ARTICOLE

| PRIMA PAGINA | INAPOI

 

PENTRU SEMNAREA UNEI PETIŢII DE SUSŢINERE A REVENIRII LA NORMAREA CADRELOR DIDACTICE CU GRADUL I ŞI PESTE 25 DE ANI, LA 16 ORE DE PREDARE PE SĂPTĂMÂNĂ ŞI A DREPTULUI DE PENSIONARE, ÎN ÎNVĂŢĂMÂNT, CU 3 ANI SUB VÂRSTA STANDARD DE PENSIONARE, FĂRĂ DIMINUĂRI

Circulă pe Internet (şi bine face!) o “PETIŢIE DE SUSŢINERE A REVENIRII LA NORMAREA CADRELOR DIDACTICE CU GRADUL I ŞI PESTE 25 DE ANI, LA 16 ORE DE PREDARE PE SĂPTĂMÂNĂ ŞI A DREPTULUI DE PENSIONARE, ÎN ÎNVĂŢĂMÂNT, CU 3 ANI SUB VÂRSTA STANDARD DE PENSIONARE, FĂRĂ DIMINUĂRI”. Suntem perfect de acord cu ea – şi-o semnăm, vorba 'ceea, “cu două mâini”!îngăduindu-ne şi câteva marginalii.

-Ar fi bine (şi vremea!) ca profesorii/dascălii nu mai fie obiectul indiferenţei (cu varianta: bătaie de joc) a guvernanţilor "aduşi de vânt". Aceştia din urmă s-ar cuveni să aibă minimul bun-simt să-şi aducă aminte că au ajuns unde-au ajuns ŞI pentru ca au fost instruiţi de dascăli/profesori - deci, de noi (dar, se vede treaba, după modul cum suntem trataţi de către guvernanţi, că ORA DE DIRIGENŢIE, pe care ne-au scos-o din orar - a fost ratată, pentru că rezultatele educaţiei noastre asupra sufleţelului domniilor lor sunt jalnice, jenante, penibile: în sufletul şi în comportamentul domniilor lor  predomină egoismul feroce şi orb, versatilitatea respingătoare, lăcomia/arghirofilia şi impostura năucitoare).

- Noi, profesorii/dascălii, refuzăm să mai fim "carne de tun", storşi ca nişte lămâi, exploataţi (şi minţiţi şi asmuţiţi!) în toate modurile posibile.

1- În primul rând, printr-o birocraţie absurdă şi în creştere vertiginos-năucitoare, ni se răpeşte timpul de autoperfecţionare profesională – BA CHIAR ŞI ACELA DE GÂNDIRE AUTONOMĂ! Scriem adevărate “himalaie” de procese verbale, dări de seamă, tabele şi tabelaşe  şi alte mii de hârţoage tembele (săptămânal, bisăptămânal, lunar, bilunar, semestrial, bisemestrial etc.…) - numai pentru că (ni se spune) “vom fi acoperiţi, în caz de ceva” (?!), sau pentru ca să arătăm, victorioso-eroico-tandalerieni, munţi de maculatură, telpiză şi mincinoasă, atunci când ne ungeţi ochii cu vreo “gradaţie de merit”, dintr-acelea de doi lei grămada… dar pe/pentru care se încaieră, între ei, dascălii/profesori, ca nişte haite de câini comunitari, costelivi şi turbaţi de foame! V-a reuşit manevra străveche “divide et impera”. Teribil, incredibil de ieftin!!!

