C O R N E L I U   Z E L E A   C O D R E A N U

| PRIMA PAGINA | INAPOI

CAPITOLUL  X : CONCLUZII.  SFÂNTA TREIME ROMÂNEASCĂ: ŞTEFAN CEL MARE, EMINESCU  ŞI  “FETELE DE LA SIBII” .  PROROCIREA  DIN RODOS, TRANSMISĂ PRIN VIRGIL MAXIM 

 

           

                MOTTO: RADU GYR, STIGMATE II, ÎNTOARCEREA DIN CRUCIADĂ, p. 237:

                                “Şi vom veni mai mulţi din Soare-Apune:

                                şi cei de ieri, şi cei de azi încă nu-i ştim.

                                Pe vechile morminte or să tune

                                noi cavaleri  cu chip de heruvim,

                                şi  ei sau alţii tot te vor supune,

                                strălucitorule Ierusalim.”          

 

   Cum apare, totuşi, CZC, în faţa istoriei  -  el, a cărui misiune este CEREASCĂ (deci, ar trebui să întrebăm sfinţii, mai curând)? Apare ca un caz absolut de excepţie: el esteMARELE ÎNDRUMĂTOR SPIRITUAL AL OMENIRII(PRIN INTERMEDIUL NR, în vederea instaurării divine a epocii mihaelice. Doctrina lui CZC nu este o doctrină "extremistă”, cum afirmă analfabeţii spirituali ai veacului nostru  -  ci este DOCTRINA MIHAELICĂ, a noii lumi: LUMEA SPIRITUALĂ. CZC nu crede în atotputernicia eredităţii: prin şcoala spirituală legionară, CZC este hotărât să înfrângă ereditatea, şi să formeze, prin violenţa metafizică a iniţierii, OMUL NOU SPIRITUAL.

   Nici cei mai mari duşmani ai săi pământeşti n-au reuşit, vreodată, să-i strâmbe, să-i caricaturizeze imaginea profilului moral -s–iritual (ci doar să vorbească despre altcineva...), şi nici să-i batjocoreacă înfăţişarea şi firea. Am văzut buna-credinţă a lui MANIU , parţial înţelegător al cazului CZC.

   Iată şi un caz foate curios  -  pe care îl voi trata pe scurt.

   Citind, în aceste zile dinaintea încheierii cărţii de faţă, o ultimă carte apărută în librării, dintre cele care   dezbat fenomenul legionar  -  mă simt îndemnat de conştiinţă, nu să corectez  , nu să completez  -  ci să CLARIFIC sensul unei sintagme folosite de mine în lucrarea de faţă: EVREU METEFIZIC.

   Aşa cum un NEAM BINECUVÂNTAT(un neam cu misiunea  proiectată spre viitor) are trădătorii săi  -  tot aşa un NEAM BLESTEMAT(un neam cu misiunea proiectată în trecut  -  iar în prezent şi în viitor,  supus unei puternice înjosiri spirituale şi unui puternic proces de luciferizare şi ahrimanizare ) are mântuiţii lui.   Sau poate să-i aibă  -  ca pe nişte dezertori, în sens invers: scăpând”cu fuga” în tabăra Binelui, a Spiritului cristic.    Indivizi izolaţi pot scăpa  -  fie de sub incidenţa creştinismului, ca soartă globală a unui neam în curs de spiritualizare  -  fie de sub incidenţa luciferismului( sau ahrimanizării), ca soartă globală a unui neam în curs de luciferizare(sau ahrimanizare).

   În cartea PARADOXUL ROMÂN (apărută în 1998) , la cap. “FENOMENUL LEGIONAR”: CUVÂNTUL ŞI FAPTA(pp. 204-205), românul SORIN ALEXANDRESCU(autorul sus-citatei cărţi) se arată complet nemulţumit de “ilogicul “ evreu maghiar NICOLAS M. NAGY- TALAVERA. De ce această nemulţumire a românului, în legătură cu evreul? Pt. că evreul îi face lui CZC un portret FAVORABIL , alcătuit din amintirile sale din copilărie( lui NAGY-TALAVERA i se spusese, copil fiind, că CZC era un monstru înfiorător...). Iată portretul făcut de evreul maghiar NAGY-TALAVERA, prin ochii copilului NAGY-TALAVERA:

   (PARADOXUL ROMÂN, 1998, p. 205) “Un bărbat chipeş, smead , înalt, îmbrăcat într-un costum alb, românesc, a intrat în curte, călărind un cal alb. S-a oprit alături de mine. N-am putut vedea nimic monstruos sau rău în el. Ba chiar dimpotrivă. Zâmbetul său copilăros, sincer, radia asupra mulţimii celor săraci şi părea să fie una cu mulţimea şi, totodată, în mod misterios, departe de ea. Harisma este un cuvânt nepotrivit pt. a defini forţa stranie emanată de acest om. Poate el aparţinea , pur şi simplu,  pădurilor, munţilor şi furtunilor de pe culmile Carpaţilor, acoperite cu zăpadă, sau lacurilor şi vânturilor.

Şi astfel stătea în mijlocul mulţimii în tăcere. Nu era nevoie să vorbească.  Tăcerea sa  era elocventă: părea mai puternică decât noi, mai puternică decât ordinul prefectului care i-a interzis să vorbească.  O ţărancă bătrână şi ofilită şi-a făcut cruce şi ne-a şoptit: “E trimis de Arhanghelul Mihail “. Apoi clopotul trist al bisericii se porni să bată şi slujba , care preceda totdeauna adunările legionare, începu.   Impresiile adânci, create în sufletul unui copil, dispar cu greu. De mai mult de un sfert de veac, n-am uitat niciodată întâlnirea cu Corneliu Zelea Codreanu.”

   E un portret extras din sinceritatea unui copil, care scăpase  (cel puţin pt. o vreme) de influenţele luciferice care bântuiau neamul său. Ei bine, poeticianul român S. ALEXANDRECU sare în sus de revoltă, din pricina acestui subtil, revelator şi minunat pasaj despre CZC, scris de un evreu maghiar  -  şi nu se linişteşte decât când NAGY-TALAVERA, mai apoi, intră în linia “clasică” a calomnierii şi neînţelegerii lui CZC. Iată expresia perplexităţii revoltate şi, apoi, a satisfacţiei reintrării în starea de mişelie şi ticăloşie obişnuită: “O victorie post-mortem a lui Codreanu? Nu chiar, pt. că , în restrul cărţii, NAGY îşi recâştigă, DIN FERICIRE(s.a.) luciditatea critică . “

   A calomnia şi a scuipa înseamnă , în limbajul modern al internaţionaliştilor noştri  -  “luciditate critică”...     

