabă lumină, în fundurile (de puţ de mină) ale minţii: „Dar, oare, ce sunt eu? Ce fac eu, trăind? De ce mă sfărâm atât, pentru cine, pentru ce? Oare nu e posibilă o existenţă mai liniştită, mai cu rost? Nu e posibilă existenţa unei realităţi a Luminii? Era, cândva, un mit despre cineva care aducea Lumină...cum îl chema...? Parcă Hristos...Dumnezeu...”

 

Pentru aceste momente diafane, din cadrul unei existenţe tulburi, de junglă şi de beznă ontologică atroce... - DIAVOLII CARE VEGHEAZĂ CA NOI SĂ NU MAI VEGHEM, AU GĂSIT ANTIDOTUL...: MANIPULAREA ULTIMĂ, A ULTIMELOR RUDIMENTE DE SIMŢĂMÂNT RELIGIOS...a ultimelor zvâcniri ale sufletului, a ultimelor doriri de Frumos (ca stare definitorie, pentru STADIUL UMANO-DIVIN!!), salturi în gol, exasperate, pentru a salva, chiar pe buza prăpastiei, ultimul vis al Luminii, GARANŢIA FRUMOSULUI DUMNEZEIRII, HRISTOS-MÂNTUITORUL!!!

…În secolul XX, se spunea despre URSS că este “PUŞCĂRIA POPOARELOR”…

AZI, ACEASTĂ EXPRESIE SE POTRIVEŞTE, DIN CE ÎN CE MAI BINE, PENTRU ÎNTREAGA PLANETĂ TERRA, aflată sub semnul satanicei manipulări şi sclavizări, fizice şi de Duh, a Guvernului Mondial Francmasonic, adică aflate sub zodia…”globalizării”! Iată opinii foarte docte, avizate şi documentate, în acest sens…pentru că sunt CURAT MASONICE (un mason diversionist, sau un mason pocăit? – este întrebarea pe care ţi-o pui, imediat…! – …noi doar spicuim, din ce ni se arată, în acest text, a corespunde realităţii trăite de toţi “veghetorii”!...) – în care “lucrarea” Poporului lui Israel este înlocuită, subtil şi extrem de savant, cu…”lucrarea” Poporului lui Faraon…!!!:

“(…)Voi incepe a vorbi despre acest subiect ( n.n.: “securitate naţională”) pornind de la următoarea afirmaţie. Toţi oamenii normali din această ţară înţeleg că în interiorul ţării se întâmplă ceva, în urma căruia noi o ducem din ce în ce mai rău. <<Să trăiţi bine!>> este doar o lozincă, în realitate foarte puţini oameni pot spune că trăiesc bine în ţara lor. Totul merge prost, atât la nivel politic, cât şi la cel economic, social, cultural…Oamenii politici, sociologii, oamenii de ştiinţă şi toţi ceilalţi preocupaţi de această problematică - recunosc unanim că, într-adevăr, lucrurile nu merg bine deloc şi asta nu numai la noi în ţară, ci în general, pe întreg globul. Şi atunci, în această situaţie, orice om normal din ţara noastră îşi pune întrebarea: “Dar de ce în ţara, în care noi avem şi munte şi mare, avem zăcăminte minerale, avem pământ fertil,  care este luat drept etalon al cernoziomului în lume, avem ape minerale, cărbune şi câte şi mai câte altele, inclusiv resurse umane capabile… - totuşi, noi trăim atât de prost? Ce se întâmplă? Alte ţări nu au nici pe departe ce avem noi, şi, totuşi, acolo o duc mult mai bine. Unele ţări din Europa nu au nici pe departe resursele pe care le avem noi, dar acolo lumea trăieşte mult mai bine. Ce se întâmplă? Cine este de vină, pentru nivelul de viaţă scăzut pe care îl avem? Cine se face vinovat pentru starea în care se află economia noastră ? Ce trebuie să intreprindem ca să ieşim din această situaţie de-a dreptul stupidă?”(…) Daca există antiglobalişti, înseamnă că, undeva, trebuie să existe şi globalişti. Cine sunt aceştia, cu ce se ocupă, care este scopul lor, de unde au finanţare, cine îi sprijină? Şi, în general, ce este un <<globalizator>>? Care îi este definiţia? De unde vin aceşti globalişti şi încotro se îndreaptă şi de ce nu se înţeleg cu antiglobaliştii? Ce au de împărţit între ei, în ce nu cad de comun acord?
(…)Cine este
globalizatorul? Nimeni nu ştie. O mulţime de oameni de ştiinţă leagă noţiunea de globalizare cu un singur oarecare proces concret, e