2-Îmbătrânim (cu mult înainte de vreme!) şi ne dăm duhul, într-o şcoală românească pe care guvernanţii o vor tot mai puţin …ŞCOALĂ-TEMPLU AL SPIRITULUI – şi, tot mai mult, “fabrică de şomeri”! De ce nu vă faceţi, onest şi conştiincios (iar nu mincinos şi demagogic…CÂND BINEVOIŢI SĂ LE FACEŢI!), stimaţi guvernanţi, planurile de nevoi sociale, în domeniul forţei de muncă şi al repartizării ei? De ce, oare?! Pentru că (greşesc prea mult, oare?) aţi ajuns în aşa hal, încât nici domniile voastre nu mai ştiţi ce să vreţi de la societatea românească – întrucât trebuie să “scrieţi (TOTUL!) după dictarea” Uniunii Europene? Păi, dacă UE nu face decât să ruineze, să năucească/bramburească şi să creeze premizele aneantizării totale şi definitive a României, de ce nu faceţi toate demersurile, pentru ieşirea din toate structurile UE (sau, măcar, din unele, precum face Marea Britanie, deh! – “cine poate şi-i demn, oase roade, nu…lemn!”)? Eu zic că, da, este şi de scaunele calde ale domniilor voastre…, dar nici nu străluciţi de competenţă! – ceea ce vă face oribil de dependenţi de “Înalta Poartă”, care v-a dat…”firmanele”, după “chief”, iar nu după niscaiva merite personale ale domniilor voastre…Şi, iată cum poporul român (implicit, şi tineretul român!!!), asasinat de egoismul vorace al domniilor voastre, scoate limba de-un cot, şi…rabdă! Dar, pentru Dumnezeu, este clar ca lumina zilei că se chinuie în zadar, pentru că domniile voastre nu vă veţi da duşi din scaune/jilţuri decât odată cu…”firmanul de descăunare” (ori de …descăpăţânare”!), venit TOT de la “Înalta Poartă” - iar nu pentru că vă iubiţi, de mama focului, “supuşii”! (nici măcar nu vă bănuiesc de aşa ceva!) - şi, de mila lor, aţi fi dispuşi să faceţi vreun sacrificiu, la nivelul obrazului …ori, mai curând, al buzunarului!!!

3- Suntem hăituiţi (noi, profesorii/dascălii) şi puşi la stâlpul infamiei, pentru că am face meditaţii particulare (de parcă nu v-aţi contrazice, astfel, flagrant: vă daţi drept “liberali”, “capitalişti” şi “democraţi”, dar meditaţiile în cadrul şcolii sunt ABSOLUT GRATUITE, şi-ţi vin “la treabă”, dintre viitorii “bacalaureaţi”, nici măcar atâţia cât să umpli un rând întreg de bănci! – …dar tu, ca prostul, conform educaţiei comuniste pe care ţi-ai însuşit-o, conştiincios şi vinovat!], iar nu…”capitaliste”, trebuie să munceşti, de să-ţi crape capul de oboseală şi de nervi, cu aceste “rarae avis”, care se bumbăcesc şi se ciupesc, fete pe băieţi şi…viceversa!, pe sub bănci, în timp ce tu-ţi scuipi sufletul, cu integrale ori “hermeneutici”, pentru “învăţăcei”!) - …dar, majoritatea dintre noi, NU facem meditaţii în particular! Mai ales pentru că, de când cu universităţile particulare, care scot, “poponeţ, ca din cutie”, un fost elev de PATRU, ca student de… +ZECE! - nu mai este..."cerere pe piaţa" de meditatori! Dar, să zicem că am face meditaţii particulare:  numai un profesor/dascăl (competent şi responsabil!) ştie, înspăimântător de bine, că, în locul celor 2 ore standard, el munceşte, în realitate, de 2 şi de 3 ori mai mult, pentru că singurul scop al familiei elevului meditat particular este “să intre Guliţă la facultate", mort-copt, chit că, după acest fenomen cosmico-galactic, al intrării lui Guliţă “la şcolile cele înalte”, profesorul ar intra…la balamuc! – …deci, impozitarea pe meditaţii s-ar dovedi că este una cu totul/perfect falsă şi ticăloasă!