   Te cruceşti, când mai vezi pe “logicul” şi “lucidul” S. ALEXANDRESCU scriind, mai sus, în aceeaşi carte, despre NAGY-TALAVARA: “tocmai pt. că acest evreu jumătate maghiar şi jumătate român, adeversar (democrat) fără rezerve al legionarismului, dar istoric de o deosebită probitate şi acurateţe, nu poate în nici un caz fi suspectat de parţialitate.”Va să  zică, un DEMOCRAT ( şi ştim bine, acum, îndârjirea perseverentă şi îndreptăţită a lui CZC contra democraţiei)   -  şi un evreu( şi ştim bine , acum, antisemitismul metafizic şi motivele antisemitismului metafizic al lui CZC) “nu poate fi în nici un caz suspectat de parţialitate”, când vorbeşte despre CZC. Te pomeneşti că, în viziunea d-lui S. ALEXANDRESCU, cel mai imparţial om care ar putea să vorbească “sine ira et studio” ar fi madam LUPESCU-WOLF...

   V-a luat Dumnezeu minţile, v-a orbit furia, d-le S.A., de nu mai puteţi deosebi nici negrul de alb. De ce atâta rea-credinţă  -  atâta înverşunare   -  care vă aduce în jenanta situaţie de a apărea, în faţa oricărui om cu cât de puţin bun-simţ  -  “sărit de pe fix”. Da, d-le S.A. : să apăreţi, cum zice românul, “într-o ureche”. De ce atâta furibundă pornire blasfematoare, pângăritoare  -  împotriva românului CZC, pe care îl numiţi, în repetate rânduri, “bestie”? Evreul NAGY-TALAVERA, cu intuiţia sufletului său de copil scăpat  , un moment, de sub blestemul neamului său, spune că n-a putut vedea “nimic monstruos sau rău în el"”... Românul CZC  -  care este  salvatorul neamului în care v-aţi născut şi dvs., d-le S.A.: dar, dacă NAGY-TALAVERA S-A NĂSCUT PT. O CLIPĂ DE GRAŢIE CRISTICĂ  -  dvs. v-aţi născut pt. a coborî în tenebrele lui Lucifer...

   Oare de ce să nu te bucuri de victoria lui CZC, care e victoria mihaelico-solară? De ce să te bucuri doar de întuneric şi de rău? Care să fie explicaţia decât căderea sub incidenţa spiritelor ahrimanice?

   Ce rău v-a făcut CZC, d-le S.A.?În definitiv, ce aţi înţeles din ce a făcut el lumii? Dacă nu înţelegeţi nimic din metafizica lui CZC, de ce , d-le poetician, vă permiteţi să ridiculizaţi şi să batjocoriţi cel mai înalt vizionarism, cuprins în pasajul din PL, când CZC vorbeşte despre metafizica RETRAGERII ÎN MUNŢI a legionarilor, în Muntele Spiritului, d-le S.A., în Muntele Golgota cu Vârf-de-Cruce, d-le S.A., pt. a mântui, din Vârful-de-Cruce, VĂILE LUCIFERISMULUI EVREIESC, DAR ŞI VĂILE IGNORANŢEI, LENEI SPIRITUALE ROMÂNEŞTI? MOARTE Satanei va da  -  şi MILĂ OMULUI RENĂSCUT, TRANSFIGURAT. Evreu sau român  -  asta n-are importanţă, când e vorba de exorcizare, pt. mântuire. Pt. CZC, contează TRANSFIGURAREA DIVINĂ A OMULUI.

   N-ar fi fost mai bine să tăceţi, dacă n-aţi priceput? D-le S.A., eu cred că, dacă nu aţi fi, acum, altcineva decât SORIN ALEXANDRESCU şi anume un biet posedat de diavol  -  aşa ar fi fost bine şi sincer , din partea unui om. Unui OM. Subliniez.

   De ce huleşti , orbule, oricine ai fi? Nu huli, orbule, oricine ai fi. Nefericită fiinţă  -  pt. tine şi pt. luminarea ta şi a altora ca tine s-a răstignit CZC  -  iar tu îl huleşti pe el...

  Spuneam de o clarificare , la care mă obligă conştiinţa, după citirea acestor pagini din S.A.:

-      Sintagma EVREU METAFIZIC trebuie întrebuinţată  nu exclusiv faţă de o etnie(etnia israelită), ci faţă de gradul de luciferizare-ahrimanizare a individului de oriunde pe Pământ(respectiv, a colectivităţii de indivizi de oriunde pe Pământ): unii sunt mai mult luciferizaţi-ahrimanizaţi  -  şi, deci, mai apropiaţi de semnificaţia EVREULUI METAFIZIC , trufaş şi distructiv  -  alţii mai puţin luciferizaţi-ahrimanizaţi  -  şi, deci, mai depărtaţi de semnificaţia sintagmei EVREU METAFIZIC. 

   Aşa că, mai curând poate fi numit EVREU METAFIZIC un ETNIC român, orbit de demon într-un grad extrem de avansat ( cum e cazul concret al lui S.A., STELIAN NEAGOE etc.)  -  şi mai puţin adecvată este sintagma EVREU METAFIZIC pt. ETNICUL  evreu NAGY-TALAVERA ( sau pt.  N. STEINHARDT   -  botezatul şi mărturisitorul de adevăr, care spune cum , în închisoare, LEGIONARII i-au salvat viaţa  -  cu sacrificiul propriei lor vieţi, căci legionarii aceia simţiseră OMUL în STEINHARDT  -  omul în suferinţă, omul confruntat cu spaimele morţii  -  iar nu simţiseră evreul luciferizat, trufaş şi pus pe rele). Aceştia asupra cărora am făcut vorbire în rândurile din urmă  -  sunt fie mai puţin luciferizaţi, fie, chiar, au avut revealaţia FIULUI OMULUI  -  s-au situat în REGNUL SPIRITUAL SOALAR-CRISTIC(deci, au început să se situeze în transetnicitatea reală, cea spirituală  -  care este vestită  de spiritualiştii Pământului  -  se numeşte stadiul SPIRITUAL-planetar VULCAN  -  stadiu-regn MORAL al Pământului).

   Această  clarificare, după cum  am spus chiar la începutul discuţiei referitoare la S.A.  -  este despre “trădători”  -  în sensul bun şi în sensul rău  -  dar, ambele tipuri ţin de spiritualitate. Ea, clarificarea, nu schimbă cu nimic , evident, adevărul ştiinţei spirituale, conform căruia poporul evreu(în globalitatea sa  -  iar nu, precum am zis, ca summus de indivizi  -  căci indivizii pot scăpa , întâmplător sau nu, procesului de extremă luciferizare care apasă, când şi când, în istoria spiritului omenesc, asupra câte unui neam sau a  câte unei mari grupări de spirite, care se supun involuţiei spirituale, căderii în robia materiei, întârziind evoluţia generală a spiritului uman )  -  este cel mai infiltrat de luciferism . Necrezând în învierea spirituală şi voind să stăpânească (prin distrugerea neamurilor -cu –revelaţia-lui –Hristos) lumea pământească, frânând,  astfel, evoluţia spiritului uman.

                                                                             *

                                                         *                                  *                 

     Să vedem şi cazul unui exeget al legionarismului, complet neînţelegător al planului metafizic  -  neînţelegător, deci, al misiunii mihaelice  -  şi manifestând, mai degrabă, rea-credinţă sub vălul aşa-zisei ştiinţe pozitivist-istorice.

   La p. 51, a cărţii sale, F. VEIGA trece în revistă modul cum era perceput CZC în epocă:

   “La 21 de ani, trăsăurile esenţiale ale personalităţii sale erau deja definite. Aspectul său fizic extrem de atrăgător era o bună scrisoare de recomandare: de statură înaltă, într-o ţară cu oameni scunzi, atletic şi cu o figură de o rară frumuseţe clasică, străină de timp (n.m.: parcă şi Hristos era însemnat cam aşa: mai înalt cu un cap decât cei din jur  -  evident, cu un “cap” spiritual  -  cu o înfăţişare ce-l distingea de contemporanii -oameni ... ). Într-un fel, toate acestea l-au caracterizat întotdeauna drept un om de acţiune: unui militant care a locuit o vreme împreună cu el, îi spunea adesea că” ar prefera să taie lemne decât să scrie”(n.m.: să ne amintim respectul , dus până la teroare, faţă de Logos-ul divin, al marilor şi genialilor scriitori români: CREANGĂ, CARAGIALE, SLAVICI  -  nemai punând la socoteală calvarul eminescian , în faţa foii de hârtie). Nu a ajuns să fie niciodată un “zoon politikon”: deciziile sale de anvergură au fost mereu impulsive şi aproape (!) niciodată viclene. În realitate, în loc s-o ia înaintea evenimentelor, PREFERA SĂ LE RĂSPUNDĂ (s.a.) , dar aceasta nu vrea să sugereze că era un naiv. Fişa lui personală de la Şcoala Militară din Botoşani îl defineşte , dintr-un punct de vedere care l-a marcat în întreaga sa viaţă, ca”hotărât la fapte şi energic”şi îl califică drept”un bun comandant de pluton”.   Spun, cu alte cuvinte, un om tenace, un bun organizator, planuri simple, flexibile şi idei clare.”

   L-a depăşit, incomensurabil, ca forţă morală şi activă, pe tatăl său, Ion Z. Codreanu, de la care n-a rămas nici o fărâmă de expresie autentică, originală  -  aşa că remarca lui F. VEIGA  că ascensiunea morală a lui CZC ar fi datorată tatălui său , este denigratooare, în mod gratuit(cel puţin aşa sperăm...) , neînţelegătoare, chiar răutăcioasă.

   La p. 324 a aceleiaşi cărţi, F. VEIGA, materialist şi adept al luptei politice, în tot ce are ea mai distructiv, imoral şi înjositor  -  condamnă mândria legionarilor că şeful lor” nu avea nimic politic , în sens peiorativ”  -  considerând că tocmai acest aspect a fost fatal Legiunii. “Cu cât era mai ineficientă Mişcarea pe acest front(politic, parlamentar), cu atât mai mult se concentra în dificilul proiect de a începe de la bază, de a converti Legiunea într-o şcoală, de a-i transforma pe români în OAMENI NOI”(...)(p. 325). Însă Codreanu nu a avut niciodată capacitatea de manevră de care dispunea Ducele(n.m.: ce comparaţie nepotrivită, între 2 oameni opuşi, în concepţia despre Dumnezeu ...), care în 1922, a jucat cu succes atât rolul de revoluţionar cât şi pe cel de politician respectabil , nu a făcut figură de gambler, în stil mare, ca Hitler(n.m.: iarăşi se compară tancul cu o icoană) , care stăpânea tehnica ameninţării calculate.”

   Ce să spui despre astfel de comparaţii mioape?  Am spus-o într-o lucrare întreagă: CZC îşi propunea, tocmai, ca ţel,  să se deosebească fundamental de terestrizaţii MUSSOLINI şi HITLER: el, CZC, luptă nu cu oamenii  -  ci luptă în plan metafizic, cu RĂUL-DIAVOLUL . DE ACEEA, NEAVÂND NIMIC DISTRUCTIV ÎN ESENŢA ACŢIUNII SALE, DECÂT DISTRUGERTEA RĂULUI  -  OPERA LUI CZC ESTE ÎMPINSĂ MEREU SPRE LUMINA MINŢILOR NOASTRE, PRIN ÎNSĂŞI FIREA EI DEMIURGIC-PEDAGOGICĂ, REZONANTĂ PEFECT LA EVOLUŢIA SPIRITULUI UMAN.

   Măcar atât pricepe şi F. VEIGA  -  dar, evident, cu limitele date de  grila viziunii materialismului pozitivist:

   “Astfel, dacă există ceva pt. care nu poate fi acuzat, este că era  cinic şi calculat. Mai mult, a vrut atât de tare să creadă în universul pe care l-a creat, încât acesta a ajuns să-l domine. În cele din urmă, când totul părea că se scufundă, s-a refugiat în acel alter ego mistic, ca ultim viraj spre suprema irealitate.”

   De fapt, totul e pe dos.

   Evident că, precum am demonstrat în toată cartea mea  -  nu există un “în cele din urmă”, la CZC: CZC aplica, cu o consecvenţă şi constanţă apostolică, de misionar, vizionarismul şi spiritualismul vizionar, în munca sa de transfigurare a NR. F. VEIGA îl compară pe CZC cu FERENC SZALASI , conducătorul CRUCILOR CU SĂGEŢI maghiare: “Poseda un har similar cu cel al lui Codreanu, mistic, distant, incoruptibil şi charismatic”. Nu mi-am propus să fac aici comparaţia între misiunile spirituale care trebuie împlinite în mod specific, pt. fiecare neam. E pozitiv pt. F.VEIGA  că recunoaşte în această secvenţă excepţionalul din atitudinea spirituală a lui CZC (păcat că numai prin comparaţie  -  şi nici prin optima comparaţie...): charisma şi incoruptibilitatea  . În rest  -  de la cine nu poate(pricepe) , nici Dumnezeu nu cere...

   Un ultim lucru ce-l voi selecta din F. VEIGA, pt. a observa cum este văzut CZC dintr-un înafară  -  foarte...înafară): de un străin, de un materialist(străin absolut, deci, de esenţele dinspre care şi înspre care naviga CZC), de un “democrat” republican(ce mai,  de un model uman inversat, în raport cu cel conceput, mental şi practic, de CZC). Acest ultim lucru este o intersantă referire la metalimbajul lui CZC  -  şi completează, astfel, afirmaţia lui NAGY-TALAVERA:

  (F, VEIGA,op. cit., p. 84) “Unele fotografii ale epocii confirmă acest metalimbaj al atitudinilor(...) .Cel puţin în acea epocă, poza era asumată în mod deplin şi simbolica anumitor atitudini nu era contrafăcută: Codreanu, Moţa şi ceilalţi simţeau profund ceea ce exprimau(...) (p. 112) Silueta sa înaltă şi distinsă , împodobită de costumul naţional, sus pe cal, şoca prin ea însăşi, imaginaţia ţăranilor(...)Li se adresează (ţăranilor) în discursuri scurte, dar electrizante, şi apoi pleacă din nou, în mare grabă(...) (p. 113) Unor discursuri retorice, el le preferă propria imagine şi simbolurile pe care ţăranul moldovean le cunoaşte bine(...) (p. 113) În campaniile care  au urmat, legionarii vor străbate multe sate , cântâbnd marşuri patriotice, fără ca măcar să aibă de gând să ţină un scurt discurs(...) Uneori, Căpitanul va folosi numai harul şi zâmbetul, fiind împiedicat de jandarmi să vorbească. Totuşi, efectul va fi foarte puternic. La sfârşitul scurtei campanii din Covurlui, ţăranii îi aşteptau pe legionari cu lumânări mari în mână. “