4-În general, noi, profesorii/dascălii, suntem plătiţi mai prost decât o femeie de serviciu, cu studii primare, dintr-o bancă privată etc. etc. etc.) - şi huiduiţi, apoi, pentru că "bacalaureatul iar a fost un chix major". Dar, oare, NOI suntem de vină, oare, că societatea românească nu mai oferă slujbe şi orizonturi de speranţă şi îndemn/motivaţie spre carte (şi modele POZITIVE ŞI SUBLIME, de urmat!), unor tineri teribil de “modernizati”, care, pe de o parte, sunt spectatorii unui mediu social în care alde Gigi Becali, ori Vanghelie, ori EBA, ori chiar “maeştrii” Ion Ţiriac ori Dinu Patriciu “et ejusdem farinae” sunt "victorioşi" ("realizaţi socio-economic", până la eructaţie, pâna la nesimţire sfidătoare!...de fapt, trădătoare!!!), iar savanţii şi inventatorii şi artiştii de geniu mor de foame… - iar

5- …pe de altă parte, tinerii cu pricina sunt obiectul unui experiment mengel-ian, în care ELEVUL -REGE poate să facă şi să zică orice unui profesor, să se îmbrace şi să se "piercing"-ească pe unde vrea, să mestece gumă când răspunde la ascultarea “de rând”  sau chiar la examene, mai lipsind doar (dar nu totdeauna!) să-i ardă o mama de bătaie dascălului care are "nesimţirea" şi "obrăznicia” să-l asculte la ora “ordinară”, ori la examen... - iar autoritatea profesorului/dascălului este redusă la zero...ajungând să-l linguşească pe Maria Sa elevul, pentru ca  Măria Sa să nu-l "dupăcească", pe sclavul ăla de "prof"...care nu vine la şcoală decât...pe propriile picioare, iar nu în Volvo, nu în Mercedes, nu in BMW…măcar - etc.?

…Şi de vină iese că-i tot “proful”, dacă ia bătaie (“Sâc! – scârbă!”) - …că, vezi Doamne, n-are metode pedagogice şi nu şi-a însuşit normele psiho-pedagogice…! Eu cunosc multiple cazuri când cadre, foarte bine cotate profesional, din domeniul Psihologiei, abia au scăpat cu fuga, din clase de “gentlemani” de Ferentari…Dar, încă o dată, nu-s de vină cadrele, ci mediul socio-politic, care-l impinge şi-l înghesuie pe bietul dascăl pâ-â-â-ână la subsolul societăţii…”underground”…Dar, da, şi noi, “bieţii” dascăli, suntem vinovaţi că am tot rămas …”bieţi”: prea am fost molâi şi laşi, sub pretextul că suntem …“buni creştini”!!! Nu, nu: Hristos a ştiut când folosească (şi, mai ales, faţă de cine!) vorba blândă, şi când (şi, mai ales, faţă de cine!) – biciul!

A nu se urla, din zona guvernamentală, la acest pasaj, evocând “biciul hristic”! Noi nu dorim pedepse corporale, asupra unor nefericiţi viitori şomeri – CI AM VREA, DACĂ SE POATE, O REVOLUŢIE “PE BUNE”, PRIN CARE SĂ MAI AJUSTĂM/ANULĂM, CÂTE CEVA, DINTRE NEDREPTĂŢILE ŞI DEMAGOGIILE AŞA-ZISEI “SOCIETĂŢI DEMOCRATICE”!

Şi, zău că, astfel schimbate lucrurile, spre ECHITATE, iar nu spre sclavie! -  le va putea fi, cu siguranţă, bine şi cald, şi tinerilor noştri – elevi, sau studenţi, sau…”în câmpul muncii”!

…Nu. Hotărât lucru, NU noi suntem de vină, de toate aceste aberaţii “democratice”, care zdrobesc învăţământul şi educaţia, din ŞCOALA ROMÂNEASCĂ!!!