   Oare nu este hiperclară diferenţa dintre misiunea sfântă-cristică a lui CZC , chiar din maniera strict hieratică de comportament (HIERATIC  -  în sensul ultim, superior, iar nu în cel peiorativ)  -  şi dispreţul pt. Logos-ul sacru al lui Hitler şi Mussolini, care ajungeau să degradeze limbajul la nivel de urlete aţâţătoare  -  excitante ( şi autoexcitante) pt. fiinţa umană, stimulative pt. nivelurile inferioare ale fiinţelor umane, care intrau în rezonanţă terestră  -  în stări de isterie  -  şi nicidecum în stare de veghe spiritual-cristică, în stare de reveleţie   -  căci asta înseamnă procesiunile ţăranilor, cu lumânări mari în mâini?

   Ce se poate zice? Bogdaproste şi de atât. Rămâne clar faptul că CZC, trăind într-o epocă în care oamenii erau deprinşi cu politica, n-a vrut să-i şocheze complet, să-i smulgă BRUSC din terestricitatea lor. Dacă s-ar fi înfăţişat ca un călugăr iluminat şi fanatic  -  toţi l-ar fi tratat de nebun, sau ca pe un  nou RASPUTIN  -  căci credincioşia şi religiozitatea scăzuseră lamentabil, chiar la sate, încă din prima jumătate a sec. XX. Aşa, CZC foloseşte activitatea electorală ca pretext(şi ca ocazie de antrenament spiritual, în cadrul şcolii de formare şi călire a forţelor spirituale a novicilor şi iniţiaţilor-legionari):

Pur şi simplu, dând senzaţia oamenilor că vine pt. alegeri, pt. campania electorală  -  el folosea atmosfera de centripetism a oamenilor pt. a o transfigura în atmosferă spirituală;

Îi antrena pe legionari în exerciţiul spiritual, de a-şi proba rezonanţa spirituală la Neam, reprezentat de masele de oameni nelămuriţi, năuciţi de  demagogia guvernanţilor aşteptători de arătări ori revelaţii  -  oameni, încă, simpli (în sensul pozitiv: oameni care mai aveau “antene”spirituale), care sinmţeau că pluteşte în aer ceva nemasivăzut, necunoscut, dar benefic: MIRACOLUL. Intuiţia lor nativă, “primitivă” , nu i-a înşelat (a se aminti acea ţărancă bătrână de care vorbeşte NAGY-TALAVERA,  şi care spune că CZC e  trimis de Arhanghelul Mihail).

   Discursul său, prin cuvinte sau pur spiritual-atitudinal  -  va influenţa oamenii , aducându-i, din zona politicului, înapoi în zona sacralului: a se vedea F. VEIGA, când afirmă, pe linie logică, legătura dintre discursul prin simplă CHARISMĂ  -  şi aşteptarea lui CZC, de către ţărani, CU LUMÂNĂRI ÎN MÂINI. Doar că VEIGA nu sesizează esenţialul: ţăranii răspunseseră la o parolă pur spirituală(Logos-ul Pur  -  Tăcere Maxim Elocventă) cu o contra-parolă TOT pur spirituală: lumina Veghii Spirituale  - deci, se săvârşise miracolul, actul pur metafizic al euharistiei întru Logos.

   Da. Ţăranii contemporani cu CZC ÎNŢELESESERĂ. Spiritul nu fusese atât de întunecat  în om, atât de opacizat de Rău  -  cum speraseră vrăjmaşii Binelui.

   În campaniile aşa-zis “electorale” din Neamţ şi Tutova, CZC a avut prilejul să-i verifice şi să-şi dovedească sieşi, că legionarii şcoliţi de el erau vrednici de numele de LEGIONAR  -  vrednici de lumina spirituală pe care o revărsase asupra lor în cuiburi. Până şi vrăjmaşii au rămas  uimiţi de energia supraumană, îngrească şi arhanghelică, de care dădeau dovadă aceşti tineri superbi. Oţelirea, iniţierea întru zborul spiritual ies la iveală în aceste “antrenamente” ale duhului şi râvnei. Bătălia, aparent desfăşurată în plan fizic, politic  -  ERA BĂTĂLIA PROBĂRII FORŢELOR DOBÂNDITE ÎN ZILELE TĂCERII PITAGOREICE, RĂBDĂRII, CONCENTRĂRII -     MAI ALES ALE CONCENTRĂRII PT. RUGĂCIUNE, alături de şefii spirituali  -  alături de Şeful Arhanghelic  -  în cuiburi, familii, garnizoane ale Armatei Spirituale.

   Niciodată CZC n-a considerast ca esenţială prestaţia legionară într-un Parlament corupt, vândut iudeo-masoneriei. Acolo erau GRAJDURILE LUI AUGIAS. Trebuiau, întâi, formaţi iniţiaţi-curăţători de GRAJDURI MITOLOGICE. Prioritate avea şcoala legionară din cuiburi. Când intră în politică oamenii Legiunii  -  devin GARDA DE FIER (de fapt, CZC aduce metafizica naţională, în spaţiul parlamentar, arenă a confruntării cu STÂRPITURA MORALĂ,cu Răul Pervers). GARDA DE FIERT: este SINECDOCA SPADEI ARHANGHELULUI: SPADA  -  ca întreg ofensiv-defensiv, este înlocuită prin partea defensivă  -  GARDA (de fier=rezistenţa metalului-pământ al strămoşilor  -  a se vedea, în miturile româneşti, OPINCILE DE FIER, TOIAGUL DE FIER  -  care se vor toci EXACT CÂND TREBUIE: atunci când,, trecând prin tot spaţiul iniţiatic  -  eroul se află în faţa revelaţiei, în faţa victoriei spirituale, finale).Partea ofensivă, LAMA  -  E ASCUNSĂ CU GRIJĂ SFÂNTĂ, în suflete  -  ŞI CĂLITĂ ÎN SFERINŢĂ ŞI FRĂMÂNTARE  -  înălţată, tainic, în RUGĂCIUNE.

   Evidentă rămâne GARDA  -  PĂZIREA nr DE ATACUL DUŞMAN-METAFIZIC: VEGHEAZĂ, CA PAZĂ  -  LEGIONARII SUNT TREJI, formează GARDA  -  în MIJLOCUL şi în JURUL  Neamului, totdeodat. Dar secretul apocatastazei îl menţin  -  înţelegere numai între ei şi Hristos, pt. ziua VICTORIEI APOCATASTATICE.

                                                                     *

                                                  *                                   *            

   Deci, îmi pun şi iarăşi îmi pun întrebarea, în sfârşit: oare să aibă dreptate F. VEIGA , şi alţii ca el, când afirmă că CZC a fost un “milenarist”, un mistic rătăcit  - un “rupt de realitate”, care şi-a lăsat oamenii să piară inutil? Să aibă dreptate S.ALEXANDRESCU, care firmă “schizofrenia legionară”  - în ROMÂNIA LITERARĂ, ca şi în cartea sa PARADOXUL ROMÂNESC? Pt. că trebuie să cugetăm şi la eventuala dreptate pe care o poate avea şi adversarul  -  cu toate că, în plan metafizic, lucrurile sunt mult mai tranşante decât în “plasa” iluziilor din lumea fizică.

   Răspunsul pe care-l dau eu este, categoric: NU  -  iar cei neconvinşi de mine, un simplu om care am înnegrit paginile unei cărţi -  să citească rândurile de lumină revelatoare ale cărţilor lui CZC: CZC ştia ce misiune grea are, ce responsabilitate apasă pe umerii unui conducător spiritual de POPOR  -  dar ştia şi că misiunea lui, prin spirit autosacrificial, este scris, acolo în ceruri, să se împlinească  -  pt. că este misiune(singura de acest fel, atunci) în linia planului divin şi a destinului naţional  -  misiune care corespunde perfect(şi DOAR EA corespunde perfect) liniei de evoluţie a SPIRITULUI UMAN DE PE PLANETA PĂMÂNT: linia de evoluţie a spiritului uman spre STADIUL DE MORALITATE(planeta ocult-spirituală VULCAN, următorul stadiu spiritual, în evoluţia Pământului).

   Nu este naiv CZC  -  o recunoaşte şi F. VEIGA: este VIZIONAR(dar aceasta n-o poate şti-percepe F. VEIGA). Şi nu e vizionar ca un oarecare  “profesionist” al căpătării de viziuni  -  ci prin misiune sacră-mihaelică. Metode de realizare a misiunii: este MUSTRĂTOR, ca şi Hristos, este ATOATEIERTĂTOR(pt. că este ATOATEÎNŢELEGĂTOR), ca şi Hristos-Dumnezeu. Mă refer la perioada ultimă, când duhul mihaelic a impregnat desăvârşit fiinţa lui CZC.

   Încă  din 1924, când era închis la Văcăreşti  -  CZC scrie(vezi SCRISORI STUDENŢEŞTI DIN ÎNCHISOARE  -  SSV) despre necesitatea existenţei, sau, în cazul nostru(1978...), al re-formării unei ELITE SPIRITUALE ROMÂNEŞTI:

   (SSV, pp. 30-31)”Importanţa aristocraţiei, în toate timpurile, a fost mare, la toate popoarele şi în toate direcţiile(...) Iată pt. ce noi avem datoria să apărăm această A NOSTRĂ(s.CZC) boierime(...) iată pt. ce avem datoria să o creiem, dacă nu mai există. O boierime A BĂŞTINAŞILOR(s.CZC), care să aibă ca normă de selecţie iubirea nestinsă pt. ţară, străvechea vitejie, înţelepciunea şi simţul măsurii(...) Ce erau boierii lui ŞTEFAN VODĂ, dacă nu acei ţărani, cari purtându-se vitejeşte în războaie, primiau ca răsplată, pt. eroismul lor, moşii şi ranguri?(...) Patru veacuri s-au scurs de-atunci...1475. Pe valea cea albă a Războienilor zece mii de boieri ai lui ŞTEFAN VODĂ cădeau până la cel din urmă, înălbind văile cu oasele lor, întru apărarea Patriei(...) ACEASTĂ BOIERIME NE TREBUIEŞTE(s.CZC). Ea va trebui să-şi păstreze tradiţia şi urmând exemplul eroic al înaintaşilor de la 1475, va trebui să ne ajute pe noi, va trebui să intre cu noi, alături şi pe faţă, reînviind străvechea vitejie, în lupta sfântă de apărare a pământului românesc.”

   Boieri, ţărani. Ţărani, boieri. Un singur duh să-i însufleţească  -  IUBIREA NESTINSĂ PT. ŢARĂ  - şi acest duh îi va înălţa până la Arhanghel  -  unde nimeni nu te-ntreabă cine eşti, ci: ce ai făcut, ca să-ţi meriţi zborul spiritual, ca, împreună cu tine, să înalţi uşor, pământul cel greu de sânge eroic al Patriei  -  înapoi spre aripa de Paradis, spre floarea de aur a VEŞNICULUI SOARE.

   În CSC, după cum am văzut, CZC vorbeşte de o ARISTOCRAŢIE A VIRTUŢII  -  deci de o aristocraţie pur spirituală, obţinută prin iniţiere, în CUIBUL DE PREGĂTIRE A ZBORULUI SPIRITUAL.

   Tot în 1924(SSV,p. 9 şi pp. 19-22) , CZC se adresează copiilor şi studenţilor, încredinţat că sufletelor lor curate şi arzătoare de avânt le sunt menite misiunea sa şi autosacrificiul său  -  că ei pot prelua ştafeta misiunii sacre către neam, pt. împlinirea ei în eternitate(SSV, p. 25):

   “Unui copilaş din Vaslui

                                           Văcăreşti, 18 Ianuarie 1924

 

     Drag copilaş şi dragi copii,

   Noi am primit scrisoarea ta... să zic a voastră a tuturora, pt. că într-însa este suflul dumnezeiesc al unei întregi generaţii.

   Această generaţie se ridică azi de lângă malurile Ceremuşului şi până la Dunăre(...) având în piepturi un singur suflet, în ochi o singură scânteie, în mii de braţe un singur fel de spadă, în lume o singură menire: A Mântui neamul acesta de Români şi a păstrapământul în care se odihnesc şi se vor odihni liniştiţi părinţii, moşii şi strămoşii voştri(...)”.

   (SSV, p. 19, CĂTRE STUDENŢI)

   “NOAPTE BUNĂ, NOAPTE BUNĂ, DRAGI ARMATE STUDENŢEŞTI...(s-CZC). Sufletul nostru veghează. Noi aşteptăm oştire nouă, mai mândră, mai vitează, să îmbrace ostăşească haină, s-apuce în mâna de oţel o SPADĂ ALBĂ(s.a.  -  n.m.: apare, s-ar zice, obsesiv  -  în realitate, relevant arheic, imaginea-motiv a SPADEI: este SPADA SPIRITULUI, SPADA DE FOC ARHANGHELIC)”. 

   (SSV, p. 22)”Un ziar francez, LA CASQUE, al foştilor luptători alsacieni, scria(...):”Mişcarea studenţimii române, unică în felul ei pe globul pământesc, face onoare rasei latine şi în special poporului românesc.”

   A SE REMARCA FAPTUL CĂ “LA CASQUE” AFIRMĂ( CUM AM FĂCUT ŞI EU ÎN CARTEA DE FAŢĂ) UNICITATEA MIŞCĂRII SPIRITUALE ROMÂNEŞTI  -  UNICITATE ÎN PLAN MONDIAL.