6-…Şi, fireşte, nu suntem NOI de vină pentru curentul anti-românesc, de deznaţionalizare, de anulare a identităţii şi demnităţii  naţionale şi spirituale româneşti, care a dat buzna, cu turbare apocaliptică, prin toate uşile şi porţile şcolilor din România, aproape imediat după 1989…mai exact, din 1996!!! MANUALELE ALTERNATIVE (în special, cele de Istorie şi de Română!), complect fracturate conţinutistic (şi de Programă!), sunt principalii “martori”, în această “afacere” cel puţin dubioasă, dacă nu de-a dreptul trădătoare de interes naţional!!!

Totul a inceput in 1996, anul de rascruce pentru invatamantul „modern". Atunci s-a decis

introducerea manualelor alternative. Sa aiba elevul (si profesorul) de unde alege. In zece ani s-au cheltuit pe tiparirea lor nu mai putin de 90 de milioane de euro! In aceste conditii, ce mai conteaza 50.000-60.000 de euro pentru o limuzina „ministeriala"?

Care este rezultatul? In 2007, in Romania europeana, in ciuda faptului ca au de ales din 3, 4 sau 13 (!) manuale alternative, elevii sunt siliti sa invete dupa notitele pe care le iau la scoala. Explicatia e simpla si are, ca de obicei, conotatii politice.

Fiecare cu reforma lui

Introducerea manualelor alternative s-a facut cu sprijinul Bancii Mondiale, care a cofinantat programul. Tiparirea acestora s-a facut mai intai pentru ciclul primar, apoi pentru cel gimnazial si tot asa. Dar cum in fruntea ministerului s-au tot schimbat ministrii, fiecare a considerat ca predecesorul nu s-a priceput sa faca reforma, asa ca fiecare a venit cu ideile proprii.

In consecinta, la fiecare schimbare a sefului s-a schimbat si programa scolara. Cand s-a schimbat si regimul, lucrurile au fost dramatice: programa nu a mai tinut cont nici de manualele existente. Autoritatile au trebuit sa organizeze de fiecare data noi licitatii, sa cheltuiasca alti bani publici. Rezultatul a fost previzibil - aparitia unor „fracturi" intre ciclurile de invatamant. Pe romaneste, ceea ce se studiaza in gimnaziu nu mai tine cont, in multe puncte, de ce s-a invatat in scoala primara, materia din clasele a IX-a si a X-a nu se bazeaza pe gimnaziu si tot asa.

Mai mult, din cauza reformelor confuze nu se mai fac toate corelatiile interdisciplinare. (…) O adevarata nebunie!” – cf. Adriana Boştină, 90 de milioane pentru manual alternative, pe eduproiect.files.wordpress.com.

 

...Oricum, în concluzie: guvernanţii sunt rugaţi să accepte şi normarea noastră, a celor cu gradul I, la 16 ore/săptămână, şi pensionarea noastră mai degrabă cu 3 ani… - nu doar că aşa se cuvine, prin legi străvechi (rămase de la ministeriate anterioare!), ci şi pentru că, numai privind o astfel de societate pe dos, şi neputând (unii dintre noi, nici voind…!) s-o rectificăm, de unii singuri (şi nici nepermiţându-ni-se!)  - ni se “mănâncă”  şi organismul biologic, şi, mai cu seamă, sufletul! Şi, deci (având în vedere cât de intens şi cât de multă vreme ne-aţi umilit şi ne-aţi mâncat sufletele, PÂNĂ ACUM!), aveţi solida şi UNICA şansă (cu un minim efort legislativ, care vă va “sălta” serios în sondaje!), domnilor guvernanţi, să ne vedeţi şi cuminţi/cuminţiţi/mulţumiţi, şi …"IEŞIŢI DIN SISTEM" (şi, deci, făcându-vă economii zdravene, domniilor voastre, la buget! – …puteţi, deja, să ne “mutaţi” banii, de la Educaţie, să zicem, la Turism, pentru desăvârşirea telegondolelor carpatino-veneţiene!!!), prin infarct sau cancer! - … dacă nu, chiar totdeauna, înainte de pensionare, oricum, IMEDIAT DUPĂ...

                                                                                Cu oarece amărăciune,

                                                                                                          prof. dr. Adrian Botez