   (SSV, p. 25)”Da, la acei copii de 12-15 ani ne oprim. Impresionaţi îi privim. Ei vin după noi valuri-valuri, ridicându-se ameninţători ca valurile mării cuprinse de furtună. CONVINGREA NOASTRĂ ESTE CĂ EI SUNT CEI MENIŢI DE SUS, SPRE A FĂURI ACEA ROMÂNIE LIBERĂ, FERICITĂ ŞI ROMÂNEASCĂ(s.CZC).(...) GENERAŢIA NOUĂ VA ADUCE CU EA O DIRECŢIE NOUĂ, O VIAŢĂ NOUĂ, O ROMÂNIE NOUĂ(s.CZC).”

   CZC remarcă puterea spirituală specială, fineţea percepţiei metafizice a moldovenilor, mai dedaţi cu Dumnezeu şi Creaţia Lui sfântă, decât toţi românii:

   (SSV,pp. 7-8)”Cine a văzut o căprioară rănită cum plânge, curgându-i lacrimile din ochii rugători, şi cine a putut înţelege de aici sentimentul de ireparabilă durere al rasei care piere, fără speranţă, acela va putea citi în ochii calzi ai moldovenilor de astăzi melancolia şi durerea nemărginită a unui neam care se stinge pe propriul lui pământ.

   ... Şi poate vom fi însemnat şi noi ceva în istorie, dacă nu a lumii, cel puţin a Românilor.”

  CZC, amar, se gândeşte, cu trimitere directă, la coborâtorul direct din Arhanghelul Neamului  -  ŞTEFAN CEL MARE, “călăuzitorul arcaşilor şi plăieşilor moldoveni”(SSV, p. 23).

  Dar sfârşeşte prin îndemnul UNIRII ÎNTRU FAPTA SACRĂ A REÎNDUMNEZEIRII NEAMULUI:”Moldoveni, de ori de unde trăiţi pe glia românească, uniţi-vă. Veniţi să ne înălţăm laolaltă  toţi iubitorii ţărânei nostre sfinte. Veniţi să învăţăm  a strânge spsda-n mână. Veniţi să pornim încrezători înainte, către acel soare care a mai lucit odată pe cerul nostru(...).Nouă Moldovenilor nu ne-a mai rămas decât să alegem: ori spada, ori mormântul. Mormântul pt. mişei şi pt. laşi, iar spada pt. viteji.

   Nu suntem un neam de mişei, deci spada este partea noastră.”

   CZC, dezgustat de mlaştina societăţii “moderne” româneşti, cere unire, solidaritate sirituală naţională contra desfrâului, destrăbălării, degenerării şi pervertirii morale: (SSV, p. 12)”Desfrâu, destrăbălare şi decadenţă morală, cu aparenţă chiar de strălucire... în marş triumfal.” Şi strigă CZCLSSV, p.13)”Înapoi către strămoşeasca vitejie şi către strămoşeasca cinste românească!”

   CZC, atunci, în 1924, acuza că nu mai e slovă românească, la Cernăuţi, decât pe morminte(SSV, p. 22). Ce să zicem noi, azi, de ticăloşii noştri guvernanţi  -  care au lăsat aproape 4 milioane de români, din Basarabia şi Bucovina, în gheară căzăcească  -  şi ce să zicem noi, azi, când excavatoarele căzăceşti scot morţii români din morminte, şi pun cazacii în cimitire, peste mormintele golite de români şi pustiite de cruci  -  bolovani cu bolboroseală slavonească, să se stingă până şi amintirea românilor, din storia locurilor pe unde făcea legea sabia SFÂNTULUI NOSTRU ŞTEFAN –VODĂ...Până şi mormântul vestitului prieten al lui EMINESCU, pictorul EPAMINONDA BUCEVSCHI-BUCESCU(stră-stră-unchiul celui care scrie aici), a fost excavat, de primitivii şi involuaţii spiritual cazaci.

   CZC îi vede strânşi, întâi într-o solidaritate a mizeriei, dar apoi într-o unire victorios-metafizică, pe toţi românii, din toate tagmele societăţii, începând cu cei “plecaţi dela crescutul oilor din creştetul munţilor”(SSV, p. 13), continuând cu “negustorul român care nu se mai poate ridica”(SSV, p. 15), evocând boierii dispăruţi şi trimiţând la “muncitorii şi funcţionarii săraci”(SSV, p. 15).

   (SSV, p. 16) “La lupta aceasta chemăm(...) pe toţi românii nenorocului din Moldova, Ardeal şi Oltenia, până în Bucureşti...”

   Dacă la p. 13, CZC “visa vizionar” (“să vă dea Dumnezeu sănătate şi viaţă, pt. a trăi în acea Românie nouă... România visurilor noastre”  -  2 Ianuarie 1924)  -  la 30 Ianuarie 1924 CZC AŞTEAPTĂ  -  nu mai visează, ci AŞTEAPTĂ miracolul mistic  -  firesc, în ordinea muncii divine, aflate deasupra oamenilor curaţi din această ţară  -  “şi ei nu lipsesc, ci doar nu sunt treziţi de STRIGĂTUL MISIUNII SACRE, pt. care trebuie smulsă dela coapsă spada răzbunătoare”(n.m.: în toată opera lui CZC, SPADA este simbolul luptei metafizice, al veghii metafizice):”Ei vor auzi, ei vor veni, ei vor birui. Căci FETELE DELA SIBII ni-au prorocit aceasta.”

   Cine sunt “FETELE DELA SIBII” ? Sunt cele care(SSV, p. 35) “cuprinse de un adânc, dumnezeiesc fior, au cusut împreună, stropind cu clasde lacrimi, în taina nopţilor, cel dintâi steag românesc, unind culorile lui sfinte, în Ardealul robit.

   L-au desfăcut apoi în făşii, au ascuns albastrul şi roşul în sân şi într-o noapte au trecut munţii în ţara liberă. Albastrul l-au dus la Bucureşti, predându-l  studenţimii de acolo, roşul l-au dăruit studenţilor moldoveni dela Iaşi, iar galbenul l-au oprit acasă în Ardeal.

  La umbra acestui steag tăiat în trei, au crescut apoi, rând pe rând, toţi cei cari mai târziu au umplut cu trupurile lor văile şi munţii  -  şi astăzi dorm tăcuţi în umbra cetinilor de brad  -  pt. ca din trei să facă un singur steag, al unei singure ţări, care să unească pe toţi Românii la un loc.

   Eram copii, când pt. prima dată am văzut acel steag roşu, purtat de studenţii ieşeni.

   Am întrebat miraţi: ce e cu el? Ni s-a răspuns: E STEAGUL FETELOR DELA SIBII”... Pt. noi acest nume, FETELE DELA SIBII, este un nume sfânt, iar pt. D-voastră un nume de glorie(n.m.: CZC se adresează elevelor Şcolii normale din Sibiu). Aşa l-am apucat dela părinţii noştri, de mult, aşa l-am spus şi noi altora, aşa  vi-l scriem şi D-voastră acum, numindu-vă”fetele dela Sibii””.

   “Fetele de la Sibii”, ursitoare sfinte ale NR  -   sunt INIMA PULSATORIE A TRICOLORULUI  -  pulsatorie a sângelui românesc, prin arterele României Metafizice.

   Iubite cititorule, am evocat în aceste concluzii unele dintre cele mai vechi scrieri, mai de tinereţe(dacă se poate pune cuvântul TINEREŢE în opoziţie cu vârsta de 39 de ani, la care a fost martirizat CZC  -  curios, aceeaşi vârstă a martirizării altui vizionar, al altui secol:MIHAI EMINESCU...), ale lui CZC, tocmai pt. ca să-ţi arăt două lucruri:

        1-conştiinţa sacră a misiunii sale, CZC a avut-o încă din 1919, când avea 19 ani şi jura, alături de alţi colegi de-o vârstă, în pădurea de la Dobrina, că va apăra ţara contra bolşevicilor ruşi, care ameninţau România cu invazia... Şi această conştiinţă sacră, pe la 24-25 ani , când scrie SSV, era impregnată în fiinţa sa, adânc. Şi o răspândea, din închisoarea de la Văcăreşti  -  asupra oamenilor de pe întreg tărâmul României, ca un duh ocrotitor, cu inima duioasă, de român al românilor, cu inima cerească. O răspândea asupra copilului din Vaslui, ca şi asupra studenţilor, asupra moldovenilor, ca şi asupra ardelenilor şi muntenilor-bucureştenilor  -   asupra tuturor celor care aveau încă, prin vârsta fragdă(sau îşi păstraseră, PRIN EDUCAŢIE SPIRITUALĂ SEVERĂ), sufletul curat şi aprins de dorul ţării, înlăcrimat de năpastele căzute, din istorie în prezent, ca nişte pecingini grele şi scârboase, asupra necăjitului FĂT-FRUMOS-NEAM al românilor;

    2-că tu, cititorule, ca şi CZC, nu trebuie să crezi în calomniatorii şi mincinoşii de meserie, care-ţi arată că nu poţi şi nu vei putea, în veci, scăpa de necaz şi mizerie  , că nu vei putea, câtu-i hăul, să îndrepţi ceva din ce-a strâmbat şi strâmbă dracul, umblând, ca vodă prin lobodă, prin destinul românilor.

   Şi nu mă refer la mizeria economică, în primul rând, şi nici la necazurile trecătoare, şi nici măcar la ruinele obosite de vreme şi la podeţele şi punţile rupte de slăbiciunile lemnului mult încercat de şuvoaie. Ci la mizeria morală, la ticăloşia fără de sfârşit, în care, dinlăuntrul ţării, ne împing politicienii trădători , iar dinafară(cu sprijinul “generos” şi slugarnic al politicienilor dinlăuntru), ne împing cei pe care  JUREVITCH  RAKOVSKI * [1] [2] îi numeşte, cu frică mistică, “ACEIA”  -  nevăzuţii-necunoscuţii , dar atoateactivii şi atoatecunoscătorii şi aflătorii , pe Pământ  -  DENENUMIŢII: capii iudeo-masoneriei mondiale. Mă refer la necazurile ce-ţi încruntă zilnic, de zeci de ani, fruntea  -  necazuri cu pricini adânci, metafizice  -  mă refer la ruina Spiritului, altădată viu, al NR  -  azi, vlăguit, stins, prăbuşit în prostraţie, după încordările îndelungi ale disperării. Mă refer la punţile vii dintre oameni  -  pe care Vrăjmaşul le vrea frânte definitiv: să ne însingurăm în noi, până înnebunim şi, ori ne ridicăm singuri zilele, ori ne supunem necondiţionat oricui, venit de oriunde.

   Nu, nu trebuie să crezi că eşti un neputincios, blestemat în veci să fie neputincios şi să se târască, singur şi fără ţintă, în necunoscutul absolut  -  până pun gheara demonii, pe  trupul şi sufletul lui  -  şi trupul şi sufletul lui nu mai ştiu să reacţioneze, nu se mai împotrivesc.Cade.  Cade, la nesfârşit, în bezna  nesfârşită, părăsit de soartă.

   Nu. În nici un caz. Asta ar vrea-o, o, cât ar vrea-o Vrăjmaşul! Dar noi, oamenii adevăraţi, N-AVEM DREPTUL  să dăm satisfacţie Vrăjmaşului Spiritului.

   Aminteşte-ţi, omule şi cititorule, cu CZC dimpreună, că te tragi din neamul dumnezeiesc al FETELOR DE LA SIBII. Şi atunci era prigoană  -  prigoană grea,  ungurească, în Ardeal  -  şi FETELE DE LA SIBII , înfruntând moartea, nu doar au crezut: AU CREAT chiar pulsaţia vie a TRICOLORULUI  -  şi au pompat sângele solidarităţii spiritului de neam, în cele 3 provincii româneşti. De partea ta, deci, ai lecţia TRICOLORULUI INIMII ROMÂNEŞTI. Ai, apoi, Arhanghelul  -  întrupat în ŞTEFAN CEL SFÂNT ŞI MARE  -  şi în ceilalţi slăviţi de noi şi temuţi de Vrăjmaş  -  voievozi ai noştri. Ei sunt pulsaţia FOCULUI SPADEI ARHANGHELULUI . Dar pe  EMINESCU  îl uiţi? Sfântul EMINESCU este pulsaţia demiurgică, reintegratoare în Paradis, a LOGOS-ULUI DIVIN RESTAURAT.

   N-ai dreptul să îngropi în uitare nici pe VOIEVOZII –ARHANGHELI, nici pe EMINESCU –LOGOSUL SFÂNT, nici pe SFINTELE URSITOARE ALE NEAMULUI(şi urzitoare ale destinului Neamului) DE LA SIBII. Aceştia nu pot fi îngropaţi DE ÎNTREAGA FORŢĂ TICĂLOASĂ A LUMII ACESTEIA -  oricât s-ar umfla Vrăjmaşul, ca broasca-n tău. Degeaba. Demonul e tot creatură, şi deci trebuie să se supună, cu toată obrăznicia şi neruşinarea lui  -  Dumnezeului-Unic. Să se plece şi să se recunoască învins. Dar şi noi, oamenii, trebuie să fim treji şi drept-veghetori  -  ca nu cumva Satan să se obrăznicească prea mult şi să apuce să ne slăbească nădejdea, iubirea şi credinţa.                                      

   “FETELE DE LA SIBII”, pulsaţia Sfântului TRICOLOR( Treimea Sfântă a Unicei Inimi Româneşti)  -  ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT-SFÂNTUL EMINESCU : sunt ce le 3 feţe-ipostasuri ale AHEULUI-NR  -  care s-a întrupat , în sec. XX, în CZC.

   Nu cred că un umil scrib ca mine mai poate continua, decât preluând, cu smerenie, ştafeta spirituală, de la un înfocat trăitor al ŞCOLII LEGIONARE  -  transfiguratul întru Hristos, isihastul VIRGIL MAXIM , care, la rândul său, preia o ştafetă profetică, de la monahul AGATANGHEL, din RODOS-ul anului 1272 -1273: PROROCIE PENTRU ŞAPTE SUTE DE ANI DESPRE POLITICEŞTILE TREBURI DIN EUROPA(tradusă la 1903, după o ediţie franceză, de către ION POPESCU, primar din Ploieşti  -  ediţia franceză a făcut traducere, în sec. XV-XVI, după un original grecesc). Această prorocire confirmă atât misiunea arhanghelică a lui CZC şi LEGIUNII  -  cât şi , prin CZC-Legiune, misiunea NR, în cadrul planetei Pământ* [3] : “În vremea aceasta, în ţara aşezată pe Carpaţi, până la Dunăre, Ţara de la Gurile Dunării, numită şi Ţara Lupului (n. VIRGIL MAXIM  -   poate de la steagul dacilor  -  n.m.: de fapt, dacii se numeau DAOI, adică FIII LUPULUI), va apărea fiul omului încins cu sabie de Arhanghel, care va face o organizaţie numită LEGHEON. Membrii acestei organizaţii vor fi prigoniţi de capul statului, vor fi închişi şi ucişi la răspântii de drumuri şi mulţi vor fugi peste hotare, prigoniţi şi de “poporul duşman al lui Dumnezeu”.

   În timpul acesta, Ţara Vulturului (Germania) va face un război cu Ţara Ursului(U.R.S.S.), şi, în prima parte a războiului, Vulturul va fi biruitor. Dar când va fi aproape de inima Ursului, acesta va primi ajutor de la o “Fiară de peste ape” şi Vulturul va fi înfrânt. Şi inima lui va fi împărţită în 4 (Berlinul). Şi, în timp ce Ursul va înainte spre inima Vulturului, toate cetăţile Ursului vor striga: “Pace! Pace! Pace!” Şi tot poporul acesta din Ţara de peste Carpaţi va cădea în grea robie şi mulţi vor pieri. Dar Maica Domnului şi Ioan vor aduna în potire sângele lor şi se vor înfăţişa cu el în faţa Tronului Fiului Său. Şi nu pt. vrednicia lor, ci pt. rugăciunile EI , cei ce vor mai fi rămas vii vor fi scoşi afară din temniţe. Şi după o vreme, rana Vulturului se va vindeca. Dar ultima bătălie împotriva”lupilor îmbrăcaţi în piei de oaie” (comunişti democraţi  -  n. V.M.) se va da în Ţara Sciţilor (Basarabia-Ucraina?) şi atunci aceştia vor fi înfrânţi şi va fi vai de tine, “om de roşu”. Şi după aceasta va porni de pe crestele acestei ţări de pe Carpaţi o acţiune de reîncreştinare a tuturor neamurilor.”(Misiunea NR fusese vestită şi de EMINESCU* [4] [5] : (”Aici, între hotarele strâmte ale ţării româneşti, trebuie să se adune capitalul de cultură(n.m.: de spiritualitate creştină, de fapt), din care au să se împrumute fraţii noştri de prin ţările de primprejur, dimpreună cu celelalte popoare mai înapoiate decât noi”).”

   Despre prorocirea lui AGATANGHEL DIN RODOS , de acum 7 veacuri, dau mărturie şi ANGHEL PAPACIOC (PĂRINTELE ARSENIE din Techirghiol) şi POPA AUREL din Decea, jud. Alba.

                                                                 *

                                                *                                *         

   Prin această carte, eu nu cer nimănui nimic.

   Doar ARĂT.

   Precum mie mi s-a arătat ADEVĂRUL cu Degetul  -  şi eu arăt, la rândul meu, cu degetul  -  spre Lumina Vestitorului de Înviere a NR: CORNELIU ZELEA CODREANU. Dar CZC este VESTITOR DE ÎNVIERE A TUTUROR NEAMURILOR VII SPIRITUAL, a NEAMURILOR IUBITOARE DE SPIRIT  -  în marşul lor triumfal spre TRONUL LUI DUMNEZEU.

   Pt. ceea ce am scris şi am făcut prin scrierea acestei cărţi  -  să mă judece Dumnezeu.

   Şi CZC  -  umbra ARHANGHELULUI MIHAIL în astă lume  -  să mă judece.

   Înafată de Dumnezeu şi de ÎNAINTEMERGĂTORUL CZC   -  ai rămas să mă judeci tu, CITITORULE.

   Cu dreptate sau fără dreptate.

   DAR NUMAI DACĂ CITEŞTI.

                                                            *

                                             *                            *                      

   Citeşte, omule. Citeşte. Oricine ai fi. Citeşte şi cugetă, fii cinstit şi curat, atunci când citeşti. Citeşte cu sufletul unui tânăr de 20 de ani, sau mai puţin cu vreo doi ani.

   Poate că, apoi, vei mărturisi. Adică, vei face gestul strămoşesc al MĂRTURIEI DE HRISTOS  -  pe care l-am făcut şi eu.

   Şi când vei mărturisi, vei înceta să mă judeci. Îmi vei fi urmaş  -  cum sunt şi eu, întru duh, altora  -  şi te vei supune lui Dumnezeu, Arhanghelului Mihail  -  şi Arhanghelului NR.

   Să te ajute Dumnezeu, Cititorule, să fii adevăratul CITITOR, pt. care cartea mea s-a născut. Şi pt. care CZC s-a întrupat. Căci fără întruparea lui CZC  -  nu s-ar fi întrupat nici cartea mea.

   Iar cartea mea a devenit, astfel, una dintre posibilele întrupări euharistice ale lui CZC. Una dintre formele de comuniune CU  Spiritul –CZC. Şi comuniune PRIN  Spiritul-CZC.

   În felul acesta, iată începutul împlinirii poruncii lui CZC: SOLIDARITATEA DE FOC SPIRITUAL A ELITEI NEAMULUI ROMÂNESC (şi a tuturor Neamurilor Vii Spiritual, din această lume). Numai aşa, NR va învia şi, frecându-se la ochi după istovitorul somn rău, va vedea PARADISUL  -  şi pe DUMNEZEU-ADEVĂRUL. Numai aşa , Neamurile TOATE ale EPOCII MIHAELICE  îl vor vedea şi îl vor preaslăvi pe Dumnezeu în Paradisul Său.

 

                                                             S F Â R Ş I T

 



[1] *- În cadrul interogatoriului secret, la care a fost supus la Moscova, la 26 ianuarie 1938, de către GABRIEL KUZMIN, funcţionar G.P.U.  -  cf. JAN VAN HELSING  -  ORGANIZAŢIILE SECRETE , Alma, 1996.

 

72- CRISTIAN JUREVITCH RAKOVSKI  -  ambasadorul sovietic la Paris, vechi bolşevic în garda lui TROTZKI  -  arestat în cadrul “TISCHITZKA”  -  SINGURUL NELICHIDAT, DIN GRUPUL ARESTAT.

[3] VIRGIL MAXIM  -  IMN PENTRU CRUCEA PURTATĂ, Gordian, Timişoara , vol.I, p. 126.

[5] *- MIHAI  EMINESCU  -  articolul  MISIUNEA  NOASTRĂ CA STAT, în ziarul Timpul , 2 noiembrie 1879.